ICCJ. Decizia nr. 5156/2013. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5156/2013
Dosar nr. 6859/1/2012
Şedinţa publică de la 24 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea Plenului C.S.M. atacată cu recurs
Prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 954 din 23 octombrie 2012 a fost respinsă cererea de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie din data de 25 martie 2012 formulată de T.M.A., judecător la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.
Pentru a pronunţa hotărârea atacată, Plenul C.S.M. a reţinut următoarele:
Recurentul a participat la concursul de promovare efectivă în funcţie de execuţie din data de 25 martie 2012, optând pentru promovarea la Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal. Potrivit rezultatelor finale ale concursului comunicate la 10 aprilie 2012, recurentul s-a clasat pe poziţia a 4-a, obţinând media generală 9,475, la egalitate de medie cu candidatul de pe poziţia a 3-a.
Pentru promovarea efectivă la Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost scos la concurs un post, care a fost ocupat prin promovare de către candidatul care s-a clasat pe primul loc; de asemenea, candidatul situat pe poziţia a 2-a a fost promovat prin valorificarea rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţie de execuţie din data de 25 martie 2012, iar pe singurul post vacant s-a dispus promovarea candidatului aflat pe poziţia a 3-a, care a obţinut media generală 9,475, la egalitate de medie cu candidatul de pe poziţia a 4-a, pentru departajare avându-se în vedere criteriile prevăzute de art. 29 din Regulament.
Astfel, s-a constatat că potrivit criteriilor de departajare prevăzute de art. 29 din Regulament, are prioritate cererea de valorificare formulată de candidata C.S.S., faţă de cea formulată de recurent, candidat cu medie egală, deoarece niciunul nu are titlu de doctor în drept, astfel încât departajarea s-a făcut în funcţie de criteriul vechimii în funcţia de judecător, care este de 8 ani şi 10 luni, în cazul candidatei C.S.S., şi de 7 ani şi 11 luni, în cazul recurentului.
S-a reţinut, totodată, că la stabilirea vechimii în funcţia de judecător a candidatei C.S.S. sunt incidente dispoziţiile art. 18 alin. (7) din O.U.G. nr. 148/2005, precum şi art. 241 alin. (3) din Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 325/2005.
Se mai constată, pe baza datelor existente la nivelul DRUO, că la Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, cu excepţia postului pe care a fost promovată candidata C.S.S., nu s-au vacantat alte posturi de execuţie în intervalul 9 octombrie 2012 - 10 octombrie 2012, dar nici ulterior acestei date, ca urmare a unor măsuri dispuse în interiorul termenului de valorificare.
Cu privire la posibilitatea vacantării unui post la Tribunalul Bucureşti în şedinţa din data de 23 octombrie 2012, prin admiterea cererii de valorificare a judecătorului D.M.G., s-a reţinut că postul respectiv se va vacanta după împlinirea termenului de 6 luni, prevăzut de art. 30 din Regulament, ca urmare a unei măsuri dispuse, de asemenea, după împlinirea termenului, nefiind, aşadar, aplicabilă Hotărârea nr. 926bis/2011 a Plenului C.S.M.
Având în vedere lipsa posturilor de execuţie de judecător vacante la Tribunalul Bucureşti şi expirarea termenului de valorificare, Plenul a respins cererea de valorificare formulată de recurent.
2. Recursul exercitat de recurentul T.M.A.
Împotriva Hotărârii nr. 954 din 23 octombrie 2012 a Plenului C.S.M. a declarat recurs T.M.A., solicitând în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (în continuare Legea nr. 317/2004), anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 954 din 23 octombrie 2012 şi obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă cererea de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare desfăşurat la data de 25 martie 2012.
Recurentul a susţinut, în esenţă, următoarele motive de nelegalitate şi netemeinicie în ceea ce priveşte actul atacat:
Încălcarea dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Regulament şi a Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 926bis din 13 decembrie 2011, sens în care recurentul susţine că:
- la data de 23 octombrie 2012 existau două locuri vacante, şi nu doar unul, cum a apreciat intimatul.
Astfel, se susţine că un post s-a vacantat la data de 8 octombrie 2012, atunci când prin Hotărârea nr. 892 Plenul C.S.M. a dispus ocuparea pe durată nedeterminată a postului din cadrul Tribunalului Bucureşti, vacantat temporar ca urmare a alegerii ca membru C.S.M. a doamnei M.N., post pe care s-a dispus promovarea candidatului S.S.C. (în urma valorificării rezultatului obţinut la concursul de promovare).
Al doilea post a devenit vacant, în opinia recurentului, ca urmare a admiterii, la data de 23 octombrie 2012, a cererii de valorificare a rezultatului concursului de promovare obţinut de candidatul D.M.G. de la Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
În acest context, recurentul susţine că în mod greşit s-a apreciat că acest din urmă loc nu poate fi utilizat pentru soluţionarea favorabilă a cererii sale de valorificare, pe motiv că a devenit vacant ulterior expirării termenului de valorificare.
- dreptul său la valorificare s-a născut în intervalul 8 octombrie - 10 octombrie 2012, situat în interiorul termenului de valorificare, fiind însă vătămat de către intimat, care în mod culpabil nu a soluţionat în acest interval cererea candidatului D.M.G., ci abia la data de 23 octombrie 2012, deşi trebuia să o facă.
Astfel, recurentul susţine că, începând cu data de 8 octombrie 2012, s-a născut interesul său legitim de a obţine valorificarea rezultatului examenului de promovare pe locul ocupat anterior de candidatul D.M.G., condiţia suspensivă a admiterii respectivei cereri de valorificare şi de vacantare a postului s-a produs la data de 23 octombrie 2012, ori în interpretarea dată prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 926bis/2011, chiar şi aceste împrejurări ar fi fost suficiente să ducă la recunoaşterea dreptului său de valorificare.
- dreptul său de valorificare nu s-a născut în interiorul termenului strict din culpa intimatului C.S.M., care trebuia şi putea să soluţioneze cererea de valorificare formulată de candidatul D.M.G., în intervalul 8 octombrie 2012 - 10 octombrie 2012, acesta neputându-se prevala de modul defectuos de organizare a şedinţelor sale (din punct de vedere al conţinutului ordinii de zi, al datelor de programare a şedinţelor, al lipsei de cvorum), pentru a-i nega dreptul (cu atât mai mult cu cât în măsura în care funcţionarea C.S.M. era una optimă, toate împrejurările sus-menţionate s-ar fi produs chiar la data de 1 octombrie 2012, dată la care şedinţa de Plen a fost amânată pentru lipsa de cvorum).
Printr-o ultimă critică formulată, în subsidiar, recurentul susţine că în mod eronat la data de 23 octombrie 2012 a fost admisă cererea de valorificare a judecătorului S.S.C., dându-se relevanţă criteriului vechimii în funcţie, în condiţiile în care departajarea în discuţie s-a făcut în mod greşit.
Astfel, recurentul susţine că perioada în care respectivul judecător s-a aflat în concediu pentru creşterea copilului nu putea fi inclusă în vechimea deţinută în funcţia de judecător, ca şi criteriu de departajare, nereprezentând vechime efectivă, în condiţiile în care în lipsa unei dispoziţii exprese, vechimea în discuţie nu poate fi privită ca una efectivă în sensul Hotărârii nr. 621/2006 a Plenului C.S.M., aptă să diferenţieze candidaţii cu medii egale.
Apreciază recurentul că din forma de redactare a art. 29 din Regulament şi în raport de finalitatea urmărită de C.S.M. prin instituirea criteriilor de departajare, şi anume promovarea judecătorului superior din punct de vedere al performanţelor profesionale, finalitate materializată în sporirea gradului de complexitate al atribuţiilor şi responsabilităţilor, se impune interpretarea potrivit căreia vechimea în funcţia de judecător sau procuror nu poate fi alta decât cea efectivă, deci cu excluderea perioadei în care judecătorul sau procurorul s-a aflat în concediu pentru creşterea copilului.
3. Apărarea C.S.M.
Intimatul C.S.M., la data de 3 aprilie 2013, a depus întâmpinare conform art. 308 alin. (2) C. proc. civ., prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, formulând în acest sens apărări faţă de susţinerile recurentului care vizează soluţionarea cererii de valorificare a rezultatului examenului de promovare în funcţii de execuţie.
Susţine intimatul că hotărârea recurată este temeinică şi legală, reluând, în esenţă, argumentele expuse în considerentele hotărârii contestate şi care fiind redate la pct. 1, fac de prisos reluarea.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Pe baza actelor depuse la dosar, Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, cu un recurs ce are ca obiect Hotărârea nr. 954 din 23 octombrie 2012 prin care Plenul C.S.M. a respins cererea de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie din data de 25 martie 2012, formulată de T.M.A., judecător la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.
Astfel, Înalta Curte constată că recurentul a participat la concursul de promovare a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie, desfăşurat la 25 martie 2012, optând pentru promovarea efectivă la Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în urma susţinerii căruia a obţinut media generală 9,475 cu care, situându-se pe poziţia a 4-a, nu a putut ocupa singurul post scos la concurs, aşa încât ulterior a formulat, în temeiul art. 30 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006 a Plenului C.S.M. (în continuare Regulament), cerere de valorificare a rezultatelor concursului de promovare.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Regulament, judecătorii şi procurorii care au fost declaraţi admişi (au obţinut media generală 7 şi nu mai puţin de 5 la fiecare dintre cele două probe de concurs), dar care nu au putut fi promovaţi ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovaţi în posturile ce se vacantează la instanţele şi parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.
Totodată, potrivit Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 926bis din 13 decembrie 2011 pentru soluţionarea cererilor de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcţii de execuţie pot fi utilizate inclusiv posturile devenite vacante cu o dată ulterioară expirării termenului de valorificare, ca urmare a unor măsuri dispuse în interiorul termenului de valorificare a rezultatelor concursului.
În speţă, în condiţiile în care în interiorul termenului de valorificare prevăzut de art. 30 alin. (1) din Regulament, la Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a vacantat un singur post de judecător, în raport de care s-a dispus, la data de 8 octombrie 2012, promovarea prin valorificarea rezultatelor candidatului care s-a situat pe poziţia a 2-a, iar un alt post a devenit vacantabil ca efect al unor măsuri dispuse de intimat înăuntrul termenului de valorificare, pe care s-a dispus, la data de 23 octombrie 2012, promovarea prin valorificarea rezultatelor examenului a candidatei situate pe poziţia a 3-a, rămâne a se verifica doar dacă în interiorul termenului de valorificare au fost dispuse şi alte măsuri menite a conduce la vacantarea unor posturi la o dată ulterioară îndeplinirii respectivului termen, care să-i fi permis recurentului, clasat pe poziţia a 4-a, să-şi exercite dreptul de valorificare a rezultatelor examenului, aşa cum susţine acesta, prin raportare la succesiunea măsurilor dispuse de intimat începând cu data de 8 octombrie 2012.
Astfel, recurentul invocă drept măsuri succesive, menite a conduce la vacantarea unui post la Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, promovarea unor judecători de la Curtea de Apel Bucureşti la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, începând cu 10 octombrie 2012 prin Hotărârile Plenului C.S.M. din 8 octombrie 2012, urmată de valorificarea examenului de promovare a unui judecător de la Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, la aceeaşi secţie a Curţii de Apel Bucureşti, la data de 23 octombrie 2012.
Măsura promovării prin Hotărârile Plenului C.S.M. nr. 823 şi 824 din 8 octombrie 2012 a doi judecători de la Curtea de Apel Bucureşti la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este de natură a justifica temeinicia cererii recurentului în condiţiile în care respectiva măsură a condus la vacantarea unor posturi de judecător la Curtea de Apel Bucureşti, şi nu la Tribunalul Bucureşti, aşa încât nu sunt incidente dispoziţiile Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 926bis/2011, cum în mod greşit susţine recurentul.
Nu poate fi acceptată nici teza recurentului referitoare la naşterea dreptului său la valorificare la data de 8 octombrie 2012 sub condiţia suspensivă a valorificării rezultatelor examenului de promovare obţinute de un alt judecător de la instanţa ierarhic superioară, în condiţiile în care niciunul din cele două posturi vacantate în urma promovării celor doi judecători la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu se afla la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti (unul se afla în schema secţiei penale, iar celălalt al secţiei civile).
Nu pot fi primite nici criticile recurentului referitoare la vătămarea dreptului său de valorificare prin modul defectuos în care intimatul a înţeles să-şi exercite atribuţiile cu privire la stabilirea ordinii de zi şi a datei şedinţelor de Plen, în condiţiile în care intimatul se bucură pe acest segment de o largă marjă de apreciere, care, în cauza de faţă, excede limitelor controlului instanţei de contencios administrativ.
Aşadar, sunt lipsite de temei susţinerile recurentului în sensul că la data soluţionării cererii de valorificare existau două posturi vacante în condiţiile în care promovarea judecătorului D.M.G. de la Tribunalul Bucureşti la Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus abia la data de 23 octombrie 2012, aşadar în afara termenului de valorificare care s-a împlinit la data de 10 octombrie 2012.
În raport de aceste dispoziţii regulamentare, şi constatând că la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti nu existau posturi vacante sau posturi vacantabile în urma unor măsuri luate de intimat în interiorul termenului de valorificare prevăzut de art. 30 alin. (1) din Regulament, în mod corect Plenul C.S.M a respins cererea de valorificare formulată de recurent prin Hotărârea nr. 954 din 23 octombrie 2012.
Totodată, din moment ce există o prevedere legală expresă care stabileşte criteriile de departajare a candidaţilor cu medii egale, respectiv art. 29 din Regulament, printre care se regăseşte şi criteriul vechimii în funcţia de judecător, hotărârea recurată nu este criticabilă nici sub acest aspect, orice altă interpretare în sensul invocat de recurent ar însemna să se adauge la textul de lege, ceea ce nu poate fi permis, aşa încât nu vor fi primite nici criticile formulate de recurent pe acest aspect.
În raport cu obiectul cererii de recurs, prin care instanţa a fost învestită, în condiţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, Înalta Curte constată că exced limitelor cadrului procesual astfel delimitat criticile formulate de recurent cu privire interpretarea dispoziţiilor art. 29 din Regulament, aşa încât respectivele critici nu vor fi analizate în acest cadru procesual.
În consecinţă, faţă de cele mai sus expuse, constatând legalitatea şi temeinicia hotărârii recurate şi faţă de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.M.A. împotriva Hotărârii nr. 954 din 23 octombrie 2012 a Plenului C.S.M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 5155/2013. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5157/2013. Contencios. Anulare acte privind... → |
|---|
