ICCJ. Decizia nr. 419/2013. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 419/2013
Dosar nr. 567/32/2011
Ședința publică din 29 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta S.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Judecătoria Piatra Neamţ, ca prin hotărâre judecătorească aceȘtia să fie obligaţi la plata sumei de 80.000 lei, daune materiale şi morale.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a suferit prejudicii generate de modul tendenţios şi defectuos în administrarea probelor, privind soluţionarea Dosarului nr. 3583/279/2010 al Judecătoriei Piatra Neamţ, având ca obiect partaj succesoral suplimentar, cât şi a modului de suspendare nejustificată a acestuia, iar comportamentul judecătorului desemnat a soluţiona cauza în sala de şedinţă din data de 20 mai 2010 i-a adus grave prejudicii morale Și materiale.
Pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, pentru Ministerul Finanţelor Publice, a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia procedurală a inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
Prin Sentinţa civilă nr. 1705/2011 Judecătoria Piatra Neamţ a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, iar prin Sentinţa civilă nr. 200/2011, Tribunalul Neamţ a declinat competenţa materială în favoarea Curţii de Apel Bacău.
Prin Sentinţa nr. 218/2011 din 13 decembrie 2011 Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluționarea cauzei ca urmare a declinării de competență, a anulat ca netimbrată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.E., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român – prin Ministerul Finanţelor Publice şi Judecătoria Piatra Neamţ.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că atât la Judecătoria Piatra Neamţ, cât şi la Curtea de Apel Bacău, s-a pus în vedere reclamantei să achite taxa de timbru prevăzută atât de Legea nr. 146/1997, completată şi republicată, cât şi de art. 17 din Legea nr. 554/2004, care stipulează în mod expres că se timbrează capătul de cerere privind despăgubirile, precum Și faptul că prin precizările trimise la dosarul cauzei, atât la Judecătoria Piatra Neamţ, cât şi la Curtea de Apel Bacău, reclamanta S.E. a arătat că nu înţelege să achite taxa de timbru, deoarece prin acţiunea formulată este scutită a o achita, susţinere apreciată ca fiind nelegală.
Pe cale de consecinţă, faţă de cele mai sus menţionate, instanţa a anulat acţiunea ca netimbrată, în aplicarea art. 20 din Legea nr. 146/1997 şi art. 17 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.E., solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului declarat se arată că sentinţa atacată este neîntemeiată şi vădit ilegală, deoarece instanţa nu a pus în vedere reclamantei să achite taxa judiciară de timbru sau timbrul judiciar, iar citaţiile prin care i s-a comunicat data desfăşurării acţiunii nu au nici o menţiune în acest sens.
Recurenta arată că nici în sistemul E. nu este făcută vreo menţiune privind obligaţia de a achita vreo taxă şi subliniază faptul că acţiunile formulate în temeiul C.E.D.O., cum este prezenta acţiune, sunt scutite de taxe judiciare conform prevederilor art. 15 lit. s) din Legea nr. 146/1997.
Recurenta precizează că la cele două termene de judecată nu a fost prezentă în sala de şedinţă pentru a fi înştiinţată cu privire la obligativitatea achitării taxelor de timbru, cauza fiind judecată în lipsă.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.
În conformitate cu prevederile art. 1 şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru, nerespectarea acestei obligaţii fiind sancţionată, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, cu anularea acţiunii sau cererii.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că reclamanta nu a fost citată de către Curtea de Apel Bacău, instanţă învestită cu soluţionarea cauzei ca urmare a declinării succesive a competenţei, cu menţiunea achitării taxelor judiciare de timbru.
Înalta Curtea constată, de asemenea, că excepţia netimbrării a fost invocată din oficiu la ultimul termen de judecată, nefiind pusă în discuţia părţilor, astfel că nu i se putea imputa reclamantei nerespectarea unor obligaţii care nu au fost fixate în sarcina sa.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) Și alin. (3) şi art. 313 teza a I-a C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care urmează ca, în temeiul prevederilor art. 1591 C. proc. civ., să examineze în ce măsură este competentă să soluţioneze cauza în raport de obiectul cererii de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de S.E. împotriva Sentinţei nr. 218/2011 din 13 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 416/2013. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 431/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
