ICCJ. Decizia nr. 4739/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4739/2013
Dosar nr. 52738/3/2011
Şedinţa publica din 28 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta G.M. în contradictoriu cu pârâta D.G.A.P.I. Sector 2, a solicitat anularea parţială a Deciziei nr. 76 din 13 mai 2011, respectiv anularea art. 1, teza 2 „.şi va beneficia de un salariu de bază de 725 lei şi un spor pentru condiţii vătămătoare în cuantum de 89 lei”; obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii, în sensul încadrării reclamantei cu respectarea legislaţiei în vigoare – Legea – cadru privind salarizarea unitară nr. 284/2010 şi art. 2 din Legea nr. 285/2010 – respectiv acordarea unui salariu de bază de 786 lei şi un spor pentru condiţii vătămătoare în cuantum de 95 lei, calculat corespunzător „nivelului de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat”.
În şedinţa publică de la data de 2 decembrie 2011, reclamanta a a invocat excepţia de nelegalitate a prevederilor pct. 3, lit. b) din Ordinul nr. 42/77/2011, arătând că la calcularea salariului din decizia contestată, pârâta a folosit treptele de salarizare prevăzute de O.G. nr. 6/2007, act normativ abrogat expres de Legea nr. 330/2009.
Reclamanta a arătat că prin abrogarea expresă a O.G. nr. 6/2007, au fost abrogate şi treptele de salarizare, respectiv întreg mecanismul de promovare în aceste trepte, în prezent, încadrarea personalului bugetar efectuându-se în temeiul Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Prin încheierea de şedinţă de la data de 2 decembrie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a dispus sesizarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a prevederilor pct. 3 lit. b) din Normele Metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice aprobate prin Ordinul M.M.F.P.S. şi al pârâtului Ministerul Finanţelor Publice nr. 42/77/2011.
Curtea de apel a dispus citarea, în cauză, a M.M.F.P.S. şi a Ministerului Finanţelor Publice, în calitate de emiteţi ai Ordinului nr. 42/77/2011, a cărui nelegalitate s-a invocat de către reclamantă.
Prin întâmpinări, pârâţii au solicitat respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de nelegalitate a prevederilor Ordinului comun nr. 42/77/2011, pe fond solicitând respingerea excepţiei de nelegalitate ca neîntemeiată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 2421 din 4 aprilie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia de nelegalitate invocată de reclamanta G.M., în contradictoriu cu pârâţii M.M.F.P.S. şi Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că excepţia de inadmisibilitate a excepţiei de nelegalitate invocată de pârâţi, este neîntemeiată, având în vedere argumentul de interpretare logică a fortiori, potrivit căruia dacă legiuitorul a creat un mijloc procesual de apărare pe calea excepţiei de nelegalitate pentru actele de autoritate individuale, cu atât mai mult un asemenea mijloc de apărare trebuie oferit în legătură cu actele administrative normative.
Pe fondul excepţiei de nelegalitate, prima instanţă a reţinut că din analiza textelor legale incidente în cauză, rezultă că art. 3 lit. b) din Ordinul comun nr. 42/77/2011, defăimat ca nelegal de către reclamantă dispune că „ În anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat. În mod similar se va proceda şi pentru persoanele care s-au aflat în concediu plătit pentru creşterea şi îngrijirea copilului, precum şi pentru personalul ale cărui raporturi de muncă sau raporturi de serviciu au fost suspendate din alte cauze, potrivit legii, luându-se în considerare funcţia, clasa, gradul, treapta de salarizare deţinute anterior suspendării din funcţie. În cazul funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi, nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010. Pentru funcţionarii publici care se transferă în cursul anului 2011, la stabilirea salariului va fi avută în vedere treapta de salarizare deţinută anterior.
Prin urmare, judecătorul fondului a constatat că nu s-a reintrodus noţiunea de treaptă de salarizare, ci doar s-a stabilit ca nivel de referinţă nivelul corespunzător treptei III din reglementarea de la nivelul anului 2010, iar faţă de această împrejurare, este evident că Normele metodologice nu adaugă la lege, astfel că susţinerea privind tratamentul diferenţiat este lipsită de temei, câtă vreme reclamanta nu a făcut dovada diferenţei de încadrare faţă de funcţionari publici aflaţi exact în aceeaşi situaţie.
3. Recursul declarat de reclamantă
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs reclamanta, fără a se raporta la vreunul dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304 C. proc. civ. şi susţinând critici care se subsumează motivului prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia o hotărâre poate fi recurată atunci când a fost pronunţată fără temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Astfel, reclamanta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală ca urmare a interpretării şi aplicării greşite a prevederilor legale incidente în cauză.
Recurenta a precizat că prin Ordinul nr. 42/77/2011 se adaugă la lege, iar textul vizat de excepţia de nelegalitate – pct. 3 lit. b), care face trimitere la trepte de salarizare este nelegal, din moment ce Legea nr. 285/2010 nu face nicio referire la treptele de salarizare.
Recurenta a criticat soluţia instanţei de fond, susţinând că ordinul stabileşte în mod imperativ faptul că încadrarea funcţionarilor publici care promovează sau sunt angajaţi în anul 2011 se face pe treapta III de salarizare, dispoziţie care contravine spiritului Legii nr. 285/2010, care prevede că indiferent de momentul încadrării sau promovării în funcţie, toţi funcţionarii publici care ocupă funcţii publice similare în cadrul aceleiaşi instituţii beneficiază de acelaşi nivel de salarizare.
Prin urmare, în opinia recurentei, treapta III de salarizare nu reprezintă un simplu nivel de referinţă ci este o modificare a legii, fapt ce nu este permis de normele de tehnică legislativă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.
1.Argumente de fapt şi de drept relevante
În cauză, este necontestat că recurenta-reclamantă a participat la examenul organizat în luna mai 2011 pentru promovare în grad profesional, promovând din funcţia de consilier, grad profesional asistent, în funcţia de consilier, grad profesional principal, fiind emisă Decizia nr. 76/ 13 mai 2011, stabilindu-se un salariu de 725 lei şi un spor pentru cindiţii vătămătoare de 89 lei.
Această din urmă decizie a fost atacată de recurenta-reclamantă în Dosarul nr. 52738/3/2011 de la Tribunalul Bucureşti, în cadrul căruia a fost invocată excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor pct. III lit. b)) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Într-adevăr, potrivit art. III lit. b) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul comun nr. 72/77/2011 al M.M.F.P.S. şi Ministerul Finanțelor Publice, lit. b) „În anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/ încadrat în aceeaşi instituţie/ autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/ trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plata pentru funcţiile similare din instituţia/ autoritatea publică în care acesta este încadrat. În mod similar se va proceda şi pentru persoanele care s-au aflat în concediu plătit pentru creşterea şi îngrijirea copilului, precum şi pentru personalul ale cărui raporturi de muncă sau raporturi de serviciu au fost suspendate din alte cauze, potrivit legii, luându-se în considerare funcţia, clasa, gradul, treapta de salarizare deţinute anterior suspendării din funcţie. În cazul funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi, nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare este cel corespunzător trepte 3 de salarizare utilizate în anul 2010. Pentru funcţionarii publici care se transferă în cursul anului 2011, la stabilirea salariului va fi avută în vedere treapta de salarizare deţinută anterior”.
Recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că dispoziţiile de mai sus sunt nelegale deoarece fac referire la treapta 3 de salarizare, fără ca Legea nr. 285/2010 să conţină o astfel de prevedere, susţinere neîntemeiată.
Astfel, din interpretarea prevederilor art. 2 din Legea nr. 285/ 2010 rezultă că legiuitorul a urmărit ca pentru anul 2011 salarizarea personalului nou-încadrat, precum şi a celui promovat în funcţii sau în grade/ trepte, salarizarea să se facă la un singur nivel de salarizare în plată pentru funcţii similare.
Deci, art. 2 din Legea nr. 285/2010 nu exclude raportarea la trepte de salarizare, care se regăseşte şi la pct. II art. 13 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, unde se prevede în mod expres că „În cazul funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi, nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare este cel corespunzător treptei 3 pentru funcţiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010”.
Deci, legiuitorul a menţinut acelaşi principiu/ aceeaşi regulă de calcul inclusiv pentru anul 2012, treapta 3 de salarizare utilizată în anul 2010, aşa cum s-a procedat şi în anul 2011, în cazul funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi.
Or, în cauză, dispoziţiile pct. III lit. b), penultima frază din Metodologia aprobată prin Ordinul comun nr. 42/77/2011 nu fac altceva decât să transpună acest principiu/ această regulă instituită de legiuitor.
2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a Sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.M. împotriva sentinţei civile nr. 2421 din 4 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4732/2013. Contencios. Alte cereri. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 4741/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
