ICCJ. Decizia nr. 5180/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5180/2013
Dosar nr. 6991/1/2012
Şedinţa publică de la 25 aprilie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea adresată Înaltei Curţi la data de 5 noiembrie 2012, M.G. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 2811 din 5 iunie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 6775/2/2011.
2. Hotărârea instanţei de recurs
Prin Decizia nr. 2811 din 5 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respins recursul declarat de M.G. împotriva Sentinţei nr. 6526 din 8 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin acţiunea formulată, reclamantul M.G. a chemat în judecată pârâtul C.U.N.E.J., solicitând obligarea pârâtului să ia măsurile necesare în vederea înscrierii sale în tabloul executorilor judecătoreşti al U.N.E.J.R. pe anul 2011.
În motivarea acţiunii a arătat că la data de 16 februarie 2011 a solicitat pârâtului, având în vedere dispoziţiile art. 16 pct. 2 din Legea 188/2000, să ia de urgenţă măsurile necesare pentru înscrierea sa în tabloul executorilor judecătoreşti pe anul 2011, din care a fost radiat ca urmare a emiterii Ordinului nr. 1241/C din 29 iulie 2008 al ministrului justiţiei.
Solicitarea s-a întemeiat pe faptul că executarea acestui ordin este suspendată de la 25 iunie 2008, în baza încheierii pronunţate de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 1682/59/2007.
Prin Sentinţa nr. 6526 din 8 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamantul M.G.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a contestat în justiţie ordinul ministrului justiţiei, acţiunea fiind admisă de Curtea de Apel Bucureşti, prin Sentinţa nr. 2791 din 22 octombrie 2008, care a dispus anularea ordinului. Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs, care a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 1831 din 31 martie 2009, care a modificat hotărârea atacată, în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
S-a constatat aşadar, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, că ordinul prin care i-a încetat reclamantului calitatea de executor judecătoresc, prin excluderea din profesie, este legal.
Instanţa a constatat că reclamantul îşi întemeiază prezenta acţiune pe faptul că a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 1197 din 13 decembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, cerere ce formează obiectul Dosarului nr. 1682/59/2007 aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova, iar la termenul de judecată din 25 iunie 2008, instanţa a dispus suspendarea executării deciziei până la soluţionarea cererii de revizuire.
În condiţiile în care s-a stabilit în mod irevocabil că reclamantul nu mai are calitatea de executor judecătoresc, înscrierea sa în tabloul executorilor judecătoreşti contravine hotărârii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, lipsind de efecte juridice un act administrativ legal.
Curtea de apel a reţinut că pentru înscrierea unei persoane în tabloul executorilor judecătoreşti este necesar ca persoana respectivă să aibă această calitate, iar în condiţiile în care prin ordin al ministrului justiţiei reclamantului i-a încetat această calitate şi nu a fost emis un alt act de numire a acestuia în funcţia de executor judecătoresc, cererea adresată pârâtului, de înscriere în acest tablou, este neîntemeiată.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul M.G. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Instanţa de control judiciar a reţinut că prin Hotărârea Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul U.N.E.J.R. nr. 8 din 15 septembrie 2006, s-a dispus excluderea din profesia de executor judecătoresc a recurentului.
Prin Decizia nr. 1197 din 13 decembrie 2007, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul împotriva Hotărârii nr. 9/2006 a Comisiei Superioare de Disciplină.
Prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1241/C din 29 aprilie 2008 i-a încetat reclamantului-recurent calitatea de executor judecătoresc, prin excluderea sa din profesie, dispusă ca sancţiune disciplinară.
Recurentul a contestat în justiţie Ordinul ministrului justiţiei nr. 1241/C din 29 aprilie 2008, acţiunea de anulare a fost admisă prin Sentinţa civilă nr. 2791 din 22 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar prin Decizia irevocabilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1831 din 31 martie 2009, sentinţa a fost modificată şi acţiunea reclamantului de anulare a ordinului a fost respinsă.
Înalta Curte a constatat că în Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1831 din 31 martie 2009 s-a făcut referire la analizarea de către instanţa fondului a măsurilor procedurale dispuse de alte instanţe, de Curtea de Apel Craiova (Încheierea din 25 iunie 2008) în raport de alte căi extraordinare de atac exercitate împotriva Deciziei nr. 1197/2007, care de altfel fiind pronunţată de un complet de recurs, este irevocabilă. Toate acestea nu pot atrage retroactiv nelegalitatea ordinului, fiind pronunţate la o dată ulterioară datei de emitere a ordinului ministrului justiţiei privind excluderea din profesie.
Prin urmare, a stabilit instanţa de recurs faptul că aspectele invocate de recurent au fost irevocabil analizate de instanţa de recurs, care a analizat Sentinţa nr. 2791/2008 şi legalitatea emiterii Ordinului ministrului justiţiei nr. 1241/C din 29 aprilie 2008.
În acest context, ordinul de încetare a calităţii de executor judecătoresc este pe aceste chestiuni analizat şi a fost stabilită legalitatea acestuia în mod irevocabil.
3. Contestaţia în anulare formulată de M.G.
Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., susţinând că instanţa respingând recursul a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
Astfel, contestatorul a susţinut că respingând recursul, instanţa a omis să cerceteze motivul de recurs referitor la faptul că a solicitat obligarea intimatului-pârât la luarea măsurilor necesare în vederea înregistrării pe tabloul executorilor judecătoreşti, deoarece, fiind exclus din profesie prin pronunţarea Deciziei nr. 1197 din 13 decembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, această hotărâre a fost suspendată prin Încheierea din 25 iunie 2008 a Curţii de Apel Craiova, care produce efecte şi în prezent şi nu ca urmare a emiterii Ordinului ministrului justiţiei nr. 1241/C din 29 aprilie 2008.
Contestatorul a susţinut că instanţa a omis să cerceteze motivul potrivit cu care în cazul în care calitatea de executor a încetat ca urmare a ordinului ministrului justiţiei, suspendarea executării Deciziei nr. 1197/2007 a Curţii de Apel Timişoara are ca efect suspendarea executării ordinului, ordin care este un act subsecvent al acestei hotărâri.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu decizia atacată a constatat că prezenta cerere este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
C. proc. civ. reglementează în Titlul V - Cap. I contestaţia în anulare (art. 317 - 321), cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru care poate fi exercitată sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 317 - 318 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere însăşi instanţei ce a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, să-şi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.
Înalta Curte a constatat că această cale extraordinară de atac de retractare este deschisă exclusiv pentru situaţiile prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., fără ca instanţa de retractare să poată proceda la o reapreciere a probelor sau a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma dispoziţiilor care reglementează contestaţia în anulare, Înalta Curte a constatat că decizia în cauză nu se circumscrie niciunei ipoteze a prevederilor legale arătate.
Analizând cererea contestatorului, Înalta Curte a reţinut că se critică modul în care completele de judecată s-au aplecat asupra actelor dosarului.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 teza a II-a C. proc. civ., invocate de contestator ca temei al cererii formulate, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
Or, susţinând că instanţa de fond nu a cercetat motivul privind faptul că, deşi a fost exclus din profesia de executor judecătoresc, conform Deciziei nr. 1197 din 13 decembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, în urma pronunţării Încheierii din 25 iunie 2008 a Curţii de Apel Craiova, executarea hotărârii de excludere a fost suspendată, iar suspendarea produce efecte şi în prezent, precum şi motivul că suspendarea executării Deciziei nr. 1197/2007 are ca efect suspendarea executării ordinului ministrului justiţiei, contestatorul invocă aspecte care ţin de fondul cauzei, de modul în care instanţa de recurs, prin aprecierea probelor şi prin stabilirea situaţiei de fapt, în raport cu interpretarea dată dispoziţiilor legale aplicabile, a înţeles să exercite controlul hotărârii recurate.
Pentru aceste considerente, văzând că dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. nu vizează greşelile de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural, Înalta Curte a constatat că nu sunt întrunite condiţiile vizate de textul legal invocat de contestator.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte a constatat că cererea de faţă nu îndeplineşte cerinţele minime de admisibilitate pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac şi, în consecinţă, va respinge contestaţia formulată ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de M.G. împotriva Deciziei nr. 2811 din 5 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 5176/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5181/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
