ICCJ. Decizia nr. 5178/2013. Contencios. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5178/2013
Dosar nr. 461/32/2011
Şedinţa publică de la 25 aprilie 2013
Asupra cererii de recurs de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamţ la data de 01 iulie 2010, sub nr. 6365/279/2010, reclamantele S.I. şi R.A.M. prin S.E., au solicitat, în contradictoriu cu Statul Român - prin Ministerul Finanţelor Publice, obligarea pârâtului la plata sumei de 80.000 de RON, reprezentând daune morale şi materiale.
La data de 06 februarie 2010 reclamantele au depus precizări cu privire la obiectul acţiunii şi cu privire la taxa de timbru datorată. Cererea reclamantelor de reexaminare a taxei de timbru a fost respinsă prin încheierea din data de 15 decembrie 2010.
În ceea ce priveşte obiectul acţiunii, au precizat că este vorba despre daune morale şi materiale generate de tergiversarea soluţionării plângerilor penale de către instituţiile statutului, formulate ca urmare a tulburării de posesie în formă continuată, cu grava prejudiciere morală şi materială a lor şi că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, fiind indicate dispoziţiile art. 8 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004. Reclamantele au invocat excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei şi au solicitat declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Neamţ.
Prin Sentinţa nr. 787/10-02-2011, Judecătoria Piatra-Neamţ a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat cauza la Tribunalul Neamţ. La Tribunalul Neamţ, cauza a fost înregistrată sub nr. 6365/279/2010.
Tribunalul Neamţ prin Sentinţa nr. 188 din 23 iunie 2011, având în vedere rangul şi natura autorităţii chemate în judecată, în temeiul Legii nr. 554/2004, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău.
La Curtea de Apel Bacău, cauza a fost înregistrată sub nr. 461/32/2011 la data de 4 august 2011.
Împuternicita reclamantelor a trimis la dosar precizări cu privire la obiectul acţiunii, arătând că este întemeiată pe dispoziţiile art. 8, pct. 1, teza a II-a din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 6 din CEDO, art. 52 pct. 1,2 şi 3 din Constituţia României.
A mai arătat împuternicita reclamantelor că în conformitate cu dispoziţiile art. 10 pct. 1 şi 3 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului administrativ, competenţa materială în soluţionarea cauzei aparţine Tribunalului Neamţ, secţia contencios administrativ.
La termenul din 27 octombrie 2011, instanţa din oficiu a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant al împuternicitei S.E. pentru S.A.M. şi S.E. la data formulării acţiunii şi faţă de precizările privind temeiul juridic al cererii ca fiind art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi faţă de obiectul acesteia, instanţa a pus în vedere reclamantelor să timbreze cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 39 RON şi timbru judiciar de 0,3 RON, conform art. 3 lit. m din Legea nr. 146/1997, sub sancţiunea anulării acţiunii ca netimbrată.
La următorul termen împuternicita reclamantelor a formulat din nou precizări, arătând că în conformitate cu dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 146/1997, este scutită de plata taxei de timbru.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 197 din 17 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău a fost anulată ca netimbrată acţiunea formulată de reclamantele S.I. şi R.A.M. - prin mandatar S.E. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantele nu au achitat taxa de timbru dispusă de către instanţă, până la termenul din 17 noiembrie 2011, astfel încât instanţa a rămas în pronunţare pe aspectul netimbrării cererii.
Instanţa a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit alin. (2) dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Instanţa la termenul din 27 octombrie 2011 a dispus ca reclamantele să achite taxa judiciară de timbru de 39 RON şi timbru judiciar de 0,3 RON.
Având în vedere că nu a fost achitată taxa de timbru stabilită de către instanţă, pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit, 17 noiembrie 2011, instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, anulând cererea introductivă.
3. Cererea de recurs formulată de S.E. în calitate de mandatar al numitelor S.I. şi R.A.M.
Prin motivele de recurs formulate în cauză recurentele au criticat hotărârea instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică. S-a arătat faptul că acţiunea formulată este scutită de plata taxelor judiciare, fiind pe deplin aplicabile prevederile art. 15 lit. o din Legea nr. 146/1997, care dispun faptul că sunt scutite de taxe judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac referitoare la cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru daunele materiale şi morale decurgând din acestea.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Analizând motivele invocate de recurente, Înalta Curte nu poate primi criticile formulate şi le va respinge ca nefondate, menţinând ca legală şi temeinică hotărârea instanţei de fond.
Înalta Curte a constatat că reclamantele şi-au precizat temeiul de drept al cererii formulate, fiind invocate dispoziţiile Legii contenciosului administrativ. Or, plecând de la acest temei juridic, instanţa de contencios administrativ sesizată cu soluţionarea acţiunii introductive, cu respectarea prevederilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., a pus în vedere reclamantelor să achite taxa de timbru datorată pentru soluţionarea cererii.
Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 care dispun că pentru cererile formulate în baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevăzute de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, pentru cauzele neevaluabile în bani, cu excepţia celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare.
Înalta Curte constată că recurentele apreciază în mod greşit incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 15 lit. o din Legea nr. 146/1997, întrucât aceste dispoziţii sunt aplicabile, aşa cum arată şi textul de lege indicat, cauzelor penale.
Instanţa sesizată de reclamante cu cererea introductivă este o instanţă specializată de contencios administrativ şi fiscal, iar textul în discuţie, care prevede scutirea de la plata taxelor judiciare, este aplicabil numai într-o instanţă penală sesizată cu o acţiune civilă ce derivă dintr-o cauză penală.
Întotdeauna când partea decide să formuleze o acţiune direct la instanţa civilă sau de contencios administrativ va trebui să respecte rigorile/cerinţele/procedurile obligatorii impuse de calea de atac urmată, precum şi să achite taxele judiciare prevăzute de lege, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu art. 20 din Legea nr. 146/1997.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.I. şi R.A.M. prin mandatar S.E. împotriva Sentinţei nr. 197 din 17 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5177/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5190/2013. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
