ICCJ. Decizia nr. 5133/2013. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5133/2013
Dosar nr. 6184/1/2012
Şedinţa publică de la 26 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin Hotărârea nr. 574/2012, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestaţia formulată de domnul B.G., procuror la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti, împotriva Hotărârii nr. 75/2012 a secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.
Pentru a adopta această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 75/2012 a secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea de transfer de la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
S-a reţinut că, în raport cu dispoziţiile art. 75 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism funcţionează ca structură specializată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi faptul că în cadrul aceleiaşi instituţii nu este posibil transferul, acesta fiind permis numai de la un parchet la altul, astfel cum se prevede expres la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin nota nr. 6318/1154/ST/2012 împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie domnul B.G., procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti, prin care a solicitat desfiinţarea Hotărârii secţiei pentru procurori nr. 75/2012, prin care i s-a respins cererea de transfer de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea contestaţiei, domnul B.G. a susţinut că, în mod eronat, s-a reţinut faptul că obiectul cererii l-a constituit transferul de la Direcţia de Investigare Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât a solicitat aprobarea transferului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti unde are funcţia de bază, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004, art. 75 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 şi art. 1 şi urm. din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecători, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006.
Faţă de contestaţia formulată, Plenul a apreciat că Hotărârea nr. 75/2012 a secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, ca fiind legală, reţinând, în esenţă, că nu este posibil transferul de la o unitatea de parchet la care, potrivit legii, domnul procuror nu funcţionează în prezent.
Mai mult decât atât, Plenul a mai reţinut că, în condiţiile art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la data încetării activităţii în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitatea Organizată şi Terorism, procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii, astfel că, şi din această perspectivă, reiese că în cauză nu poate opera instituţia transferului.
Recursul
Împotriva Hotărârii nr. 574/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs B.G., în temeiul art. 29 alin. (5) - (9) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 299 şi urm. C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că hotărârea atacată a fost adoptată cu interpretarea greşită a dispoziţiilor legale incidente.
- Arată recurentul că şi în situaţia în care în prezent îşi desfăşoară activitatea în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, având grad profesional de execuţie de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, are dreptul de a exercita o funcţie de execuţie la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a transferului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie .
- Recurentul arată că în anul 2010 s-a adresat cu o cerere secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii solicitând transferul de la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - cerere respinsă de secţie şi de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii şi menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 3849 din 30 iunie 2011 care a reţinut că nu au putut fi aplicate dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară deoarece nu s-a precizat că se solicită transferul de la Parchetul de la Curtea de Apel Bucureşti la Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ci de la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
- A mai arătat recurentul că prin modul de interpretare a dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii se creează o situaţie mai greoaie unui procuror care are grad de procuror la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie faţă de procurorul care obţine gradul de procuror la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în timpul exercitării activităţii la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
- În fine, a mai arătat recurentul că nu trebuie confundată instituţia sursă, care este Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti - şi instituţia unde funcţionează şi care este Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti - structură specializată în cadrul Parchetului de pe lângă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât prevederile art. 60 din Legea nr. 303/2004 nu fac o asemenea distincţie.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 29 alin. (5) - (9) din Legea nr. 317/2004 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii coroborat cu art. 299 şi urm. C. proc. civ.
La dosar s-au depus înscrisuri în dovedirea cererii de recurs în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ., intimata Consiliul Superior al Magistraturii a depus documentaţia care a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 574/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii - contestată în prezenta cauză, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Apărările intimatului
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Consideră intimata că în conformitate cu prevederile art. 60 din Legea nr. 303/2004 prin statutul judecătorilor şi procurorilor, transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la un alt parchet ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de Consiliul Superior al Magistraturii.
Or, recurentul nu mai funcţionează la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti ci la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - şi nu operează dispoziţiile art. 60 ci dispoziţiile art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
În fapt, se reţine că prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 574/2012 s-a respins contestaţia formulată de recurentul-procuror B.G. cu grad profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie procuror la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti, împotriva Hotărârii nr. 75/2012 a secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, referitoare la cererea acestuia de transfer la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În esenţă, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că transferul este permis numai de la un parchet la un alt parchet iar dl. procuror B.G. nu poate solicita transferul de la parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, întrucât nu mai funcţionează în cadrul acestei unităţi de parchet.
În drept,
Potrivit art. 60 din Legea nr. 303/2004 „Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de Consiliul Superior al Magistraturii”.
Art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 „La cererea motivată, judecătorii pot fi numiţi în funcţia de procuror, iar procurorii, în funcţia de judecător, prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condiţiilor prevăzute în prezenta lege”.
În conformitate cu prevederile art. 75 alin. (111) din Legea nr. 304/2004 „De la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcţioneze potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism îşi redobândesc gradul profesional de execuţie şi salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condiţiile legii, în timpul desfăşurării activităţii în cadrul acestei direcţiei.”
Potrivit prevederilor art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/206 - cu modificările şi completările ulterioare „La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor şi procurorilor la alte instanţe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii: volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele ori parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora; vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror; vechimea la instanţa sau parchetul de la care se solicită transferul; vechimea în gradul aferent instanţei, respectiv parchetului la care se solicită transferul; specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei/completului corespunzător specializării, precum şi disponibilitatea de a activa în alte secţii/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanţei/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerinţele acesteia; domiciliul solicitantului; locul de muncă al soţului sau soţiei; distanţa dintre domiciliul şi sediul instanţei sau parchetului la care funcţionează judecătorul ori procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; starea de sănătate şi situaţia familială."
- Motivul de recurs privind dreptul recurentului de a exercita o funcţie de execuţie la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - ca urmare a transferului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, apreciază că recurentul este în eroare deoarece acesta în concret funcţionează la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial şi nu la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti - cererea sa de transfer cuprinde aceleaşi elemente cu cea anterioară prin care a solicitat transferul de la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 331/2010) neavând relevanţă decât situaţia de fapt, respectiv unde activează în prezent ca procuror recurentul şi dispoziţiile legale incidente.
Aşa cum rezultă din dispoziţiile legale arătate mai sus nu există reglementare privind transferul procurorilor de la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - ca structură specializată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - opţiunile oferite procurorilor la încetarea activităţii la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - fiind revenirea procurorului numit la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism la parchetul de unde provine, fie la un parchet corespunzător gradului profesional dobândit în condiţiile legii.
Recurentul, la încetarea activităţii sale de procuror la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, de la data revenirii sale la parchetul de unde provine îşi va redobândi gradul profesional de execuţie corespunzător acestuia şi va putea participa la concursul de promovare efectivă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - parcurgând întreaga procedură de promovare.
Nu pot fi comparate situaţiile cererilor de transfer de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu cele de la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - fiind situaţii diferite, în cazul transferului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel este vorba de unităţi de parchet diferite.
De asemenea nu pot fi primite criticile recurentului privind aprobarea altor cereri similare de către secţia de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, situaţiile în concret arătate de recurent vizând situaţii diferite - respectiv fiind vorba de încetarea mandatului de prim adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi continuarea activităţii într-o funcţie de execuţie la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Hotărârea secţiei pentru procurori nr. 133/2011), - detaşarea în funcţia de prim adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - pentru stabilitatea în funcţiile de conducere şi pentru a nu fi afectată derularea activităţilor specifice instituţiei (Hotărârea secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 81/2013).
Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 5288 din 12 decembrie 2012 - se referă la o cerere de transfer formulată de o dnă procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti - către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile în care dna procuror îşi desfăşoară efectiv activitatea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi prin urmare nici această situaţie în speţă nu poate fi invocată, nefiind similară cu cea a recurentului din prezentul dosar.
- Nu poate fi primită susţinerea recurentului în sensul creării unei situaţii mai greoaie unui procuror care are grad de Procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie faţă de procurorul care obţine gradul de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în timpul exercitării activităţii la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
Înalta Curte constată că într-adevăr dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 303/2004 nu fac nici o distincţie în ceea ce priveşte cererea de transfer, de la un parchet la alt parchet, însă sensul în care se aplică dispoziţia legală în nici un caz nu este de la o instanţă sau de la un parchet la acelaşi parchet.
Apreciază Înalta Curte că nu pot fi interpretate izolat aceste dispoziţii legale, având în vedere că există dispoziţii clare în ceea ce priveşte situaţia încetării activităţii în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, procurorii având posibilitatea de a opta pentru revenirea la parchetul unde au funcţionat sau la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii [ art. 72 alin. (11) din Legea nr. 304/2004 ] .
O relevanţă deosebită o au în acest context şi dispoziţiile art. 1341 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară - care se referă la situaţiile în care judecătorul sau procurorul revine la instanţa sau parchetul unde a funcţionat anterior, iar ordonatorul principal de credite este obligat să-i asigure de îndată un post vacant din fondul de rezervă în cazul în care nu mai există posturi vacante la acea instanţă sau parchet.
Rezultă aşadar că cele două prevederi, art. 60 din Legea nr. 303/2004 şi prevederile art. 75 alin. (11) şi art. 111, se referă la transferul în cadrul altei instituţii şi respectiv la revenirea procurorului la parchetul unde a funcţionat şi trebuie interpretate prin raportare la situaţia de fapt a recurentului care doreşte să îşi desfăşoare activitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - în condiţiile în care nu a participat la un examen de promovare efectivă la Parchetul pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - faţă de alţi procurori care au reuşit la concursul de promovare în funcţii de execuţie şi care doresc să-şi valorifice aceste cereri de promovare.
- Nici motivul privind instituţia sursă - Parchetul pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi instituţia unde funcţionează procurorul recurent - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti, nu modifică modul de interpretare a dispoziţiilor legale incidente în cauză şi arătate mai sus.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de cele arătate mai sus, constatând că Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 576/2012 este legală şi temeinică, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.G. împotriva Hotărârii nr. 574/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5127/2013. Contencios. Alte cereri. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 5137/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
