ICCJ. Decizia nr. 4710/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4710/2013
Dosar nr. 265/43/2012/a1
Şedinţa publică de la 28 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Municipiul Miercurea Ciuc a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice:
1. Anularea actelor emise în vederea aplicării art. V din O.U.G. nr. 15/2012;
2. Obligarea Guvernului României şi Ministerului Finanţelor Publice la plata despăgubirilor pentru toate prejudiciile cauzate prin aplicarea dispoziţiilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 şi obligarea la restituirea sumei de 240.000 RON, pe care Municipiul Miercurea Ciuc a restituit-o trezoreriei sau care a fost transmisă în bugetul local prin H.G. nr. 255/2012;
3. Obligarea Guvernului României şi Ministerul Finanţelor Publice, să emită acte administrative care să conducă la restabilirea situaţiei anterioare intrării în vigoare a art. V din O.U.G. nr. 15/2012.
4. Suspendarea prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice.
Reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 15/2012 în baza art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992.
În motivarea cererii, reclamantul a criticat, în esenţă, O.U.G. nr. 15/2012 pentru vicii în procedura de adoptare şi a susţinut că, efect al dispoziţiilor art. V, care prevăd returnarea unor sume alocate unităţilor administrativ-teritoriale, se află în pericolul de a nu mai avea resursele necesare pentru a funcţiona şi se află inclusiv în pericolul de a pierde finanţări nerambursabile datorită imposibilităţii cofinanţării proiectelor.
2. Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs
Prin Sentinţa nr. 162 din 11 septembrie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare, invocată de către pârâţi, şi, în consecinţă, a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul Municipiul Miercurea Ciuc.
În motivarea acestei hotărâri, prima instanţă a arătat, în esenţă, că măsura suspendării vizează exclusiv actele administrative, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ordonanţele Guvernului neputând fi supuse decât controlului de constituţionalitate.
Ulterior, prin Încheierea nr. 14/CC din 4 februarie 2013, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus îndreptarea, din oficiu, a erorii materiale strecurate în cuprinsul dispozitivului Sentinţei nr. 162 din 11 septembrie 2012, în sensul că a respins ca inadmisibilă cererea formulată de către reclamantul Municipiul Miercurea Ciuc vizând suspendarea executării art. V din O.U.G. nr. 15/2012.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinţei nr. 162 din 11 septembrie 2012 a declarat recurs reclamantul Municipiul Miercurea Ciuc, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii în totalitate a acţiunii sale, atât în ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării actului administrativ, cât şi a acţiunii în contencios administrativ, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea cererii, recurentul a criticat însuşirea, de către instanţa de fond, a argumentelor de inadmisibilitate invocate de către pârâţi, susţinând că prima instanţă a făcut o interpretare greşită în ceea ce priveşte obiectul cauzei, pe care a soluţionat-o cu greşita aplicare a legii.
A mai susţinut că cererea de suspendare a actului administrativ viza pe cel din 11 mai 2012, act ce se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând actele şi înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, şi îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Întâi, examinând hotărârea pe care recurentul o indică a face obiectul prezentului recurs, şi anume Sentinţa nr. 162 din 11 septembrie 2012, şi reţinând că dispozitivul acesteia a fost îndreptat prin Încheierea nr. 14/CC din 4 februarie 2013, Înalta Curte constată că aceasta dispune respingerea, ca inadmisibilă, a cererii formulate de către reclamantul Municipiul Miercurea Ciuc vizând suspendarea executării prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice.
Prin această hotărâre, instanţa de fond s-a pronunţat, cu prioritate, cu privire la capătul II din acţiunea formulată de către reclamantul Municipiul Miercurea Ciuc în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice, cerere având ca obiect suspendarea executării prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012.
Astfel, Înalta Curte reţine conformitatea obiectului sentinţei atacate cu obiectul capătului II din cererea recurentului-reclamant, criticile acestuia fiind nefondate sub acest aspect.
Pe de altă parte, criticile recurentului privind nelegalitatea respingerii, în totalitate, a acţiunii sale nu pot fi primite, câtă vreme, aşa cum s-a reţinut anterior, sentinţa recurată priveşte numai unul dintre capetele de cerere ale acesteia.
În continuare, Înalta Curte constată că, potrivit art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004 persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din Ordonanţe, poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, acţiune care poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aceste Ordonanţe, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei operaţiuni administrative.
Formularea textului normativ menţionat arată fără echivoc faptul că nu se poate cere pe cale principală, aşa cum a procedat reclamantul, suspendarea sau anularea unei ordonanţe sau a unor dispoziţii dintr-o ordonanţă, acţiunea în contencios administrativ putând avea ca obiect numai repararea vătămării cauzate prin acest tip de act administrativ normativ, invocarea neconstituţionalităţii ordonanţei, pe calea incidentală a unei excepţii, putând reprezenta numai un mijloc de apărare.
Întreaga construcţie a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 ce tratează acţiunile împotriva ordonanţelor de guvern îndreptăţeşte concluzia că ordonanţele de guvern nu pot fi desfiinţate decât pe calea controlului de constituţionalitate, nu, în mod direct, pe calea contenciosului administrativ în anulare.
Din această perspectivă este inadmisibilă şi cererea de suspendare a executării unei ordonanţe de guvern, în condiţiile art. 14 sau 15 din Legea nr. 554/2004.
Şi sub acest aspect, criticile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate.
În raport de toate cele mai sus arătate, constatând că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate şi că este legală şi temeinică hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Municipiul Miercurea Ciuc.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge recursul declarat Municipiul Miercurea Ciuc prin Primar împotriva Sentinţei nr. 162 din 11 septembrie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost îndreptat prin Încheierea nr. 14/CC din 4 februarie 2013 a aceleiaşi instanţe, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 4709/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4712/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
