ICCJ. Decizia nr. 4712/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4712/2013
Dosar nr. 543/2/2011
Şedinţa publică de la 28 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 7084 din 25 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Judeţul Bacău prin Preşedintele Consiliului Judeţean în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional "Dezvoltarea Capacităţii Administrative", prin care se solicita anularea procesului-verbal de constatare din 15 decembrie 2010, emis de către pârât, şi anularea adresei de înaintare a procesului-verbal din 15 decembrie 2010.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că între părţi a fost încheiat contractul de finanţare nerambursabilă din 30 aprilie 2009 pentru proiectul sub titlul "Strategie de dezvoltare durabilă a Judeţului Bacău - instrument de lucru pentru administraţie", cu perioada de implementare 30 aprilie 2009 - 31 decembrie 2010 şi valoare totală de 1.455.642,60 RON, din care finanţare nerambursabilă din fondul Social European 1.237.296,21 RON, finanţare nerambursabilă din bugetul naţional de 189.233,54 RON şi cofinanţare eligibilă a beneficiarului de 29.112,85 RON.
A mai reţinut că prin actul de control contestat s-a stabilit că suma de 159.505,78 RON, cheltuieli efectuate cu personalul aferent proiectului, reprezintă cheltuială neeligibilă prin raportare la dispoziţiile Ordinului MAI nr. 712/2009 privind aprobarea cheltuielilor eligibile în cadrul orelor prioritare 1, 2 şi 3 ale Programului Operaţional "Dezvoltarea capacităţii administrative".
Instanţa de fond a apreciat actul ca legal şi temeinic, constatând, în esenţă, că reclamantul a încălcat prevederile contractuale şi cele legale în materia salarizării.
Astfel, s-a apreciat că au fost încălcate prevederile art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 care statuează că funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, prevederile art. 2 alin. (3) din contractul de finanţare privind obligaţia de a implementa în conformitate cu prevederile cuprinse în contractul de finanţare şi cu legislaţia comunitară şi naţională, ale art. 30 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind ocuparea posturilor vacante existente în statul de funcţii şi art. 21 şi art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009 cu referire la rectificarea bugetară pe 2009, care dispuneau că de la data intrării în vigoare a acestor dispoziţii a fost suspendată ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art. 21 din acelaşi act normativ.
2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinţei nr. 7084 din 25 noiembrie 2011 a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul Judeţul Bacău, prin Preşedintele Consiliului Judeţean, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a argumentat, în esenţă, că instanţa de fond nu a analizat şi motivat corespunzător respingerea acţiunii, iar, pe de altă parte, judecătorul fondului a interpretat greşit înscrisurile cauzei şi dispoziţiile normative aplicabile.
A susţinut că în implementarea proiectului au fost respectate prevederile legislaţiei muncii în vigoare; că salarizarea membrilor echipei de implementare a fost dispusă cu respectarea legii; că însuşi pârâtul-intimat a emis un ordin prin care se menţionau ca eligibile cheltuielile cu salarizarea funcţionarilor publici având atribuţii în implementarea proiectelor; că posturile coordonatorilor zonali nefiind posturi cu caracter permanent nu puteau fi prevăzute în statul de funcţii al reclamantului, descriind atribuţiile fiecărui coordonator în proiect; că intimatul face aplicarea eronată, şi cu ignorarea contextului, a unor texte normative, actul contestat fiind incoerent motivat şi fără a fi luat în considerare punctul de vedere al recurentului; că intimatul-pârât a acţionat în contra unor acte întocmite, însuşite şi aprobate de către acesta.
3. Soluţia instanţei de control judiciar.
Examinând actele şi înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată incidenţa motivului de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., faţă de care va admite recursul şi va casa sentinţa instanţei de fond.
Astfel, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea procesului-verbal de constatare din 15 decembrie 2010, emis de către Ministerul Administraţiei şi Internelor - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional "Dezvoltarea Capacităţii Administrative".
Prin procesul-verbal contestat s-au stabilit în sarcina reclamantului abateri de la legalitate, conformitate şi regularitate în utilizarea şi administrarea fondurilor comunitare şi a fondurilor de cofinanţare aferente, constând în nerespectarea legislaţiei în vigoare privind angajarea şi salarizarea celor 7 coordonatori zonali din cadrul proiectului titlul "Strategie de dezvoltare durabilă a Judeţului Bacău - instrument de lucru pentru administraţie", cod SMIS 1174, fiind stabilit un debit de recuperat de 159.505,78 RON.
Secţiunea XIII (dosarul de fond) din procesul-verbal prevede că acesta reprezintă titlu de creanţă, executoriu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, Înalta Curte reţine că, în contextul constatării unor nereguli în implementarea proiectului, nereguli de natură a determina restituirea sumelor plătite de către autoritatea contractantă, devin incidente dispoziţiile O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător.
Art. 3 alin. (2) şi (4) din acest act normativ prevăd că actul de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare, constituie titlu de creanţă şi înştiinţare de plată şi cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (2), creanţele bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor.
Împotriva titlului de creanţă debitorul poate formula contestaţie la organul emitent, în condiţiile şi termenele stabilite de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 174/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În perspectiva acestor dispoziţii legale, Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze va fi asimilat, în esenţă, contestării unui act administrativ de stabilire a unei creanţe fiscale, procedura de contestare şi soluţionare a contestării urmând a fi cea specifică acestui tip de acte administrative.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Înalta Curte reţine că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în concordanţă cu dispoziţiile C. proc. fisc., în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Faţă de obiectul prezentei cauze, care priveşte contestarea unei creanţe bugetare, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare şi de cofinanţare, competenţa de soluţionare a cauzei se determină în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat, cuantum, în speţă, de până la 500.000 RON, fără a avea importanţă dacă actul atacat este emis de o autoritate publică centrală sau locală.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei competente, Tribunalul Bucureşti, secţia IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Judeţul Bacău prin Preşedintele Consiliului Judeţean împotriva Sentinţei civile nr. 7084 din 25 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 4710/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4713/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
