ICCJ. Decizia nr. 4990/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4990/2013
Dosar nr. 4763/1/2012
Şedinţa de la 12 aprilie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de 30 aprilie 2010 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat în contradictoriu cu pârâtul L.N. să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securităţii.
Prin Sentinţa civilă nr. 4050 din 7 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul L.N. şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâtul a fost recrutat de către Securitate, în calitate de colaborator, pentru supravegherea informativă a cadrelor didactice din oraşul Mangalia şi a mediului artiştilor plastici din Constanţa, semnând Angajament sub numele conspirativ „P.”, activitatea informativă a acestuia constând în furnizarea de informaţii sub forma notelor informative.
Curtea de Apel a reţinut că potrivit însemnărilor ofiţerilor rezultă că notele furnizate de pârât „în urma instructajului făcut anterior cu caracter general” au fost exploatate ulterior în cadrul dosarelor personale ale celor vizaţi de securitate.
În ceea ce priveşte apărările pârâtului, Curtea de Apel a reţinut că elementele de şantaj sau de constrângere erau invocate de ofiţer chiar în timpul procesului de recrutare, iar astfel de menţiuni/referiri nu apar în niciunul din documentele securităţii privind procedura de verificare şi recrutare a pârâtului, aşa cum din niciuna din probele dosarului nu reiese că ne-am afla în prezenţa unei situaţii de excepţie de la această practică a organelor de securitate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul L.N., susţinând în esenţă că Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu putea continua cercetările privind calitatea sa de colaborator după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 24/2008 şi nu a colaborat cu acea parte a Securităţii ce avea ca obiectiv represiunea adversarilor regimului comunist, ci cu „Direcţia Specială pentru Studierea Persoanelor Străine”, semnând angajamentul în vederea furnizării de informaţii utile pentru siguranţa naţională.
2. Decizia contestată
Prin Decizia nr. 2461 din 17 mai 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de L.N. împotriva Sentinţei civile nr. 4050 din 7 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut că din probele administrate în cauză, rezultă că nu poate fi primit punctul de vedere al recurentului referitor la inadmisibilitatea acţiunii, câtă vreme art. 33 din O.U.G. nr. 24/2008 a prevăzut că „verificările aflate în curs de desfăşurare la Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă continuă potrivit procedurii prevăzute de aceasta” iar art. 8 din Legea nr. 341/2004 condiţionează în continuare acordarea beneficiilor prevăzute în acest act normativ de neimplicarea în activităţile fostei securităţi ca poliţie politică.
Instanţa de recurs a constatat că din rapoartele întocmite de ofiţerul de Securitate rezultă că scopul recrutării a fost „desfăşurarea unei supravegheri informative mai eficiente în rândul cadrelor didactice din oraşul Mangalia în rândul cărora avem identificaţi descendenţi de legionari sau alte categorii de persoane aflate în atenţia organelor noastre, precum şi pentru cunoaşterea concepţiilor şi preocupărilor acestor persoane, ne este necesar crearea unei surse din rândul acestei categorii de elemente”.
S-a mai arătat în considerentele deciziei atacate că în cauză, sunt îndeplinite condiţiile pentru constatarea calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii în privinţa Notei pe care a furnizat-o la data de 27 februarie 1982, în care informa despre lucrările expediate de doi confraţi la o expoziţie internaţională de caricatură (Montreal, 1981), aspectele relatate constituind un denunţ despre o atitudine potrivnică regimului comunist şi, în acelaşi timp, au avut aptitudinea de a îngrădi drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanelor vizate: A.A. şi F.V.
În fine, instanţa de recurs a constatat că în cauză nu există elemente care să conducă la concluzia că principiul rolului activ al judecătorului ar fi fost încălcat, cum însă toate înscrisurile vizau activitatea artistică prodigioasă a pârâtului, iar nu legăturile sale cu Securitatea, instanţa nu s-a putut raporta la ele în contextul cadrului procesual de faţă.
3. Calea de atac formulată
Împotriva acestei decizii, a formulat contestaţie în anulare L.N., arătând că instanţa a omis să se pronunţe asupra motivului de recurs esenţial care constituia cheia dezlegării pricinii.
În dezvoltarea motivelor căii de atac exercitate, contestatorul a susţinut, în esenţă, că:
- instanţa a omis să se pronunţe asupra motivului de recurs referitor la faptul că informaţiile furnizate priveau apărarea interesului naţional, fiinţa naţională a poporului român şi apărarea regimului totalitar-comunist, arătând că în realitate, el se pronunţa doar asupra caracterului îndoielnic al lucrărilor grafice prezentate de aşa zişi artişti plastici şi releva că unele au caracter satiric răutăcios la adresa valorilor culturale ale poporului român.
- instanţa de recurs a analizat faptul că informaţiile prezentate de reclamant nu îndeplineau condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
- nu a fost analizată niciuna din apărările sale prin care a arătat că nu a încheiat anagajament cu securitatea, acesta fiind semnat cu Direcţia Specială pentru Studierea Persoanelor Străine iar nu cu instituţia securităţii.
- instanţa nu a manifestat rol activ în sensul de a cerceta orice aspect, în măsură de a conduce la soluţionarea corectă a cauzei.
- a fost preluată trunchiat informaţia din singura notă incriminatorie, întrucât Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii a exclus din context rândurile 14 şi 15, substituindu-le cu semnul grafic „/…/”.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare
Contestaţia în anulare de faţă, urmează a fi respinsă ca nefondată, faţă de temeiul de drept invocat şi raportat la motivele înfăţişate de contestatoare, în considerarea celor ce urmează:
Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată doar pentru motivele limitativ şi strict prevăzute de lege şi care nu presupune o rejudecare a recursului.
Astfel, potrivit art. 318 teza I C. proc. civ., contestaţia în anulare specială este admisibilă numai dacă hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.
Totodată, conform dispoziţiilor art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., contestaţia în anulare specială se referă la situaţia în care instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de recurs.
Înalta Curte reaminteşte că greşelile instanţei de recurs care deschid calea contestaţiei în anulare, sunt greşeli de fapt, de natură a conduce la pronunţarea unei soluţii eronate, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecăţii, ceea ce nu poate fi reţinut în cauză.
În cauză, contestatorul, reiterând argumentele expuse prin cererea de recurs, efectuează de fapt o critică a hotărârii instanţei de recurs, prin prisma modului în care aceasta a analizat materialul probator administrat în cauză precum şi modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiile legale în materie, ceea ce nu poate fi acceptat pe calea contestaţiei în anulare, procedură în care nu poate fi examinată justeţea soluţiei contestate.
Astfel, susţinerile contestatorului referitoare la pretinsa neanalizare a motivelor sale de recurs, sunt nefondate, întrucât nu privesc aspecte formale ale judecăţii, ci unele de fond care nu pot face obiectul unei contestaţii în anulare.
De altfel, din analiza sistematică a considerentelor rezultă fără echivoc că, instanţa de recurs s-a pronunţat tuturor motivelor de recurs invocate de pârâtul-recurent şi a răspuns punctual motivelor de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond invocate prin cererea de recurs.
Pe de altă parte, este lesne de observat că prin reiterarea motivelor de recurs în cadrul contestaţiei în anulare, contestatorul urmăreşte judecarea încă o dată a aceluiaşi recurs, ceea ce excede cadrului procedurii de soluţionare a unei contestaţii în anulare.
Faţă de formularea clară a textului prevăzut de art. 318 C. proc. civ., contestaţia poate fi exercitată numai dacă instanţa de recurs a omis să analizeze un motiv de recurs cu care a fost învestită nu şi atunci când nu au fost analizate punctual toate criticile formulate în dezvoltarea motivelor de recurs. Aşa fiind neexaminarea distinctă a fiecărei critici aferente fiecărui motiv de recurs nu constituie prin ea însăşi, o omisiune în sensul art. 318 C. proc. civ, dacă instanţa a răspuns la motivele de casare printr-un considerent comun.
În condiţiile în care, instanţa de recurs a constatat, în baza unui raţionament juridic de sinteză, faptul că din cuprinsul notelor informative, rezultă că prin informaţiile furnizate, recurentul a vizat îngrădirea atât a drepturilor la viaţă privată precum şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, nu mai era necesar să răspundă punctual şi detaliat tuturor argumentelor expuse de recurent.
În consecinţă, constatând că în cauză nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondată contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de L.N. împotriva Deciziei nr. 2461 din 17 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4988/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4992/2013. Contencios. Alte cereri.... → |
|---|
