ICCJ. Decizia nr. 4992/2013. Contencios. Alte cereri. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4992/2013
Dosar nr. 6575/1/2012
Şedinţa de la 12 aprilie 2013
Asupra contestaţie în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3486 din 15 iunie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins contestaţia în anulare formulată de D.C. împotriva Deciziei nr. 4172 din 8 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca tardiv declarată.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare D.C. întemeiată pe prevederile art. 317 şi 318 C. proc. civ. şi înregistrată la Înalta Curte la data de 12 octombrie 2012.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezenta contestaţie în anulare ca tardiv declarată pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reţine că Decizia nr. 3486 din 15 iunie 2011 i-a fost comunicată contestatorului, la data de 22 noiembrie 2011, astfel cum rezultă din evidenţele E. ale instanţei, în care este menţionată data cererii de comunicare a hotărârii.
În speţă se atacă o decizie irevocabilă, care nu este susceptibilă de executare silită.
Potrivit art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., „împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă” .
În cauza de faţă, hotărârea atacată a fost comunicată contestatorului la data de 22 noiembrie 2011, iar contestaţia în anulare a fost formulată la data de 12 octombrie 2012, cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 319 alin. (2) C. proc. civ.
De asemenea, în speţă a fost depăşit şi termenul de 1 an prevăzut de art. 319 alin. (2) C. proc. civ., termen care curge de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Instituirea unor termene de decădere pentru efectuarea diferitelor acte de procedură face parte dintre limitările admise de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în exercitarea dreptului de acces la justiţie, consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, iar contestatorul nu a invocat existenţa unei împrejurări mai presus de voinţa ei, în accepţiunea art. 103 alin. (1) teza finală C. proc. civ., care să o fi împiedicat să exercite contestaţia în anulare în termenul legal.
În consecinţă, Înalta Curte urmează să respingă contestaţia în anulare ca tardiv formulată, aplicând sancţiunea juridică a decăderii, reglementată în art. 103 alin. (1) C. proc. civ., împrejurare ce face de prisos examinarea motivelor căii de atac, conform art. 137 alin. (1) din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de D.C. împotriva Deciziei nr. 3486 din 15 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4990/2013. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 4993/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
