ICCJ. Decizia nr. 4708/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4708/2013
Dosar nr. 10730/105/2011
Şedinţa publică de la 27 martie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta T.M.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (A.N.R.E.), ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
- anularea fişei de evaluare profesională pe anul 2009 şi a concursului pe post;
- reorganizarea concursului pentru postul de director general al departamentului reglementare piaţă, preţuri şi tarife gaze naturale sau, în cazul în care efectele concursului au început să producă efecte juridice, nemaifiind posibilă reorganizarea, să se dispună obligarea pârâtei la plata despăgubirilor constând în diferenţa de drepturi salariale între postul deţinut şi postul pentru care s-a înscris la concurs.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin Sentinţa nr. 977 din 10 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia civilă, reţinând că litigiul dedus judecăţii este unul de dreptul muncii, întrucât reclamanta îşi desfăşoară activitatea în cadrul pârâtei în baza unui contract individual de muncă, neavând calitatea de funcţionar public, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, ci cele ale art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. şi art. 284 alin. (2) C. muncii.
Prin Sentinţa civilă nr. 4617, Tribunalul Prahova, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat Dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a hotărî asupra acestuia.
Pentru a hotârî astfel, tribunalul a constatat că actul supus cenzurii este emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii, fiind, în opinia sa, un veritabil act administrativ, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ, competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă revenind secţiei de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, reclamanta a solicitat anularea fişei de evaluare profesională pe anul 2009 pentru postul deţinut, emisă de pârâtă şi a concursului pe post, reorganizarea concursului pentru postul de director general al departamentului reglementare piaţă, preţuri şi tarife gaze natural şi plata sau, în cazul în care efectele concursului au început să producă efecte juridice, nemaifiind posibilă reorganizarea, precum şi obligarea pârâtei la plata despăgubirilor constând în diferenţa de drepturi salariale între postul deţinut şi postul pentru care s-a înscris la concurs, în cazul în care nu mai este posibilă reorganizarea concursului.
Este adevărat că actul a cărui anulare se solicită a fost emis de pârâtă care are calitatea de autoritate publică în sensul Legii nr. 554/2004, deoarece prestează un serviciu public.
Însă, fişa de evaluare profesională nu este un act administrativ, astfel cum această noţiune este definită în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice", întrucât actul menţionat, nu întruneşte cerinţa de a fi emis în regim de putere publică de către autoritatea publică.
Postul deţinut de reclamantă şi pentru care a concurat reclamanta implică derularea unor raporturi contractuale, de dreptul muncii, ori în această situaţie, pârâta în raporturile juridice cu reclamanta îşi exercită atribuţiile ca angajator şi nu în regim de putere publică.
Prin urmare, cererea având ca obiect principal anularea fişei de evaluare profesională pe anul 2009 a reclamantei cu consecinţa reorganizării concursului pe post nu se circumscrie dispoziţiilor art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, nefiind o acţiune tipică în anularea unui act vătămător emis de o autoritate publică, ci este o acţiune pentru soluţionarea unui conflict de muncă în temeiul dispoziţiilor C. muncii.
Potrivit art. 281 din Legea nr. 53/2003, privind Codul muncii, "jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod".
Conform art. 284 din acelaşi act normativ "1). Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform C. proc. civ.; 2). Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul".
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., tribunalele judecă în primă instanţă conflictele de muncă, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.
Întrucât, aşa cum s-a reţinut anterior, acţiunea reclamantei vizează un conflict de muncă care în situaţia de faţă nu este supus unor reglementări speciale, devin incidente dispoziţiile menţionate anterior C. muncii şi C. proc. civ., care reglementează competenţa materială de soluţionare a unor astfel de litigii, aceasta revenind, în cauza dedusă judecăţii, Tribunalului Prahova, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta T.M.C. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 4701/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4709/2013. Contencios → |
|---|
