ICCJ. Decizia nr. 4732/2013. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4732/2013
Dosar nr. 5565/1/2012
Şedinţa publică din 28 martie 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1 Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamanţii B.M., D.A., C.M., I.C., P.A., B.R., B.M, C.S., C.I., D.G., G.S., H.A., S.M., T.M., C.D., F.L., N.E., D.A., B., G.A., M.C., M.O.L., F.V., G.F., V.A., C.M., B.G., D.C., E.I., A.M., C.F., F.A.D., G.C.A., T.G., E.M., T.P., C.I., M.F., B.I.S., I.D., G.G., A.A., H.M., M.D., P.D.D., S.C.C., T.I., O.M., A.V., C.C., E.A., F.E., H.L., I.S., M.N., M.C., N.A., P.E., S.M., S.A., S.D., D.C., B.M., C.C., N.V., T.S., D.G., S.M., B.V., G.O.S., I.F.C., S.G., P.M., A.V., B.P., S.M., C.E., T.M., C.A.O., G.I., H.A., M.V., Z.V., F.E.C., G.V., C.V., L.M., M.F., M.C., O.D., P.V.D., S.L., U.C.D., A.E., A.V., B.A., D.A., D.M., G.D., G.T., I.I., M.R., M.M., N.G., A.G., B.D., C.N., M.M., S.A., C.D., V.C.G., B.M., B.C., B.N., D.L., L.E., M.F., V.R.M., M.V., H.A.L., Z.I., D.M., A.D.D., F.B.M., C.I., V.A., P.A.M., G.M.,și R.A., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Vrancea, obligarea pârâtei la plata drepturilor băneşti reprezentând suplimentul postului de 25% din salariul de bază şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare de 25% din salariul de bază cuvenit de la data naşterii dreptului, 1 ianuarie 2004 şi până la data achitării efective, sume actualizat cu indicele de inflaţie la data plăţii.
Tribunalul Vrancea, prin Sentinţa civilă nr. 596 din 02 decembrie 2008, a admis în parte acţiunea, obligând pârâta D.G.F.P. Vrancea să acorde fiecărui reclamant suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază şi suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază datorate începând cu data de 21 aprilie 2003 până în ianuarie 2007, inclusiv, iar pentru intervenientă pentru perioada 1 ianuarie 2004 – 14 aprilie 2004, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Împotriva Sentinţei civile nr. 596 din 02 decembrie 2008 au declarat recurs atât reclamanţii, cât şi pârâta, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, constând în insuficienta analiză a situaţiei de fapt şi greşita aplicare a legii.
Prin Decizia civilă nr. 261 din 10 martie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul reclamanţilor şi intervenientei şi a admis recursul pârâtei D.G.F.P. Vrancea, modificând, în consecinţă, sentinţa civilă 596 din 01 decembrie 2008 a Tribunalului Vrancea în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor şi a intervenientei.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de control judiciar a arătat că actele normative la care se referă reclamanţii nu prevăd şi baza legală pentru calcularea şi acordarea suplimentului postului şi suplimentului treptei de salarizare, pentru a fi posibilă cuantificarea acestor suplimente de salarizare ca părţi componente ale salariului funcţionarilor publici fiind necesară existenţa unor dispoziţii date în aplicarea Legii nr. 188/1999, atribuţie ce revine însă legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forţă juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din legea menţionată.
În aceste condiţii, modalitatea de calculare nefiind reglementată, acordarea acestor drepturi presupune pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat, iar din alt punct de vedere, eventuala cuantificare de către instanţă în raport de diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 820/2008 în care s-a reţinut că instanţele judecătoreşti nu au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au competenţa de a se substitui legiuitorului sau executivului în privinţa acordării unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este posibil de exercitare efectivă.
1. Calea extraordinară de atac declarată în cauză
Împotriva Deciziei civile nr. 261 din 10 martie 2009 au formulat cerere de revizuire recurenţi,i M.C., F.E., S.L.B., N.G., E.A., I.C., Ş.A., O.M., A.E., P.V.I., C.I., V.M., P.V.D., R.L., S.V., S.M., N.M., P.V., P.S., L.E., L.M., V.R.M., D.L., B.F., B.C.M., B.N., B.M., G.V., H.S.,și G.M., întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 şi pct. 7.
În motivarea cererii, revizuenţii au invocat, în esenţă, existenţa unor hotărâri judecătoreşti prin care Curtea de Apel Galaţi a respins recursul D.G.F.P. Vrancea şi a dat o soluţie contrară celei criticate de către revizuenţii-recurenţi, în cauze în care părţi erau aceleaşi persoane având aceeaşi calitate de funcţionari publici, în aceeaşi pricină şi din aceeaşi instituţie.
Au mai arătat că înţeleg să se raporteze, din punct de vedere al termenului prevăzut de art. 324 alin. (4) C. proc. civ., de începutul lunii august 2012, când au aflat că acei colegi care şi-au câştigat drepturile salariale pretinse au primit deciziile prin care se dau la plată sumele pretinse, aspect ascuns cu rea-credinţă, în opinia revizuenţilor, de către intimata D.G.F.P. Vrancea.
2. Considerentele Înaltei Curţi cu privire la cererea de revizuire
Examinând cererea de revizuire, raportat la înscrisurile cauzei şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte o va respinge ca tardivă, pentru considerentele ce urmează.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Conform acestor dispoziţii legale, pot forma obiectul revizuirii hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi cele date de o instanţă de recurs când evocă fondul, numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de text.
Cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, astfel cum prevede art. 326.
Din economia reglementărilor în materie rezultă aşadar că admisibilitatea revizuirii, se apreciază sub următoarele aspecte: hotărârea atacată să fie cel puţin definitivă; această hotărâre să fie dată după evocarea fondului cauzei; criticile formulate să se încadreze în motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., respectiv, în speţă, în cele de sub pct. 7 invocate ca temei legal, aşa cum a precizat reprezentanta revizuenţilor, în şedinţa publică.
În cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Raţiunea acestor dispoziţii o constituire evitarea încălcării principiului autorităţii lucrului judecat, prin co-existenţa a două hotărâri potrivnice, care nu mai pot fi altfel desfiinţate, revizuirea reprezentând ultimul remediu posibil pentru înlăturarea contrarietăţii dintre dispozitivele celor două hotărâri.
Se constată, astfel, în speţă, că revizuenţii au criticat decizia civilă nr. 261 din 10 martie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, raportat la Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2008 a aceleiaşi instanţe.
Potrivit însă dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunţarea ultimei hotărâri.
În speţă, faţă de aceste dispoziţii, cererea revizuenţilor, formulată în august 2012, apare ca tardiv formulată.
Revizuenţii înşişi arată că înţeleg să se raporteze la începutul lunii august 2012 din punct de vedere al termenului de revizuire, susţinerile acestora privind ascunderea cu rea-credinţă, de către intimata D.G.F.P. Vrancea, a existenţei unor soluţii potrivnice în cauze având acelaşi obiect neavând însă relevanţă în acest context.
Pentru aceste considerente, văzând dispoziţiile art. 326 alin. (3), Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de M.C.,.F.E., S.L.B., N.G., E.A., I.C., S.A., O.M., A.E., P.V.I., C.I., V.M., P.V.D., R.L., S.V., S.M., N.M., P.V., P.S., L.E., L.M.,V.R.M., D.L., B.F., B.C.M., B.N., B.M., G.V., H.S.,și G.M. împotriva Deciziei nr. 261 din 10 martie 2009 al Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 473/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4739/2013. Contencios → |
|---|
