ICCJ. Decizia nr. 5190/2013. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs

Decizii ICCJ 2013 (Contencios administrativ)

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 5190/2013

Dosar nr. 6976/1/2012

Şedinţa de la 25 aprilie 2013

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Recursul declarat de M.M.

La data de 2 noiembrie 2012, a fost înregistrat pe rolul Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul declarat de M.M., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "CSM",) împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 948 din 23 octombrie 2012, care a format obiectul dosarului nr. 6976/1/2012.

În motivarea recursului şi conform precizărilor depuse la data de 15 noiembrie 2012, recurentul M.M. a arătat următoarele:

În urma participării la concursul de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor din 25 martie 2012, în cadrul căruia a candidat pentru funcţia de judecător la Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a clasat pe locul 1, cu media generală 8,725, la egalitate cu un alt candidat (judecător T.G.C.).

Prin Hotărârea nr. 362 din 14 mai 2012, Plenul CSM a validat rezultatele concursului şi a dispus promovarea judecătorului T.G.C. în considerarea criteriului vechimii.

Prin cererea înregistrată la CSM la data de 3 mai 2012, recurentul M.M. a solicitat, în temeiul art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, valorificarea examenului de promovare şi promovarea la Curtea de Apel Iaşi, motivat de faptul că, la momentul respectiv era iminentă vacantarea unui post de judecător ca efect al depunerii cererii de pensionare de către judecător S.O. de la Secţia penală a Curţii de Apel Iaşi.

Ulterior, prin Decretul Preşedintelui României nr. 383/2012, publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 343 din 21 mai 2012, a fost eliberată din funcţie, ca urmare a demisiei, doamna judecător G.C.L. de la Curtea de Apel Iaşi, iar prin Decretul Preşedintelui României nr. 405/2012, publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 398 din 16 iunie 2012, a fost eliberată din funcţie, ca urmare a pensionării, doamna judecător S.O., judecător la Curtea de Apel Iaşi, delegată în funcţia de preşedinte al Secţiei penale şi pentru cauze cu minori a acestei instanţe.

În acest context, Curtea de Apel Iaşi, prin adresa nr. 465/CP din 21 iunie 2012, a răspuns Direcţiei Resurse Umane şi Organizare a CSM, în sensul că postul vacant rămâne alocat Secţiei penale.

În aceste condiţii, recurentul susţine că, la momentul respectiv, erau îndeplinite toate condiţiile pentru a se dispune de către CSM valorificarea rezultatului obţinut la concursul susmenţionat, prin promovarea sa pe postul vacant, în acest sens fiind şi Nota Direcţiei Resurse Umane şi Organizare a CSM. Cererea de valorificare a fost înscrisă pe ordinea de zi a şedinţei Plenului CSM din 26 iunie 2012.

Susţine recurentul că, în pofida propunerii cuprinse în Nota Direcţiei Resurse Umane şi Organizare şi deşi nu existau alte cereri de transfer pentru acelaşi post, Plenul CSM a hotărât, în şedinţa din 26 iunie 2012, amânarea soluţionării cererii sale de valorificare, fără a motiva soluţia adoptată. Totodată, recurentul invocă faptul că, în aceeaşi şedinţă, Plenul CSM a admis cererile de valorificare ale altor judecători şi procurori, deşi acestea veneau în concurs cu cereri de transfer. Recurentul critică şi faptul că, potrivit celor menţionate în hotărârea atacată, soluţia de amânare a fost adoptată de Plenul CSM ca urmare a memoriilor formulate de trei judecători care vizau ocuparea aceluiaşi post, fără a exista însă, la momentul respectiv, cereri de transfer formulate de judecătorii respectivi.

Mai arată recurentul că, prin Hotărârea nr. 24 din 11 iulie 2012, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Iaşi a propus ca postul de execuţie vacant din cadrul secţiei penale să fie ocupat prin valorificarea rezultatelor obţinute la concursul de promovare.

Arată recurentul că, ulterior, Plenul CSM a amânat soluţionarea cererii sale de valorificare în cadrul şedinţelor din 18 iulie 2012, 22 august 2012 şi 23 august 2012, fără nicio motivare, iar, în şedinţa din 27 septembrie 2012, fără a lua în discuţie cererea sa de valorificare, a admis cererea de transfer, începând cu data de 15 octombrie 2012, a doamnei judecător S.A.C. - judecător cu grad profesional de curte de apel - de la Tribunalul Iaşi la Curtea de Apel Iaşi. În continuare recurentul expune o serie de critici referitoare la hotărârea de transfer a doamnei judecător S.A.C. -, hotărâre a cărei legalitate nu formează obiectul prezentei cauze - în sensul că în hotărârea adoptată nu se face nicio referire la Hotărârea Plenului CSM nr. 298/2007.

Ulterior, prin Hotărârea nr. 948 din 23 octombrie 2012, Plenul CSM a respins cererea de valorificare formulată de recurent, cu motivarea că nu există niciun post vacant la Secţia penală a Curţii de Apel Iaşi.

În raport cu aspectele prezentate, recurentul susţine că, la data de 16 iunie 2012, ca urmare a vacantării postului ocupat de judecător S.O., erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, iar cererea sa de valorificare nu intra în concurs cu nicio cerere de transfer - asemenea cereri fiind formulate ulterior, la datele de 4, 5 şi 9 iulie 2012 - astfel că nu era incidentă Hotărârea Plenului CSM nr. 298/2007.

În susţinere, recurentul invocă hotărârea Plenului CSM din 5 septembrie 2006, în sensul că, "în raport cu judecătorii promovaţi pe loc, are prioritate valorificarea rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie", precum şi Hotărârea nr. 570 din 05 septembrie 2006 a Plenului CSM care a făcut aplicarea acestei soluţii.

De asemenea, recurentul invocă jurisprudenţa Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reprezentată de deciziile nr. 3283/2007, nr. 3286/2007, nr. 4232/2007 şi nr. 2262/2011, arătând că acestea sunt în sensul priorităţii dreptului la valorificarea rezultatului obţinut la concursul de promovare în raport cu cererile de transfer ale judecătorilor care au promovat pe loc la un concurs anterior. Susţine recurentul că obiectul litigiului dedus judecăţii este identic celui soluţionat prin decizia nr. 4232/2007.

În drept, recurentul a invocat art. 312 C. proc. civ. de la 1865, art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 29 şi art. 35 din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

2. Apărările formulate de Consiliul Superior al Magistraturii în dosarul nr. 6976/1/2012

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În esenţă, intimatul a arătat că hotărârea atacată este legală, iar cererea de valorificare a rezultatelor concursului formulată de recurentul M.M. a fost respinsă întrucât nu era îndeplinită condiţia prevăzută de art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, referitoare la existenţa unui post vacant la Curtea de Apel Iaşi, secţia penală.

În acest sens, intimatul arată că, în interiorul termenului prevăzut de dispoziţiile menţionate, 10 aprilie 2012 - 10 octombrie 2012, la Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, a devenit vacant un singur post, care a fost ocupat prin transferul, dispus prin Hotărârea Secţiei pentru judecători a CSM nr. 746 din 27 septembrie 2012, începând cu data de 15 octombrie 2012, de la Tribunalul Iaşi, a doamnei judecător S.A.C., judecător cu grad profesional de curte de apel, obţinut prim promovare pe loc, în urma susţinerii concursului din 04 februarie 2007.

Susţine intimatul că cererea de transfer, care a intrat în concurs cu cererea de valorificare, avea prioritate în considerarea Hotărârii nr. 298 din 19 aprilie 2007 a Plenului CSM, a principiului prior tempore, potior iure şi a faptului că obţinerea gradului profesional îl împiedică pe magistratul respectiv să se mai înscrie la un concurs ulterior de promovare efectivă.

Intimatul a depus următoarele înscrisuri: hotărârea atacată, Nota Direcţiei Resurse Umane şi Organizare din cadrul CSM referitoare la solicitările de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcţii de execuţie din data de 25 martie 2012, Hotărârea Secţiei pentru judecători a CSM nr. 746 din 27 septembrie 2012, Nota Direcţiei Resurse Umane şi Organizare din cadrul CSM nr. 29/11931/1154/2012 referitoare la solicitările formulate de domnul M.M., judecător la Tribunalul Iaşi, precum şi corespondenţa purtată cu recurentul privind soluţionarea cererii sale de valorificare.

3. Recursul declarat de T.C.

La data de 3 decembrie 2012, a fost înregistrat pe rolul Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul declarat de T.C., în contradictoriu cu intimatul CSM, împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 948 din 23 octombrie 2012, care a format obiectul dosarului nr. 7655/1/2012.

În motivarea recursului, recurenta T.C. a arătat următoarele:

În urma participării la concursul de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor din 25 martie 2012, în cadrul căruia a candidat pentru funcţia de judecător la Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a clasat pe locul al treilea, cu media generală 8,625, la egalitate cu un alt candidat (judecător T.A.N.), dar având o vechime mai mare.

Prin cererea înregistrată la CSM sub nr. 14376/1154 din 25 mai 2012, recurenta T.C. a solicitat, în temeiul art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, valorificarea rezultatului obţinut la examenul de promovare şi promovarea la Curtea de Apel Iaşi.

Recurenta T.C. a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.

Recurenta susţine că, în mod nelegal, soluţionând cererea sa, intimatul a verificat doar posturile devenite vacante după data de 9 octombrie 2012, iar nu situaţia posturilor de execuţie devenite vacante în perioada 10 aprilie 2012 - 10 octombrie 2012, întrucât în perioada respectivă au devenit vacante 4 posturi susceptibile a fi ocupate prin valorificarea rezultatelor. Susţine recurenta că, procedând astfel, CSM a emis hotărârea atacată cu nerespectarea art. 29 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, conform cărora hotărârea se motivează.

Sub aspectul temeiniciei cererii formulate, recurenta susţine că, în perioada prevăzută de art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, au devenit vacante patru posturi la Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, după cum urmează:

- postul de preşedinte de secţie era vacant din data de 10 noiembrie 2011;

- prin demisia doamnei judecător C.G. (Decretul Preşedintelui României nr. 383/2012), post care era vacant la momentul declarării recursului;

- prin pensionarea doamnei judecător S.O. (Decretul Preşedintelui României nr. 405/2012);

- prin numirea doamnei judecător C.M.D. în funcţia de preşedinte al Secţiei penale a Curţii de Apel Iaşi, prin Hotărârea CSM nr. 468 din 02 iulie 2012.

În raport cu situaţia expusă a posturilor vacante, domnul judecător M.M. urma să fie promovat, prin admiterea cererii de valorificare, pe postul de preşedinte de secţie, vacant la momentul respectiv, urmând ca propria cerere de valorificare să fie admisă prin promovarea pe postul devenit vacant în urma pensionării doamnei judecător S.O.

Susţine recurenta că îndeplinirea condiţiilor pentru admiterea cererii de valorificare trebuia să fie analizată la data de 14 iunie 2012 (data vacantării postului în urma pensionării doamnei judecător S.O.).

Arată recurenta că era susceptibil de valorificare şi postul devenit vacant în urma demisiei doamnei judecător C.G., chiar dacă acest post aparţinea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Iaşi. În acest sens, este invocată jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reprezentată de deciziile nr. 2346 din 19 aprilie 2011, nr. 3283 din 27 iunie 2007 şi nr. 3286 din 27 iunie 2007.

Susţine recurenta că hotărârea atacată a fost adoptată cu exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, invocând următoarele:

- faptul că cererea sa de valorificare formulată la data de 25 mai 2012, când erau îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, nu a fost soluţionată în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004;

- refuzul CSM de a analiza cererea sa în şedinţele din 26 iunie 2012, 18 iulie 2012, 22 august 2012, 23 august 2012, 01 octombrie 2012 şi 08 octombrie 2012, când au fost analizate cereri de valorificare;

- prin Hotărârea nr. 746 din 27 septembrie 2012, CSM a dispus transferul la secţia penală a doamnei judecător S.A., specializată în materie civilă;

- cererea sa de valorificare din 25 mai 2012 nu intra în concurs cu cererea de transfer a doamnei judecător S.A. formulată la data de 04 iulie 2012;

- până la data recursului nu a fost ocupat postul devenit vacant prin demisia doamnei judecător C.G.

Recurenta susţine că dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006 nu pot fi interpretate în sensul promovării sale, prin admiterea cererii de valorificare, numai la secţia penală, întrucât o asemenea interpretare ar echivala cu înlăturarea dreptului său la valorificarea rezultatului obţinut la concursul de promovare, în acest sens fiind jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (deciziile nr. 3283 din 27 iunie 2007, nr. 3286 din 27 iunie 2007 şi nr. 2346 din 19 aprilie 2011) şi Hotărârea Plenului CSM nr. 523 din 14 iunie 2012, şi ar echivala cu aplicarea unui tratament discriminatoriu în raport cu dispoziţiile art. 2 alin. (1), (3) şi (4) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. În sensul susţinerilor, recurenta invocă faptul că, prin Decizia nr. 2346 din 19 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, judecătorul M.M. a fost promovat, prin valorificarea rezultatului obţinut la concursul de promovare, la secţia comercială a Tribunalului Iaşi, deşi candidase la Secţia penală a aceleiaşi instanţe.

În drept, recurenta a invocat art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, ale art. 29 şi 30 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, art. 2 alin. (1), (3) şi (4) din O.G. nr. 137/2000, art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, art. 1349 şi art. 1357 C. civ. şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

4. Excepţia de conexitate invocată de intimatul CSM în dosarul nr. 7655/1/2012

În dosarul nr. 7655/1/2012, având ca obiect recursul declarat de T.C., în contradictoriu cu intimatul CSM, împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 948 din 23 octombrie 2012, intimatul CSM a invocat excepţia de conexitate, solicitând conexarea acestui dosar la dosarul nr. 6976/1/2012.

Recurenta T.C., prin concluziile scrise depuse la data de 9 aprilie 2012, a solicitat admiterea excepţiei de conexitate, susţinând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 164 C. proc. civ.

5. Soluţia instanţei cu privire la excepţia de conexitate

Prin încheierea din 11 aprilie 2013, pronunţată în dosarul nr. 7655/1/2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis excepţia de conexitate invocată de intimatul CSM şi a dispus conexarea dosarului nr. 7655/1/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal la dosarul nr. 6976/1/2012 al aceleiaşi instanţe.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Analizând recursurile în raport cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C.proc. civ., Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Din analiza lucrărilor dosarului, instanţa de recurs constată că, în litigiul de faţă, situaţia de fapt este conturată în sensul celor expuse în continuare.

Recurenţii M.M. şi T.C. au participat la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie a judecătorilor din 25 martie 2012.

Atât recurentul M.M., judecător la Tribunalul Iaşi, cât şi recurenta T.C., judecător la Tribunalul Iaşi, au candidat pentru singurul post de execuţie scos la concurs de la Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Conform rezultatelor finale obţinute de candidaţi la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie a judecătorilor din 25 martie 2012 (fila 12 şi următoarele la dosarul nr. 6976/1/2012):

- recurentul M.M. s-a clasat pe primul loc, având nota finală 8,725, la egalitate cu un alt candidat (judecător T.G.C.);

- recurenta T.C. s-a clasat pe locul al treilea, având nota finală 8,625, la egalitate cu un alt candidat (judecător T.A.N., care avea o vechime mai mare).

Prin Hotărârea nr. 362 din 14 mai 2012, Plenul CSM a hotărât promovarea efectivă la Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a domnului judecător T.C.G., începând cu data de 1 iunie 2012, aplicând, pentru departajarea candidaţilor clasaţi pe primele două locuri, criteriul referitor la vechimea în funcţie prevăzut de art. 29 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006.

Ulterior, în temeiul art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006:

- la data de 3 mai 2012, recurentul M.M. a solicitat valorificarea rezultatului obţinut la concursul de promovare efectivă din 25 martie 2012 şi promovarea la Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori;

- prin cererea înregistrată la CSM sub nr. 14376/1154 din 25 mai 2012, recurenta T.C. a solicitat valorificarea rezultatului obţinut la concursul de promovare efectivă din 25 martie 2012 şi promovarea la Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Prin Hotărârea nr. 746 din 27 septembrie 2012, Secţia pentru judecători a CSM a hotărât transferul doamnei S.A.C., judecător cu grad profesional de curte de apel, de la Tribunalul Iaşi la Curtea de Apel Iaşi, începând cu data de 15 octombrie 2012.

Prin Hotărârea nr. 948 din 23 octombrie 2012, Plenul CSM a respins cererile de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie din data de 25 martie 2012, formulate de judecătorii M.M. (art. 1 din hotărâre) şi T.C. (art. 3 din hotărâre), reţinând că nu au devenit vacante posturi de execuţie în intervalul de valorificare.

Conform celor menţionate în cuprinsul hotărârii, Plenul CSM a analizat cererile de valorificare formulate de recurenţi având în vedere "situaţia posturilor vacante până la data de 08 octombrie 2012", precum şi "prin raportare la posturile devenite vacante în intervalul 09 octombrie 2012 - 10 octombrie 2012, dar şi a celor devenite vacante ulterior datei de 10 octombrie 2012, ca urmare a unor măsuri dispuse în interiorul termenului de valorificare".

În raport cu argumentele invocate de CSM în motivarea hotărârii recurate, se constată că nu sunt întemeiate criticile din recurs circumscrise motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., atâta timp cât intimatul a arătat care sunt motivele de fapt şi de drept care au fundamentat soluţia de respingere a cererilor de valorificare formulate de recurenţi.

Cu referire la posturile devenite vacante în intervalul de referinţă la Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, din înscrisurile depuse în probaţiune, Înalta Curte constată următoarele:

- la data de 21 mai 2012, la Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a devenit vacant un post de judecător, întrucât, prin Decretul Preşedintelui României nr. 383/2012, publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 343 din 21 mai 2012, a fost eliberată din funcţie, ca urmare a demisiei, doamna judecător G.C.L.;

- la data de 16 iunie 2012, la Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a devenit vacant un post de judecător, întrucât, prin Decretul Preşedintelui României nr. 405/2012, publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 398 din 16 iunie 2012, a fost eliberată din funcţie, ca urmare a pensionării, doamna judecător S.O.

În intervalul de referinţă, la Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a devenit vacant un singur post de judecător, la data de 16 iunie 2012, ca urmare a eliberării din funcţie, prin pensionare, a doamnei judecător S.O. Acest fapt este confirmat prin adresele nr. 422/CP din 08 iunie 2012, nr. 465/CP din 21 iunie 2012, nr. 510/CP din 10 iulie 2012 şi nr. 636/CP din 14 septembrie 2012 ale Curţii de Apel Iaşi (filele 32, 34 şi 53 la dosarul nr. 6976/1/2012).

Înalta Curte constată că, în perioada de referinţă, la nivelul Secţiei penale şi pentru cauze cu minori a Curţii de Apel Iaşi, a devenit vacant un singur post de judecător, ca urmare a pensionării doamnei judecător S.O. Astfel fiind, nu pot fi primite susţinerile din recurs în sensul că în perioada de referinţă ar fi devenit vacante 4 posturi de judecător, întrucât postul de conducere de preşedinte al secţiei penale face parte din numărul total de posturi al secţiei respective, astfel că, prin numirea în funcţia de preşedinte a doamnei judecător C.M.D. din cadrul aceleiaşi secţii, nu s-a eliberat un alt post de execuţie. În acelaşi sens, se reţine că postul devenit vacant, în urma demisiei doamnei judecător G.C.L. este repartizat Secţiei de contencios administrativ şi fiscal, astfel că nu poate face obiect al valorificării în condiţiile art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, atâta vreme cât cererile de valorificare au fost formulate de candidaţi care au participat la concursul de promovare efectivă pentru ocuparea postului de judecător la Secţia penală a respectivei Curţi de apel.

Înalta Curte reţine, ab initio, că obiectul prezentei cauze nu îl reprezintă Hotărârea nr. 746 din 27 septembrie 2012, prin care Secţia pentru judecători a CSM a hotărât transferul doamnei S.A.C., judecător cu grad profesional de curte de apel, de la Tribunalul Iaşi la Curtea de Apel Iaşi, începând cu data de 15 octombrie 2012. Astfel fiind, nu formează obiectul analizei criticile formulate indirect de către recurenţi referitoare la legalitatea admiterii respectivei cereri de transfer, întrucât acestea nu au relevanţă în realizarea controlului de legalitate al Hotărârii nr. 948 din 23 octombrie 2012 a Plenului CSM. De altfel, în cadrul dezbaterilor din şedinţa publică, răspunzând la interpelarea instanţei, recurentul M.M. a precizat că a formulat contestaţie împotriva Hotărârii Secţiei pentru judecători a CSM nr. 746 din 27 septembrie 2012, care a fost respinsă de Plenul CSM, iar, ulterior, nu a contestat în instanţă această ultimă hotărâre. În consecinţă, în prezenta cauză, Înalta Curte nu este învestită cu controlul de legalitate al actului prin care s-a dispus transferul doamnei judecător S.A.C. la Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, act care se bucură de prezumţia de legalitate, atâta timp cât nu s-a făcut dovada faptului că a încetat să producă efecte juridice.

Recurenţii au formulat cererile de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie a judecătorilor din 25 martie 2012 în temeiul dispoziţiilor art. 30 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, conform cărora:

"Art. 30 - (1) Judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovaţi ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovaţi în posturile ce se vacantează la instanţele şi parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.

(2) Dispoziţiile art. 28 alin. (3) şi ale art. 29 se aplică în mod corespunzător."

În sensul celor prezentate anterior, rezultă că, în perioada de referinţă, intervalul de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului de promovare efectivă în funcţii de execuţie a judecătorilor din 25 martie 2012, la nivelul Secţiei penale a Curţii de Apel Iaşi a devenit vacant un singur post de judecător, ocupat prin transferul doamnei judecător S.A.C., dispus prin Hotărârea Secţiei pentru judecători a CSM nr. 746 din 27 septembrie 2012.

Or, conform celor expuse anterior, atâta timp cât în intervalul de referinţă a devenit vacant un singur post de judecător la Secţia penală şi pentru cauze cu minori a Curţii de Apel Iaşi, post care a fost ocupat prin transferul doamnei S.A.C., judecător cu grad profesional de curte de apel, de la Tribunalul Iaşi la Curtea de Apel Iaşi, începând cu data de 15 octombrie 2012 (Hotărârea nr. 746 din 27 septembrie 2012, Secţia pentru judecători a CSM), în mod corect, prin hotărârea recurată, s-a reţinut că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006 referitoare la existenţa posturilor vacante în intervalul de referinţă.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (decizia nr. 1691 din 25 martie 2009) s-a reţinut că dispoziţiile art. 30 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006 conferă candidaţilor la concursul de promovare efectivă vocaţia de a fi promovaţi în posturile care devin vacante în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului. Dispoziţiile respective nu instituie în sarcina CSM obligaţia de a lua act şi de a soluţiona favorabil cererea de valorificare fără a lua în considerare alte cereri ori condiţii ce decurg din dispoziţiile legale incidente.

În aceeaşi ordine de idei, fiind vorba doar de o vocaţie, nu pot fi primite susţinerile din recurs referitoare la existenţa unei "speranţe legitime" în sensul art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nefiind îndeplinite condiţiile de realizare a acelei vocaţii, respectiv existenţa postului.

Întrucât dispoziţiile citate reglementează doar o vocaţie a candidaţilor de a-şi valorifica rezultatul în termenul de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului, iar nu un drept absolut de valorificare automată şi de îndată a cererii formulate în temeiul prevederilor respective, Înalta Curte reţine că, în mod legal, intimatul a soluţionat cererile de valorificare după împlinirea termenului respectiv şi având în vedere atât posturile devenite vacante în perioada cuprinsă între data comunicării rezultatelor şi data de 10 octombrie 2012 (când s-a împlinit termenul respectiv), cât şi posturile devenite vacante ulterior datei de 10 octombrie 2012, ca urmare a unor măsuri dispuse în interiorul termenului de valorificare. Se constată, astfel, că, în aplicarea dispoziţiilor legale, intimatul a urmărit respectarea drepturilor şi intereselor legitime urmărite de candidaţi prin formularea cererilor de valorificare, motiv pentru care nu se poate reţine că hotărârea recurată ar fi fost adoptată cu exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004. În consecinţă, sunt neîntemeiate criticile referitoare la faptul că intimatul ar fi analizat cererile de valorificare, prin prisma îndeplinirii condiţiei referitoare la existenţa posturilor vacante, fără a lua în considerare toate posturile devenite vacante în perioada de referinţă.

În consecinţă, reţinând că cererile de valorificare şi de transfer se soluţionează la împlinirea termenului de valorificare prevăzut de art. 30 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, invocate de recurentă.

A accepta susţinerile recurenţilor în sensul că cererile de valorificare ar trebui să fie soluţionate în ordinea înregistrată şi de îndată ce se constată că a devenit vacant un post susceptibil a fi ocupat în condiţiile art. 30 din Regulament, ar echivala cu acceptarea riscului apariţiei unor situaţii care nu corespund scopului urmărit de legiuitor şi de CSM. Pe de o parte, se reţine că Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ca reglementare cadru în materia statului judecătorilor, nu consacră instituţia juridică a valorificării rezultatelor obţinute la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie, ci doar prevede expres, în cuprinsul art. 43 alin. (1), că "promovarea judecătorilor şi procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente la tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la parchete". În absenţa unor dispoziţii expres în legea cadru şi în prezenţa dispoziţiilor Regulamentului aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, act administrativ cu caracter normativ cu forţă juridică inferioară, care însă produce în mod valabil efectele juridice, atâta timp cât nu s-a făcut dovada anulării sau revocării sale, Înalta Curte reţine că aplicarea prevederilor art. 30 din Regulament este condiţionată de respectarea dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 şi de actele administrative cu caracter normativ emise în temeiul şi în aplicarea acestor dispoziţii, respectiv Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 193/2006, precum şi Hotărârea nr. 298/2007 a Plenului CSM.

Astfel, prin Hotărârea Plenului CSM nr. 298/2007 (avută în vedere de CSM la adoptarea Hotărârii nr. 746 din 27 septembrie 2012, prin care s-a dispus transferul doamnei judecător S.A.) CSM a statuat în sensul că, în ipoteza concursului dintre o cerere de valorificare formulată în temeiul art. 30 din Regulament aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, şi o cerere de transfer la aceeaşi instanţă formulată de un judecător care a obţinut anterior gradul profesional corespunzător acesteia şi a funcţionat până acum la o altă instanţă (fie o instanţă de acelaşi grad cu cea la care se solicită transferul, fie o instanţă de grad inferior), se dă prioritate dreptului mai vechi, respectiv dreptului de transfer pe baza gradului profesional deja obţinut.

Interpretarea dată de CSM prin Hotărârea Plenului nr. 298/2007 este confirmată şi de jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv Decizia nr. 1691 din 25 martie 2009, prin care, soluţionând problema "ordinii de prioritate în examinarea cererilor de transfer şi valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcţii de execuţie", s-a reţinut că în mod corect CSM "a dispus cu prioritate asupra acestei cereri (n.n. - de transfer), aplicând un principiu de drept civil unanim recunoscut, acela al prevalenţei dreptului mai vechi (prior tempore, potior iure)".

Pe de altă parte, împărtăşirea susţinerilor recurenţilor privind soluţionarea cererilor de valorificare prin analiza şi soluţionarea imediată, ar echivala, în ipoteza existenţei posturilor vacante, cu soluţionarea favorabilă a primei cereri de valorificare, exclusiv pe criteriul ordinii cronologice de depunere a cererilor, chiar dacă aceasta ar fi formulată de un candidat cu o vocaţie de valorificare de rang inferior faţă de candidatul care a obţinut primul rezultat susceptibil de valorificare, dar care nu a depus ori a depus cererea de valorificare la o dată ulterioară.

În consecinţă, pentru aceste considerente nu pot fi primite criticile din recurs referitoare la analiza îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006 la momentul formulării cererilor de valorificare, precum şi la faptul că cererile de valorificare nu intrau, la data formulării lor, în concurs cu cereri de transfer.

Reţinând că în mod corect intimatul a analizat atât cererile de valorificare, cât şi cererile de transfer la momentul împlinirii termenului prevăzut de art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, Înalta Curte constată că nesoluţionarea cererilor de valorificare nu îmbracă forma refuzului nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 ("exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile").

Sub acest aspect, se mai reţine că, pe de o parte, prin adresa nr. 11931/1154/2012, DRUO a CSM a comunicat recurentului M.M. motivele pentru care Plenul CSM a decis în şedinţa din 26 iunie 2013 amânarea discutării cererii sale de valorificare, motivul (lipsa cvorumului) pentru care discutarea cererii a fost amânată în şedinţele din 18 iulie 2012 şi 22 august 2012, precum şi motivul amânării hotărâte în şedinţa din 23 august 2012 (existenţa unui concurs între cererile de valorificare şi cererile de transfer depuse în considerarea aceluiaşi post vacant).

Cu referire la criticile din recurs întemeiate pe propunerea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Iaşi (Hotărârea nr. 24 din 11 iulie 2012) de ocupare a postului de execuţie devenit vacant din cadrul Secţiei penale, prin valorificarea rezultatelor obţinute la concursul de promovare, Înalta Curte constată că acestea nu sunt de natură a atrage nelegalitatea hotărârii atacate cu recurs, atâta timp cât propunerea formulată de instanţa respectivă nu obligă pe intimatul CSM să soluţioneze cererile cu care este învestit în urma analizei situaţiei de fapt şi în conformitate cu dispoziţiile legale incidente.

În ceea ce priveşte susţinerile din recurs referitoare la Hotărârea Plenului CSM din 5 septembrie 2006, conform căreia "în raport cu judecătorii promovaţi pe loc, are prioritate valorificarea rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie", Înalta Curte constată că hotărârea respectivă este anterioară Hotărârii Plenului CSM nr. 298/2007, prin care s-a statuat în sensul că, în ipoteza concursului dintre o cerere de valorificare formulată în temeiul art. 30 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, şi o cerere de transfer la aceeaşi instanţă formulată de un judecător care a obţinut anterior gradul profesional corespunzător acesteia şi a funcţionat până acum la o altă instanţă (fie o instanţă de acelaşi grad cu cea la care se solicită transferul, fie o instanţă de grad inferior), se dă prioritate dreptului mai vechi, respectiv dreptului de transfer pe baza gradului profesional deja obţinut.

Referitor la existenţa situaţiei de discriminare invocată de recurenta T.C., Înalta Curte constată că recurenta nu a făcut dovada existenţei unei discriminări în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, iar în cauză nu ne aflăm în prezenţa unor situaţii analoage care să presupună aplicarea unui tratament juridic identic, deoarece, în speţă, problema de drept vizează ordinea de prioritate a soluţionării unor cereri diferite: cererea de transfer şi, respectiv, cererea de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie. Or, în sensul celor expuse anterior şi în raport cu jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, problema de drept şi-a găsit rezolvarea prin aplicarea principiului de drept prior tempore, potior iure, astfel că nu se poate reţine existenţa unei discriminări în cazul unor situaţii diferite cărora le sunt aplicabile dispoziţii legale distincte. În acelaşi sens, Înalta Curte s-a pronunţat, cu titlu de exemplu, prin Decizia nr. 1691 din 25 martie 2009.

Totodată, raportat la criticile referitoare la nelegalitatea dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006 sub aspectul interpretării că rezultatul obţinut la concursul de promovare poate fi valorificat doar pe posturile devenite vacante la secţia pentru care a formulat opţiune candidatul, critici faţă de care recurenta invocă aplicarea unui tratament discriminatoriu, Înalta Curte constată, aşa cum rezultă din Decizia nr. 2346 din 19 aprilie 2011, că problema de drept care a făcut obiectul cauzei respective a vizat, într-adevăr, existenţa posturilor vacante în perioada de valorificare fără, însă, a se face referire şi fără a fi tranşată problema valorificării rezultatului în considerarea posturilor devenite vacante la o altă secţie decât secţia pentru care a formulat opţiune candidatul. Astfel fiind, jurisprudenţa respectivă nu poate constitui un argument în sensul constatării nelegalităţii hotărârii ce formează obiectul prezentului recurs, prin raportare la nelegalitatea dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006 ori la existenţa unui tratament discriminatoriu.

Este adevărat că situaţia din prezenta speţă este identică celei care a format obiectul litigiului în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a pronunţat Decizia nr. 4232/2007. Însă, în considerentele deciziei, instanţa a făcut aplicarea principiului tempus regit actum, în sensul că a înlăturat incidenţa Hotărârii Plenului CSM nr. 298 din 19 aprilie 2007, motivat de faptul că aceasta nu este aplicabilă cererilor de valorificare şi de transfer, aflate în concurs, formulate anterior adoptării hotărârii menţionate, şi anume la datele de 13 şi 27 februarie 2007. În consecinţă, nu pot fi primite susţinerile din recurs fundamentate pe jurisprudenţa respectivă, atâta timp cât cererile în discuţie în prezentul litigiu au fost formulate sub incidenţa Hotărârii Plenului CSM nr. 298/2007, act în privinţa căruia nu s-a făcut dovada că a încetat să producă efecte juridice.

Cu referire la jurisprudenţa invocată de recurenţi (deciziile nr. 3283/2007, nr. 3286/2007 şi nr. 2262/2011 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal), Înalta Curte constată că, prin hotărârile indicate, au fost soluţionate litigii în sensul constatării nelegalităţii hotărârilor CSM prin care au fost respinse cererii de valorificare, deşi existau posturi de execuţie vacante în sensul art. 30 alin. (1) din Regulament aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, în condiţiile în care respectivele cereri de valorificare nu intrau în concurs cu cereri de transfer formulate de judecători care dobândiseră anterior gradul profesional corespunzător instanţei respective. Or, în prezenta cauză, situaţia dedusă judecăţii vizează, în principal, stabilirea ordinii de prioritate în soluţionarea cererilor de valorificare şi a cererilor de transfer aflate în concurs în aceeaşi perioadă de timp şi cu privire la acelaşi post vacant, şi, numai subsecvent, existenţa posturilor susceptibile de valorificare în condiţiile reglementate de dispoziţiile menţionate din Regulament. Astfel fiind, jurisprudenţa de care se prevalează recurenţii nu reprezintă o practică judiciară de care instanţa să fie ţinută atâta timp cât situaţia dedusă judecăţii în prezenta cauză este diferită faţă de cele soluţionate în litigiile respective.

În raport de cele mai sus arătate, constatând că este legală şi temeinică hotărârea atacată şi că sunt neîntemeiate motivele de recurs invocate de recurenţi, urmează a se dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea, ca nefondate, a recursurilor declarate de M.M. şi T.C., în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva Hotărârii nr. 948 din 23 octombrie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de M.M. şi T.C. împotriva Hotărârii nr. 948 din 23 octombrie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 5178/2013. Contencios. Pretentii. Recurs  ICCJ. Decizia nr. 5197/2013. Contencios. Refuz soluţionare... →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5190/2013. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs