ICCJ. Decizia nr. 5171/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5171/2013
Dosar nr. 3198/2/2010
Şedinţa publică de la 25 aprilie 2013
Asupra cererii de recurs de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 12 aprilie 2010, reclamanta S.C. C. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., anularea în totalitate a deciziei nr. 5179 din 22 martie 2010 emisă de pârâtă şi, pe cale de consecinţă, admiterea contestaţiei formulate de societate şi desfiinţarea tuturor măsurilor dispuse prin procesul-verbal de constatare nr. 2159 din 05 februarie 2010, respectiv exonerarea de plata sumei de 1.417.147, 54 lei, cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 261 din 17 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta S.C. C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că între A.P.D.R.P. (fosta Agenţie SAPARD), în calitate de autoritate contractantă şi reclamanta S.C. C. S.R.L., în calitate de beneficiar, s-a încheiat, la data de 31 mai 2005, în baza Legii nr. 316/2001 - Acordul Multianual de Finanţare a Programului SAPARD, contractul de finanţare nr. C1.1217132300029, având ca obiect acordarea unui ajutor financiar nerambursabil pentru realizarea proiectului intitulat "înfiinţare fabrică nouă procesare carne S.C. C. S.R.L. Urziceni, jud. Ialomiţa".
Această finanţare nerambursabilă urma să fie asigurată în proporţie de 75% prin contribuţia financiară a Comunităţii Europene, iar restul de 25% prin contribuţie publică naţională.
În cadrul proiectului, reclamanta a organizat o selecţie de oferte în vederea achiziţionării de utilaje tehnologice, la care au participat următoarele societăţi: R.K.G. Germania, S.C. S.B.C. S.R.L. Bucureşti şi S.I.S.S. Italia. În baza criteriului de selecţie "preţul cel mai scăzut", au fost declarate câştigătoare societăţile R.K.G. Germania şi S.C. S.B.C. S.R.L. Bucureşti, fiind încheiate contractele de achiziţie nr. 196 din 30 iunie 2005 cu R.K.G. în valoare de 648.860 euro şi nr. 197 din 30 iunie 2005 cu S.C. S.B.C. S.R.L. în valoare de 144.800 euro.
Prin procesul-verbal de constatare nr. 2159 din 05 februarie 2010 întocmit de A.P.D.R.P., ce reprezintă titlu de creanţă, s-a constituit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 1.417.147,54 lei, reprezentând recuperarea sprijinului financiar nerambursabil de care a beneficiat, aferent contractelor de achiziţie nr. 196 din 30 iunie 2005 şi nr. 197 din 30 iunie 2005, încheiate cu R.K.G. şi S.C. S.B.C. S.R.L.. S-a reţinut încălcarea următoarelor prevederi legale şi contractuale: art. 13 pct. 13 alin. 1 din Anexa I - prevederi generale la contractul cadru, Anexa IV la contractul cadru - Instrucţiuni de achiziţii pentru beneficiarii privaţi, art. 1 pct. 1 alin. (2) din contractul cadru, art. 1 pct. 1 alin. (2) din Anexa I, Legea nr. 31/1990 şi Legea nr. 26/1990.
Contestaţia formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a fost respinsă ca nefondată prin Decizia A.P.D.R.P. nr. 5179 din 22 martie 2010.
Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut faptul că toate susţinerile reclamantei prin care se tinde a demonstra că firmele participante la selecţia de oferte nu se aflau în conflict de interese sunt irelevante pentru soluţionarea cauzei, întrucât nu acesta a fost motivul pentru care A.P.D.R.P. a decis recuperarea ajutorului financiar acordat S.C. C. S.R.L.. Măsura contestată de reclamantă se fundamentează pe aspectele reţinute de organele de control, în sensul că cele trei societăţi participante la selecţia de oferte nu aveau în obiectul de activitate furnizarea echipamentelor cu care s-au prezentat la licitaţie. Aprecierile privind existenţa unei legături indirecte anterioare desfăşurării selecţiei de oferte între două dintre societăţile participante au fost menţionate în procesul-verbal de constatare doar în subsidiar, fără a influenţa în niciun fel măsurile dispuse.
A reţinut instanţa de primă jurisdicţie că este nefondat motivul de nelegalitate a actelor contestate invocat de reclamantă, referitor la faptul că A.P.D.R.P. s-ar fi raportat la forma Anexei IV la contractul cadru în vigoare la data controlului, încălcând astfel principiul neretroactivităţii legii, în condiţiile în care prevederea a cărei încălcare a fost reţinută de A.P.D.R.P., potrivit căreia "costurile oricăror servicii, bunuri şi lucrări care valorează mai mult de echivalentul în lei a 10.000 euro sunt eligibile dacă beneficiarii privaţi au obţinut oferte de la cel puţin trei furnizori", se regăseşte ca atare în Anexa IV la contractul cadru de finanţare - Instrucţiuni de achiziţii pentru beneficiarii privaţi ai Programului SAPARD, în forma în vigoare la data încheierii contractului între părţi.
Principalul argument invocat în susţinerea acţiunii se referă la caracterul avizelor date de Agenţia SAPARD în cadrul procedurii de acordare a finanţării şi de implementare a proiectului, reclamanta apreciind că acestea au natura juridică a unor avize conforme, consfinţind legalitatea operaţiunilor derulate de beneficiarul ajutorului financiar.
Acest punct de vedere nu a fost primit de instanţa de fond, în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor legale privind desfăşurarea activităţii de implementare a Programului SAPARD, eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului de finanţare, care cuprinde perioada de execuţie a proiectului, la care se adaugă o perioadă de 5 ani de monitorizare, iar competenţa de efectuare a controalelor cu privire la modul de implementare a proiectelor revine nu doar A.P.D.R.P., ci şi altor instituţii naţionale şi europene, cum ar fi Curtea de Conturi, Departamentul pentru Lupta Antifraudă din cadrul Guvernului României sau Oficiul European de Luptă Antifraudă. Or, a accepta punctul de vedere al reclamantei, ar însemna ca aceste forme de control posterior prevăzute de lege să fie lipsite de orice eficienţă.
A constatat instanţa de fond că avizele Agenţiei SAPARD, expresie a unui control concomitent, nu exclud verificarea ulterioară a aceloraşi operaţiuni şi constatarea unor eventuale neregularităţi, căci existenţa avizului nu conferă o prezumţie absolută de legalitate cu privire la modul în care a acţionat beneficiarul finanţării.
Doar avizul negativ/refuzul de avizare are caracter conform, fiind obligatoriu pentru beneficiarul finanţării, care trebuie să se conformeze cerinţelor autorităţii contractante în derularea proiectului pentru a accede la fondurile nerambursabile, în timp ce avizul pozitiv/favorabil nu este opozabil organelor de control aflate pe alte paliere, generând doar o prezumţie relativă de legalitate, ce poate fi oricând răsturnată prin proba contrară.
În ceea ce priveşte situaţia concretă din speţă, Curtea a reţinut că niciuna dintre cele trei societăţi participante la selecţia de oferte organizată de reclamantă, în vederea achiziţionării de utilaje tehnologice pentru fabrica de preparate din carne, nu aveau în obiectul de activitate furnizarea echipamentelor cu care s-au prezentat la licitaţie.
Instanţa a constatat că nu pot fi reţinute traducerile prezentate de reclamantă cu privire la obiectul de activitate al R.K.G. şi S.I.S.S., pe care aceasta îşi întemeiază acţiunea, căci nu a adus în faţa instanţei niciun fel de argumente suplimentare celor susţinute în faţa organelor administrative, nu a combătut traducerile obţinute de A.P.D.R.P. şi nici nu a oferit vreo explicaţie pentru neconcordanţele de traducere semnalate de pârâtă, ci s-a limitat la a invoca traducerile pe care le-a prezentat şi în faţa A.P.D.R.P., ignorând cu desăvârşire cele constatate de organele de control şi de soluţionare a contestaţiei.
Mai mult decât atât, în ce priveşte obiectul de activitate al S.C. S.B.C. S.R.L. nu există niciun dubiu că aceasta nu era autorizată, la momentul selecţiei de oferte, în iunie 2005, să desfăşoare activităţi de comercializare de utilaje sau echipamente pentru industria alimentară. Edificator în acest sens este certificatul emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului din care rezultă cu claritate că modificarea obiectului de activitate al societăţii, în sensul adăugării, la activităţile secundare, a codului CAEN 5114 - Intermedieri în comerţul cu maşini, echipamente industriale, nave şi avioane, s-a făcut abia la data de 14 martie 2006. Anterior, S.C. S.B.C. S.R.L. avea ca obiect principal de activitate fabricarea îngheţatei, iar ca obiect secundar fabricarea pâinii, a produselor proaspete de patiserie, a biscuiţilor, pişcoturilor şi altor produse similare, a produselor din cacao, a ciocolatei şi a produselor zaharoase, intermedieri în comerţul cu produse alimentare, băuturi şi tutun, comerţ cu ridicata al zahărului, ciocolatei şi a produselor zaharoase, comerţ cu amănuntul al pâinii, produselor de patiserie şi produselor zaharoase, comerţ cu amănuntul al băuturilor, comerţ cu amănuntul prin standuri şi pieţe, restaurante, activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management şi alte activităţi de servicii prestate în principal întreprinderilor.
Prin urmare, instanţa de fond a înlăturat susţinerile reclamantei potrivit cărora cele trei firme ofertante îndeplineau, din punctul de vedere al obiectului de activitate, condiţiile pentru a participa la selecţia de oferte.
De asemenea, instanţa a constatat că nu pot fi primite argumentele invocate de reclamantă în sensul că întreaga răspundere pentru participarea la o selecţie de oferte, privind utilaje pe care nu erau autorizaţi să le comercializeze, revine ofertanţilor, iar sancţionarea sa echivalează cu impunerea unor obligaţii suplimentare beneficiarului, neprevăzute în contractul cadru, de a face verificări privind obiectul de activitate al ofertanţilor şi de a le solicita să prezinte actele constitutive.
Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 ultimul paragraf din Anexa I la contractul cadru - Prevederi generale, "Beneficiarul va fi singurul răspunzător în faţa autorităţii contractante pentru implementarea proiectului", potrivit art. 1 alin. 2 din Anexa I "Beneficiarul trebuie să implementeze proiectul cu maximum de profesionalism, eficienţă şi vigilenţă în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat şi în concordanţă cu acest contract", iar potrivit Anexei IV, costurile aferente achiziţiilor de bunuri sunt eligibile doar dacă s-au obţinut oferte de la cel puţin trei furnizori.
Aceste clauze contractuale impun beneficiarului depunerea de minime diligenţe pentru a se asigura că ofertele prezentate în cadrul selecţiei de oferte sunt conforme şi nu sunt doar nişte oferte formale, menite a crea aparenţa respectării cerinţei impuse de lege, de realizare a selecţiei dintre minim trei oferte.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta este în culpă pentru realizarea selecţiei dintre ofertele depuse de societăţi, care nu aveau în obiectul de activitate comercializarea utilajelor pentru achiziţionarea cărora a fost organizată licitaţia, încălcând prin aceasta obligaţia de a realiza selecţia dintre minim trei oferte, prin care se înţelege, în mod evident, trei oferte conforme, care să nu prezinte caracter formal, cu consecinţa considerării ca neeligibile a cheltuielilor aferente contractelor încheiate cu ofertantele declarate câştigătoare.
Prin urmare, împrejurarea că în prezent investiţia este finalizată şi funcţională nu este de natură să înlăture obligaţia beneficiarului de restituire a sumelor primite în temeiul contractului de finanţare ca urmare a unor neregularităţi.
2. Cererea de recurs formulată de S.C. C. S.R.L. prin administrator judiciar E.I. SPRL.
Prin motivele de recurs formulate, recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a arătat că prin încheierea din data de 23 martie 2011 a Tribunalului Ialomiţa a fost deschisă procedura generală de insolvenţă a societăţii, iar societatea reclamantă şi-a schimbat acţionariatul, precum şi administratorul. S-a arătat că vechiul administrator nu a adus la cunoştinţă noului administrator despre existenţa proceselor aflate pe rol, iar despre procesul în curs a aflat de la avocatul care a reprezentat societatea în faţa instanţei de fond. Pentru aceste considerente, întrucât hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea normelor de procedură, s-a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va admite recursul şi va casa hotărârea atacată, trimiţând cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Înalta Curte a constatat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu nerespectarea dispoziţiilor art. 87 pct. 5 C. proc. civ., situaţie în care sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., căci a produs părţii o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin constatarea nulităţii hotărârii instanţei de fond, motiv pentru care hotărârea instanţei de primă jurisdicţie va fi desfiinţată şi va fi trimisă cauza spre soluţionare la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii cauzei.
În conformitate cu dispoziţiile art. 87 pct. 5 C. proc. civ. vor fi citaţi cei supuşi procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului prin administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar.
Înalta Curte a constatat că la data pronunţării hotărârii atacate, societatea reclamantă se afla, din data de 23 martie 2011, în procedura generală de insolvenţă, având desemnată un administrator judiciar, care nu a confirmat mandatul acordat de societate avocatului V.B., care a reprezentat-o în instanţă, ceea ce reprezintă o încălcare a formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
Pentru aceste considerente, constatând că au fost încălcate dispoziţiile referitoare la citarea reclamantei, Înalta Curte reţine că sunt incidente cauzei dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., hotărârea instanţei de fond va fi casată cu trimitere spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de S.C. C. S.R.L. prin administrator judiciar E.I. SPRL împotriva Sentinţei nr. 261 din 17 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 517/2013. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 5177/2013. Contencios → |
|---|
