ICCJ. Decizia nr. 5152/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5152/2013
Dosar nr. 1500/33/2012
Şedinţa publică de la 24 aprilie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, sub nr. 343/117/2011, reclamanta Administraţia Bazinală de Apă Someş-Tisa a solicitat anularea în tot a Contractului de concesiune nr. AA din 16 august 2004 încheiat între pârâţii Consiliul Local Călineşti-Oaş şi SC S. SRL şi respectiv radierea de la poziţia 267 din Lista bunurilor cuprinse în patrimoniul judeţului Satu Mare a obiectivului cu cod de clasificare 1.4.6. denumit Baraj Călineşti-Oaş luciu de apă.
În susţinerea cererii, reclamanta a invocat excepţia de nelegalitate a Hotărârilor Consiliului Judeţean Satu Mare nr. 135/1999 şi nr. 83/2001 şi excepţia de nelegalitate a Hotărârilor Consiliului Local Călineşti-Oaş nr. 1/2003 şi nr. 41/2003.
Pârâtul Consiliul Local Călineşti-Oaş a invocat excepţia prematurităţii cererii pentru lipsa procedurii prealabile, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean Satu Mare.
Pârâta SC S. SRL a formulat şi cerere reconvenţională prin care a arătat că valoarea contractului de finanţare este de 11.294.706,88 RON, din care autoritatea contractantă s-a obligat să acorde o finanţare nerambursabilă de 6.776.824,13 RON, reprezentând 60% din valoarea totală eligibilă a proiectului.
Reclamanta şi-a precizat şi modificat petitul 2 al cererii în sensul că solicită radierea de la poziţia 7, cod clasificare 1.4.6 a obiectivului Baraj Călineşti-Oaş, categoria Puţuri, râuri, lacuri de acumulare din Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Călineşti-Oaş, iar în susţinerea acestui capăt de cerere a invocat excepţia de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local al comunei Călineşti-Oaş nr. 24/2001.
Prin Sentinţa civilă nr. 2134/2011 pronunţată de Tribunalul Cluj la data de 26 aprilie 2011 s-a admis excepţia prematurităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile şi s-a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Prin Decizia civilă nr. 206 din 13 ianuarie 2012 pronunţată în Dosar nr. 343/117/2011 al Curţii de Apel Cluj, s-a admis recursul declarat de reclamanta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Someş-Tisa împotriva sentinţei instanţei de fond, care a fost casată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. 343/117/2011*.
În rejudecare, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Judeţean Satu Mare şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocate de pârâţii Consiliul Local Călineşti-Oaş şi SC S. SRL, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de şedinţă.
Reclamanta Administraţia Bazinală de Apă Someş-Tisa a formulat precizare şi modificare de acţiune, solicitând modificarea H.G. nr. 967/2002, în sensul radierii obiectivului Baraj Călineşti-Oaş din Anexa 17 de la poziţia 7, cod clasificare 1.4.6. categoria Puţuri, râuri, lacuri de acumulare din Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Comunei Călineşti-Oaş, acesta fiind un bun care aparţine domeniului public al statului, şi nu al comunei.
În motivare, reclamanta a arătat că introducerea Acumulării Călineşti-Oaş în inventarul sus-menţionat s-a făcut prin încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 213/1998, care stabileşte apartenenţa unor astfel de bunuri la domeniul public al statului, şi nu al comunei, cu toate că în anexa la Cap. II, care delimitează categoriile de drumuri ce aparţin domeniului public al comunelor nu figurează.
Reclamanta a mai arătat că pe lângă dispoziţiile imperative ale Legii nr. 213/1998, se încalcă prevederile art. 4 alin. (1) şi (2), art. 6 alin. (6) şi art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 107/1996 şi că în temeiul prevederilor acestei legi, coroborat cu dispoziţiile Legii nr. 213/1998 şi cu precizările din Anexa 1, Cap. I pct. 3, obiectivul a fost inventariat şi evidenţiat ca făcând parte din domeniul public al statului cuprins în Anexa la H.G. nr. 1045/2000 - Inventarul bunurilor din domeniul public al statului în administrarea CN "Apele Române", cu valoare de inventar care în 2002 a fost reactualizată.
În şedinţa publică din data de 18 iunie 2012, instanţa a respins excepţia tardivităţii precizării şi modificării de acţiune invocată de pârâţii SC S. SRL şi Consiliul Local Călineşti-Oaş.
La acelaşi termen, reclamanta şi-a extins acţiunea faţă de pârâtul Guvernul României.
Prin notele de şedinţă depuse, reclamanta a invocat excepţia de nelegalitate a poziţiei 7 cod clasificare 1.4.6. categoria Puţuri, râuri, lacuri de acumulare din Anexa 17 la H.G. nr. 967/2002, iar pârâtul Consiliul Local Călineşti-Oaş a solicitat a se dispune declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Cluj, respingerea ca inadmisibilă a cererii, pe excepţia prematurităţii, datorită lipsei procedurii prealabile, respingerea ca inadmisibilă a cererii, pe excepţia tardivităţii în condiţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 şi respectiv respingerea acţiunii pe excepţia lipsei de obiect specific activităţii judiciare.
Prin Sentinţa civilă nr. 2553 din 1 octombrie 2012, Tribunalul Cluj a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii introductive, astfel cum a fost precizată şi extinsă în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Cluj a reţinut următoarele:
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, "Litigiile privind actele administrative (...) emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Interpretarea şi aplicarea unitară a acestei norme legale este în sensul recunoaşterii unui criteriu al rangului autorităţii publice emitente a actului administrativ atacat, alături de criteriul valoric aplicabil în cazul litigiilor cu caracter fiscal.
Obiectul prezentei cereri nu îl reprezintă taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, astfel încât competenţa materială a primei instanţe se va determina în funcţie de primul criteriu expus.
Guvernul României fiind o autoritate a administraţiei publice centrale, cererea privind modificarea unei hotărâri de Guvern este de competenţa curţii de apel.
S-a mai reţinut că instanţa competentă material urmează a soluţiona celelalte excepţii invocate de pârâtul Consiliul Local Călineşti-Oaş şi a dispune cu privire la excepţiile de nelegalitate a poziţiei 7 din Anexa 17 a H.G. nr. 967/2002 şi respectiv a H.C.L. nr. 24/2001, invocate de reclamantă.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 1500/33/2012 pe rolul Curţii de Apel Cluj.
Prin Sentinţa nr. 881 din 15 noiembrie 2012, Curtea de Apel Cluj a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu de această instanţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a constatat că nu a fost învestită, în condiţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate, ci a fost învestită cu soluţionarea, pe fond, a cererii de chemare în judecată.
Competenţa instanţelor de contencios administrativ în soluţionarea litigiilor având ca obiect anularea actelor administrative este reglementată de art. 10 din Legea nr. 554/2004.
În cauza de faţă, actul a cărui anulare se solicită este emis de Consiliul Local Călineşti-Oaş, prin urmare competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Cluj, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, corelat cu art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., iar nu Curţii de Apel Cluj.
Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă:
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Acţiunea are ca obiect anularea Contractului de concesiune nr. AA/2004 încheiat la data de 16 august 2004 între Consiliul Local Călineşti-Oaş în calitate de concedent, pe de o parte, şi SC S. SRL, în calitate de concesionar, pe de altă parte, şi radierea de la poziţia 267 din Lista bunurilor cuprinse în patrimoniul judeţului Satu Mare a obiectivului cu cod clasificare denumit Baraj Călineşti, acesta fiind un bun ce aparţine domeniului public al statului, şi nu al judeţului.
Cererea a fost soluţionată, într-un prim ciclu procesual, prin Sentinţa civilă nr. 2134 din 26 aprilie 2011 de către Tribunalul Cluj, sentinţă care, prin Decizia civilă nr. 206 din 13 ianuarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, a fost casată, fiind dispusă trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În rejudecare, a reţinut Tribunalul Cluj că, dată fiind extinderea şi precizarea de acţiune, prin care a fost chemat în judecată şi Guvernul României, solicitându-se radierea obiectivului Baraj Călineşti-Oaş din Anexa 17 de la poziţia 7 din Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Călineşti-Oaş, cuprinsă în H.G. nr. 967/2000, competenţa de soluţionare revine Curţii de Apel Cluj, petitul din extinderea de acţiune fiind cel principal, iar cel din cererea iniţială, accesoriu.
Astfel, se observă că reclamanta nu a intenţionat să solicite anularea H.G. nr. 967/2000, astfel cum a reţinut Tribunalul Cluj, ci a înţeles să invoce excepţia de nelegalitate a acestui act administrativ.
Cu toate acestea, Curtea nu a fost învestită, în condiţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate, ci a fost învestită cu soluţionarea, pe fond, a cererii de chemare în judecată.
Competenţa instanţelor de contencios administrativ în soluţionarea litigiilor având ca obiect anularea actelor administrative este reglementată de art. 10 din Legea nr. 554/2004.
În interpretarea şi aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut, cu caracter unitar, că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
1. criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat;
2. criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa se stabileşte în funcţie de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenţei tribunalului de cea a curţii de apel fiind suma de 500.000 RON, fără a avea relevanţă rangul autorităţii publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ.
Cum, în cauza de faţă, actul a cărui anulare se solicită este emis de Consiliul Local Călineşti-Oaş, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Cluj, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, corelat cu art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., iar nu Curţii de Apel Cluj.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Someş-Tisa în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local Călineşti-Oaş, SC S. SRL, Consiliul Judeţean Satu Mare şi Guvernul României în favoarea Tribunalului Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 5146/2013. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 5154/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
