ICCJ. Decizia nr. 457/2013. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 457/2013
Dosar nr. 54386/3/2010
Ședința publică din 30 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV – a civilă, la data de 10 noiembrie 2010, reclamanţii B.S.N. şi B.T.P., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., au solicitat obligarea pârâtei la acordarea despăgubirilor în numerar în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinţei, conform titlurilor de despăgubire.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a invocat excepţia de necompetenţă materială şi excepţia prematurităţii acţiunii, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin Sentinţa civilă nr. 823 din 04 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV – a civilă, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII – a contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost înregistrată la data de 07 august 2011.
1. Hotărârea instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 5644 din 5 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia prematurităţii invocată de pârâta A.N.R.P., ca neîntemeiată.
Totodată, a respins acţiunea formulată de reclamanţii B.S.N. şi B.T.P., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
În ceea ce priveşte excepţia prematurităţii acţiunii invocată de pârâtă, cu motivarea că emiterea unui titlu de plată şi plata despăgubirilor în numerar se dispune în termen de 15 zile de la existenţa disponibilităţilor băneşti în contul A.N.R.P., Curtea a respins-o ca neîntemeiată, pe motiv că, în fapt, reprezintă o apărare de fond şi nu o excepţie, aceeaşi argumentaţie fiind reluată de pârâtă prin întâmpinare cu privire la fondul cererii de chemare în judecată.
Pe fondul cererii, Curtea a reţinut următoarele argumente:
Prin Decizia nr. 5997 din 18 august 2009, C.C.S.D. a emis reclamanţilor titlul de despăgubire pentru suma de 3.277.658 lei, reclamanţii formulând cererea de opţiune la 22 decembrie 2009, prin care au solicitat emiterea unui titlu de plată pentru suma de 500.000 lei şi a unui titlu de conversie pentru suma de 2.777.658 lei.
A.N.R.P. a emis pentru Dosarul de opţiune nr. 14943 din 22 decembrie 2009, în favoarea reclamantei B.S.N. titlul de conversie din 15 ianuarie 2010 în cuantum de 1.388.829 lei şi în favoarea reclamantului B.T.P. titlul de conversie din 15 ianuarie 2011 în cuantum de 1.388.829 lei.
Conform art. 18 ind. 2 din Titlul al VII-lea al Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, transferul despăgubirilor în numerar se face în termen de maxim 15 zile calendaristice de la data existentei disponibilităţilor financiare în contul A.N.R.P.
Potrivit art. 182 pct. 4 din H.G. 128/2008, în vederea acordării despăgubirilor băneşti şi/sau în acţiuni, Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, va emite titlurile de plată şi, respectiv, de conversie în ordinea înregistrării cererilor de opţiune a persoanelor îndreptăţite a primi despăgubiri, cereri însoţite de toate documentele necesare.
Astfel, conform art. 3 lit. h) din Titlul al VII-lea al Legii nr. 247/2005, introdus prin O.U.G. nr. 81/2007, „titlurile de plată sunt certificate emise de A.N.R.P., în numele şi pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanţă ale deţinătorilor asupra statului român, de a primi în numerar o sumă maximă de 500.000 lei.”
Or, în cauza de faţă plata despăgubirilor în numerar s-a realizat în limita disponibilităţilor financiare corespunzătoare primei tranşe până la Dosarul de opţiune înregistrat cu nr. 03967 din 29 aprilie 2008, iar cererii de opţiune a reclamanţilor înregistrată la 22 decembrie 2009, nu i s-a putut da curs din lipsa disponibilităţilor financiare în contul autorităţii pârâte.
În argumentarea soluţiei date, prima instanţă a mai reţinut şi prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G nr. 62/2010 prin care s-a prevăzut că „pe perioada de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute de Titlul al VII-lea „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţilor şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente”, aceste dispoziţii nefiind declarate neconstituţionale.
Prin urmare, a statuat Curtea, emiterea titlului de plată şi plata efectivă de către A.N.R.P. în beneficiul persoanei îndreptăţite a sumei stabilite prin titlul de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se realizează după expirarea perioadei de suspendare de 2 ani dispusă prin O.U.G nr. 62/2010, conform procedurii stabilite prin Titlul al VII-lea al Legii nr. 247/2005, în termen 15 zile calendaristice de la data existentei disponibilităţilor financiare şi în ordinea cronologică a formulării cererilor de opţiune.
2. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii, prin apărătorul ales C.R.
3. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. şi de art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Potrivit art. 301 C. proc. civ. „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii” iar conform art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004 „hotărârea prin care s-a soluţionat acţiunea în contencios, poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că sentinţa atacată a fost comunicată recurenţilor reclamanţi la data de 11 noiembrie 2011, iar recursul a fost înregistrat la data de 6 ianuarie 2012, prin poştă, potrivit plicului aflat la fila nr. 4 a dosarului, depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textele legale sus citate.
Conform dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: „neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voinţa ei”.
Cum în cauză, recurentul nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mei presus de voinţa lui, se va constata că recursul este tardiv formulat şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.S.N. şi B.T.P. împotriva Sentinţei nr. 5644 din 5 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 456/2013. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4593/2013. Contencios → |
|---|
