ICCJ. Decizia nr. 5183/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5183/2013
Dosar nr. 3849/63/2006/a1
Şedinţa publică de la 25 aprilie 2013
Asupra cererii de recurs de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea adresată Curţii de Apel Ploieşti, P.D.N. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 19 din 13 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. 3849/63/2006 în calea de atac a recursului.
2. Hotărârea instanţei sesizată cu cererea de revizuire
Prin Decizia nr. 873 din 13 aprilie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată în cauză.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin Decizia nr. 19 din 13 ianuarie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.D.N. împotriva Sentinţei nr. 1268 din data de 15 mai 2008, pronunţată de Tribunalul Dolj, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local Craiova, Primarul Municipiului Craiova şi Primăria Municipiului Craiova, judecarea cauzei fiind strămutată de la Curtea de Apel Craiova potrivit Încheierii nr. 3462 din data de 14 octombrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a reţinut că instanţa de fond a avut în vedere la soluţionarea cauzei atât situaţia de fapt dedusă judecăţii, cât şi legislaţia incidentă, apreciind că imobilul edificat în baza contractului de închiriere nu a îndeplinit cerinţele legale, în sensul că nu a avut autorizaţie de construire potrivit Legii nr. 50/1991.
Împotriva acestei Decizii nr. 19 din 13 ianuarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, P.D.N. a formulat cerere de revizuire, prin care a solicitat admiterea revizuirii, casarea în tot a deciziei pronunţate în recurs, admiterea acţiunii şi recunoaşterea dreptului pretins, restabilirea situaţiei anterioare, acordarea de despăgubiri, cu aplicarea unei penalităţi de întârziere de 10 RON pe zi de întârziere de la data aplicării hotărârii judecătoreşti şi fixarea unui termen de executare şi a unei amenzi prevăzute de prevederile art. 24 alin. (2) şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 de la pronunţarea hotărârii definitive.
În subsidiar, arată revizuentul că litigiul vizează încălcarea obligaţiilor contractuale de către autorităţile intimate, impunându-se acordarea de despăgubiri şi obligaţia de a face, în conformitate cu prevederile art. 5802 - 5805 C. proc. civ. şi obligarea autorităţii de a se conforma hotărârii instanţei judecătoreşti.
Pe cale de excepţie, revizuentul a solicitat: 1) cercetarea excepţiei de nelegalitate - dată fiind neprezentarea de către autorităţile intimate a actului administrativ-jurisdicţional; 2) reconsiderarea Contractului de închiriere din 22 septembrie 2004, solicitând a se avea în vedere că este un act administrativ asimilat, întrucât obiectul contractului îl constituie punerea în valoare a bunurilor proprietate publică; 3) reconsiderarea legalităţii construcţiei deţinute; 4) cercetarea neexplicităţii şi nelegalităţii prevederilor art. 33, alin. (1) din Legea nr. 50/2001 prin raportarea la obiectul acţiunii şi a probatoriului propus şi a prevederilor art. 52, alin. (1) - Constituţia României.
Instanţa de revizuire a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege la punctele 1 - 9.
Instanţa de revizuire a constatat că pentru a se putea revizui o hotărâre pronunţată de o instanţă de recurs, se cere a fi îndeplinită condiţia conform căreia hotărârea trebuie să evoce fondul, iar în cauza de faţă, instanţa de recurs nu a evocat fondul cauzei. Instanţa a constatat că evocarea fondului presupune schimbarea situaţiei de fapt, în urma analizei probelor. Drept urmare, a concluzionat instanţa că hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situaţia de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire.
3. Cererea de recurs formulată de P.D.N.
Împotriva acestei hotărâri pronunţate pe cererea de revizuire a formulat recurs P.D.N., criticând soluţia pronunţată ca netemeinică şi nelegală, invocând ca motive de recurs, fără a dezvolta motivele arătate, următoarele: lipsa de procedură, nulitatea actelor de procedură, lipsa disponibilităţii de soluţionare, prin raportare la probatoriu şi obiectul dosarului.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte sesizată cu cererea de faţă şi procedând la verificarea acesteia a constatat faptul că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
În conformitate cu dispoziţiile C. proc. civ., în prezent sunt instituţionalizate mai multe căi de atac a hotărârilor judecătoreşti, şi anume, apelul, recursul, contestaţia în anulare, revizuirea şi recursul în interesul legii.
C. proc. civ. reglementează în Titlul V - Cap. II, revizuirea hotărârilor, cale extraordinară de atac, iar în art. 328 alin. (1) C. proc. civ. se precizează că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
Înalta Curte, văzând actele şi lucrările dosarului, a constatat că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunţată în calea de atac a revizuirii, hotărâre irevocabilă, întrucât hotărârea atacată cu cererea de revizuire este o hotărâre pronunţată în recurs.
Înalta Curte a constatat că cererea de faţă nu îndeplineşte cerinţele minime de admisibilitate pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac şi, în consecinţă, va respinge recursul declarat ca inadmisibil, ca o consecinţă a nesocotirii prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţia României, privind obligativitatea respectării legilor, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de P.D.N. împotriva Deciziei nr. 873 din 13 aprilie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 5182/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5187/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
