ICCJ. Decizia nr. 4607/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4607/2013
Dosar nr. 4653/2/2010
Şedinţa publică de la 26 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat a se constata existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârâtul S.P.I.
Reclamantul a arătat că prin Cererile nr. P 3350/06 din 14 august 2006 şi nr. P 920/09 din 26 martie 2009, adresate C.N.S.A.S. de către domnii D.G.B. şi A.I., se solicita verificarea în ceea ce îl priveşte pe pârâtul S.P.I., în calitate de Preşedinte al Federaţiei "E.", cereri care sunt legale, ţinând cont de faptul că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, verificările prevăzute de lege, demarate în urma solicitării invocate, se aflau în derulare, potrivit art. 33 alin. (1), precum şi a art. 3 lit. v) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
Din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/I/967 din 2 aprilie 2010 rezultă că pârâtul a fost recrutat la data de 9 decembrie 1982, sub numele conspirativ "D.", în principal pentru a fi folosit pe linia problemei antiterorism, însă şi pentru că are "posibilităţi diverse în rândul elementelor aflate în atenţia organelor de Securitate". La aceeaşi dată a semnat Angajament olograf, având numele conspirativ "D.".
Pârâtul S.P.I. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
De asemenea, pârâtul a formulat punct de vedere faţă de susţinerile reclamantului, solicitând respingerea acţiunii ca inadmisibilă, motivând că niciuna dintre cele două cereri de verificare a sa cu care a fost învestit C.N.S.A.S., şi despre care se face vorbire în nota de constatare, nu îndeplineşte condiţiile pentru a se justifica promovarea acţiunii în constatare.
Prin Sentinţa civilă nr. 7402 din 6 decembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale pasive, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul S.P.I., şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată la C.N.S.A.S. sub nr. P 3350/06 din 14 august 2006, D.G.B., preşedinte al Asociaţiei Academice de Administraţie Publică "E.A.", a solicitat reclamantului să-i comunice, în temeiul Legii nr. 187/1999, dacă liderii naţionali sindicali şi patronali, precum şi membrii Consiliului Economic şi Social indicaţi în cele trei anexe ale cererii au avut calitatea de agent sau colaborator al organelor Securităţii ca poliţie politică.
Faptul că cererea nu are număr de înregistrare la ieşire, antet şi ştampila Asociaţiei Academice de Administraţie Publică "E.A." nu are relevanţă, deoarece este formulată de persoana fizică D.G.B.
În anexa acestei cereri este consemnat, la poziţia 187, pârâtul, având calitatea de Secretar confederal, membru al Biroului Executiv al Blocului Naţional Sindical.
Curtea de apel a apreciat că nu poate fi reţinută apărarea pârâtului în sensul că această cerere ar fi trebuit să fie respinsă ca inadmisibilă, deoarece în calitate de preşedinte al Federaţiei "E.", federaţie care nu este reprezentativă la nivel naţional, nu poate face obiectul verificării.
Instanţa de fond a mai apreciat că nu funcţia consemnată în cererea de verificare este esenţială în verificarea aplicării dispoziţiilor art. 3 lit. v) din O.U.G. nr. 24/2008, ci funcţia pe care persoana indicată o îndeplineşte în fapt.
Având în vedere aceste considerente, curtea de apel a respins excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale pasive.
Apărarea pârâtului din întâmpinare, în sensul că "angajamentul din 9 decembrie 1982 nu are nicio relevanţă pentru că, după cum recunoaşte C.N.S.A.S., semnătura este indescifrabilă", nu a fost reţinută, instanţa de fond constatând că din actele întocmite de ofiţerii de Securitate, "raport al modului în care a decurs recrutarea lui P.S.I. în calitate de informator", înregistrat sub nr. 0943 din 11 decembrie 1982, coroborat cu "nota de analiză privind activitatea desfăşurată de informatorul D.", care face vorbire de raportul asupra recrutării din 11 decembrie 1982, rezultă că s-a stabilit ca pârâtul să semneze notele informative cu numele conspirativ "D.".
Notele informative olografe semnate "D." au aceleaşi caracteristici grafice ca cele două acte semnate de pârât: angajament şi notă de relaţii.
Instanţa de fond a apreciat că informaţiile furnizate de pârât prin notele sus-menţionate fac referire la atitudini care sunt potrivnice regimului comunist, vizând îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului - dreptul la viaţă privată şi libertatea de exprimare.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâtul S.P.I. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 137 C. proc. civ., în sensul că nu s-a pronunţat mai întâi asupra excepţiilor de fond, deşi acestea au fost invocate prin întâmpinare încă de la primul termen de judecată.
La niciunul din cele patru termene de judecată instanţa nu a pus în discuţie excepţiile, din niciuna dintre cele patru încheieri, nu rezultă că instanţa ar fi unit, sau că ar fi intenţionat măcar să unească excepţiile cu fondul, conform prevederilor art. 137 alin. (2) C. proc. civ.
La ultimul termen, respectiv 15 noiembrie 2011, termen la care pârâtul nu mai este citat, instanţa a dat cuvântul reclamantului, atât pe excepţii, cât şi "în subsidiar pe fond", după cum rezultă din încheiere.
Cererea nr. P3350/06 din 14 august 2006, depusă la dosar, certificată pentru conformitate cu originalul de C.N.S.A.S. (în data de 10 noiembrie 2010), depusă ca anexă a Notei de constatare în data de 18 noiembrie 2010, numerotată în dreapta jos cu nr. 13, aflată la dosar, nu este semnată de petentul D.G.B.
Semnătura care a apărut la dosar nu are nicio legătură cu nota de constatare, depusă cu un an în urmă şi a fost "găsită" de reprezentantul C.N.S.A.S., la sugestia şi cu sprijinul instanţei, prin acordarea de termene succesive în acest scop.
Se mai susţine că instanţa nu a remarcat faptul că nu pot exista două originale ale cererii petentului D.G.B., cu acelaşi număr de înregistrare, respectiv P3350/06 din 14 august 2006, unul nesemnat, care a stat la baza acţiunii în constatare şi a Notei de constatare, şi altul semnat, fabricat şi depus la dosar un an mai târziu, la discutarea excepţiei.
Dacă în cererea de verificare este trecut doar numele, consemnarea funcţiei nefiind esenţială, C.N.S.A.S. poate verifica din oficiu, orice persoană, indiferent ce funcţie ocupă sau dacă această funcţie se încadrează în prevederile legii, doar pentru a depista un potenţial colaborator al Securităţii.
Reaua-credinţă şi abuzul sunt evidente pentru că în loc să i se răspundă petentului că cererea nu este admisibilă întrucât în calitate de preşedinte al Federaţiei "E.", care nu este reprezentativă la nivel naţional, nu poate face obiectul verificării, dimpotrivă, se dispune verificarea, prin adăugarea la lege a unei funcţii care nu regăseşte în prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 şi nici în Legea nr. 293/2008.
Recurentul consideră că instanţa nu a judecat fondul cauzei, soluţionând procesul fără a intra în cercetarea fondului pentru că cine nu are calitate procesuală pasivă, deci nu poate sta în proces, este obligat să aştepte soluţionarea excepţiei, înainte de a solicita probe pe fond.
Dacă excepţia este admisă, solicitarea de probe înainte ar fi nu numai prematură, ci şi inutilă, iar dacă excepţia este respinsă, solicitarea devine pertinentă, utilă şi obligatorie.
În acest proces, instanţa a ascultat o singură parte - C.N.S.A.S., nu a admis nicio probă pentru pârât, nu a administrat nicio probă în apărare.
Cu toate că atât în întâmpinare, cât şi în toate cele patru note de şedinţă scrise, depuse la fiecare termen, pârâtul a arătat că nu a semnat niciun angajament cu Securitatea, că nu a dat nicio notă informativă şi nu a avut nicio legătură cu această instituţie, instanţa nu dispune administrarea unei probe elementare şi obligatorii, respectiv expertiza grafologică.
Se mai susţine că instanţa a judecat cauza în lipsa pârâtului, care nu a fost citat la dezbaterea fondului.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Conform art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008 lit. a), lucrător al Securităţii este orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Lit. b) a aceluiaşi articol defineşte colaboratorul Securităţii prin persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar.
Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe.
Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor.
Înalta Curte consideră că potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru ca o persoană să fie considerată ca fiind colaborator al Securităţii trebuia să furnizeze informaţii prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că, în cauza de faţă, este îndeplinită prima condiţie cerută de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la 15 aprilie 1983, pârâtul a întocmit Nota informativă nr. 00624/04, referitoare la numitul T.I., care "a iniţiat o discuţie pe marginea meciului afirmând că fotbalistul «D.B.» a venit cu un singur scop la «U.C.», şi anume acela de a rămâne în R.F. Germania unde a rămas şi R. şi care în prezent este unul dintre bunii fotbalişti ai R.F.G. şi că în doi ani câştigă cât ai noştri în toată viaţa. La această discuţie a asistat întregul personal transport cu Auto - Duba printre care: T.G., C.M., P.C. Cu aceeaşi ocazie afirma că ar trebui ca fiecare să aibă posibilitatea să se stabilească unde doreşte pentru că el s-ar simţi mai bine «să mănânce un covrig pe un caldarâm în altă parte», dar să nu i se impună anumite treburi. Oricare din maşină şi-a dat seama că acesta ar asculta posturi de radio străine sub influenţa cărora face unele comentarii care nu sunt destinate publicităţii."
La 20 mai 1987, pârâtul a întocmit Nota informativă nr. DP/6024/39, referitoare la numitul B.C., subinginer la I.E. Rovinari, care "a afirmat deschis că intenţionează să plece din ţară prin trecerea frauduloasă a frontierei pentru a se stabili în Occident considerând că acolo ar avea mai multe posibilităţi de afirmare. L-am întrebat ce anume l-a determinat să ia o asemenea decizie la care acesta mi-a răspuns că ar cunoaşte câţiva cetăţeni din localitatea sa de domiciliu care s-au realizat în străinătate."
La 22 august 1987, a întocmit Nota informativă nr. DP/6024/38 privind pe M.V., angajat al ASRR Rovinari, care "a afirmat deschis că intenţionează să plece din ţară prin trecerea frauduloasă a frontierei pentru a se stabili în Occident considerând că acolo ar avea mai multe posibilităţi de afirmare. L-am întrebat ce anume l-a determinat să ia o asemenea decizie la care acesta mi-a răspuns că ar cunoaşte câţiva cetăţeni din localitatea sa de domiciliu care s-au realizat în străinătate."
Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod temeinic a apreciat că pârâtul şi-a asumat calitatea de colaborator, furnizând informaţii prin care a denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, probatoriile aflate la dosar demonstrând că pârâtul a furnizat informaţii de natura celor prevăzute în art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G.nr. 24/2008.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentului potrivit căreia cererea de verificare nu îndeplineşte condiţiile pentru a justifica promovarea acţiunii în contencios, Înalta Curte constată că la cerere, verificarea poate fi făcută exclusiv în condiţiile art. 1 alin. (7) şi (8) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, potrivit cărora: "(7) Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeaşi şi pentru lucrătorii Securităţii identificaţi în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă. (8) De drepturile prevăzute la alin. (1) - (7) beneficiază soţul supravieţuitor şi rudele până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moştenitorii săi testamentari. De aceste drepturi beneficiază în primul rând soţul supravieţuitor şi după aceea rudele în ordinea proximităţii legăturii de rudenie. În cazul rudelor de acelaşi grad, au acces la dosar toţi în mod egal, iar în cazul publicării dosarului sau elementelor din dosar, este nevoie de consimţământul tuturor".
De asemenea, potrivit art. 27 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008 a C.N.S.A.S., "(1) Petiţionarul îndreptăţit, luând cunoştinţă de conţinutul dosarului, poate solicita în scris C.N.S.A.S. demararea procedurilor pentru a afla identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.
(2) C.N.S.A.S. comunică petiţionarului îndreptăţit identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, numai dacă aceasta poate fi stabilită cu certitudine.
(3) Pe baza cererii prin care se solicită stabilirea identităţii lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, depusă la Direcţia comunicare, Direcţia investigaţii întocmeşte o notă de constatare a identităţii lucrătorilor sau colaboratorilor Securităţii. Nota de constatare a identităţii va conţine atât numele real şi celelalte date de identitate, cât şi numele conspirativ, acolo unde este cazul. Dacă lucrătorul sau colaboratorul Securităţii a deţinut mai multe nume conspirative, nota de constatare a identităţii va consemna distinct fiecare situaţie în parte. De asemenea, se vor consemna documentele şi informaţiile identificate în cursul desfăşurării investigaţiilor, care au condus la stabilirea identităţii persoanei.
(4) Nota de constatare a identităţii se înaintează Colegiului C.N.S.A.S., prin secretarul acestuia. Colegiul C.N.S.A.S., în maximum 15 zile de la înregistrarea la Secretariat, ia în discuţie nota de constatare a identităţii şi, după caz:
a) aprobă nota de constatare şi dispune Direcţiei comunicare redactarea, în termen de 15 zile lucrătoare, a unei comunicări către petiţionarul îndreptăţit, prin care i se transmit datele de identitate ale colaboratorului sau lucrătorului Securităţii, precum şi numele conspirative, acolo unde este cazul;
b) infirmă nota de constatare şi dispune Direcţiei investigaţii reluarea procedurilor specifice de investigare a fondului arhivistic şi/sau a corespondenţei cu foştii deţinători de arhivă şi cu Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, pentru identificarea documentelor şi informaţiilor necesare soluţionării cererii."
Deci, cu alte cuvinte, din interpretarea dispoziţiilor legale şi regulamentare citate mai sus, rezultă că în procedura de urmat se succed două cereri:
- cererea prin care se solicită stabilirea identităţii lucrătorilor Securităţii şi colaboratorilor acesteia care au desfăşurat activităţi la instrumentarea dosarului persoanei îndreptăţite să formuleze cererea (art. 27 alin. (3) din Regulament) şi,
- o a doua cerere formulată de persoana îndreptăţită prin care să se solicite verificarea existenţei sau inexistenţei calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului său (art. 27 alin. (5) din Regulament).
Înalta Curte constată că, în cauză au fost depuse de către C.N.S.A.S. cele două cereri de verificare care au stat la baza demarării procedurii de verificare, conf. art. 3 lit. v) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată şi completată prin Legea nr. 293 din 14 noiembrie 2008.
Odată cu depunerea materialelor care au stat la baza notei de constatare şi a acţiunii în constatare, au fost depuse Cererile cu nr. 3350/06 din 14 august 2006, ce aparţine numitului D.G.B., şi cea cu nr. 920/09 din 26 martie 2009, titular A.I.
Ulterior a fost depusă anexa în care recurentul S.P.I. este nominalizat la poziţia 187, împreună cu Cererea nr. 3350/06 din 14 august 2006 la C.N.S.A.S. de către D.G.B.
Prin urmare, Înalta Curte constată că procedura a fost urmată întocmai.
De asemenea, instanţa de control judiciar constată că recurentul în mod neîntemeiat susţine că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe excepţiile invocate.
Din cuprinsul Încheierii de şedinţă din 15 noiembrie 2011 rezultă că instanţa a pus în discuţie excepţiile invocate în cauză.
Înalta Curte constată că nici susţinerile potrivit cărora cauza a fost soluţionată în lipsa recurentului, deoarece nu a fost citat pentru ultimul termen de judecată, nu sunt întemeiate şi nu pot fi primite.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurentul-pârât a avut cunoştinţă de termenul acordat în 15 noiembrie 2011, deoarece la dosarul cauzei există cererea acestuia prin care solicită studierea dosarului, iar ulterior, în 10 noiembrie 2011, depune la dosar un punct de vedere pentru acest termen. Mai mult, la dosar există citaţie emisă pentru acest termen, semnată de o rudă a recurentului.
Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond în mod corect a admis acţiunea reclamantului, constatând calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.P.I. împotriva Sentinţei civile nr. 7402 din 6 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 4605/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4675/2013. Contencios → |
|---|
