ICCJ. Decizia nr. 5127/2013. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5127/2013
Dosar nr. 6525/1/2012
Şedinţa publică de la 23 aprilie 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, revizuentul A.D. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, anularea Sentinţei civile nr. 4099 din 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, susţinându-se, în esenţă, că prin aceasta se încalcă autoritatea de lucru judecat ce rezultă din Decizia nr. 458 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, cu privire la hotărârile judecătoreşti ce pot face obiectul revizuirii, în cazul revizuentului.
A susţinut revizuentul că în speţă sunt întrunite condiţiile avute în vedere de dispoziţiile art. 322 şi art. 322 pct. 7 C. proc. civ.; că revizuirea este admisibilă şi în dosarul în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 4099 din 19 iunie 2012, în condiţiile în care revizuentul depusese înscrisuri utile, descoperite după pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se solicita, prezentând conţinutul înscrisurilor şi argumentând relevanţa acestora.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, susţinându-se, în esenţă, că nu ar fi îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât hotărârile judecătoreşti invocate nu sunt date în aceeaşi cauză, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, nefiind îndeplinită condiţia triplei identităţi.
2. Considerentele Înaltei Curţi cu privire la cererea de revizuire
Examinând cererea de revizuire, raportat la înscrisurile cauzei şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte o va respinge ca inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Conform acestor dispoziţii legale, pot forma obiectul revizuirii hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi cele date de o instanţă de recurs când evocă fondul, numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de text.
Cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, astfel cum prevede art. 326.
Din economia reglementărilor în materie rezultă aşadar că admisibilitatea revizuirii, se apreciază sub următoarele aspecte: hotărârea atacată să fie cel puţin definitivă; această hotărâre să fie dată după evocarea fondului cauzei; criticile formulate să se încadreze în motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., respectiv, în speţă, în cele de sub pct. 7 invocate ca temei legal.
În cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Raţiunea acestor dispoziţii o constituie evitarea încălcării principiului autorităţii lucrului judecat, prin co-existenţa a două hotărâri potrivnice, care nu mai pot fi altfel desfiinţate, revizuirea reprezentând ultimul remediu posibil pentru înlăturarea contrarietăţii dintre dispozitivele celor două hotărâri.
Se constată, astfel, în speţă, că revizuentul a criticat Sentinţa civilă nr. 4099 din 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, raportat la Decizia nr. 458 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Prin sentinţa a cărei anulare se cere, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva Sentinţei civile nr. 2334 din 02 iunie 2009, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. 1504/2/2009, reţinându-se că prin sentinţa civilă supusă revizuirii nu s-a evocat fondul, ci s-a respins acţiunea reclamantului ca inadmisibilă, astfel încât nu este îndeplinită situaţia premisă pentru formularea căii extraordinare de atac a revizuirii.
Împotriva Sentinţei civile nr. 4099 din 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat, însă, în acelaşi timp recurs, revizuentul A.D., recursul fiind în prezent înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În aceste condiţii, nu se poate examina cererea acestuia prin prisma dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., câtă vreme hotărârea a cărei anulare se cere este încă supusă cenzurii unei instanţe de judecată, existând posibilitatea ca recursul să fie admis, iar revizuirea să rămână fără obiect.
Pe de altă parte, nu este admisibilă exercitarea, în paralel, a două căi de atac având aceeaşi finalitate, mai ales în contextul caracterului extraordinar şi exclusiv al căii de atac a revizuirii.
Pentru aceste considerente, văzând dispoziţiile art. 326 alin. (3), Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge revizuirea declarată de A.D. împotriva Sentinţei civile nr. 4099 din 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, raportat la Decizia nr. 458 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5126/2013. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 5133/2013. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
