ICCJ. Decizia nr. 522/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 522/2013
Dosar nr. 8384/30/2010*
Şedinţa publică de la 1 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. 8384/30/2010, reclamantul F.T.I. a chemat în judecată pe pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "ANRP"), Instituţia Prefectului Judeţului Timiş - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, Primăria Comunei Remetea Mare şi Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, solicitând ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună; obligarea pârâtei ANRP la emiterea unui titlu de conversie şi a unui titlu de plată cu privire la despăgubirile acordate în baza Legii nr. 247/2005, sub sancţiunea daunelor cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere şi amenzii civile de 500 RON/zi de întârziere; obligarea pârâtei ANRP să-i acorde despăgubiri în cuantum de 622.383.203 RON în numerar, conform art. 181 alin. (2) din Legea nr. 247/2005, sub sancţiunea unor daune cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere şi a amenzii civile de 500 RON/zi de întârziere; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că este moştenitorul bunicului său B.I., decedat la data de 5 decembrie 2000, iar, în anul 2001, a depus o notificarea cu nr. 71/2001 la Prefectura Judeţului Timiş - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 în vederea acordării despăgubirilor băneşti cu privire la imobilul situat în judeţul Timiş, imobil care a fost preluat în mod abuziv de la bunicul său.
Ca urmare a notificării depuse, în calitate de moştenitor, a primit un răspuns de la Prefectura Judeţului Timiş - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 prin care i se comunică faptul că nu este posibilă acordarea de despăgubiri băneşti, iar, în baza art. 20 alin. (21) din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 36.2 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, dosarul a fost trimis spre competentă soluţionare Primăriei Remetea Mare.
Ulterior, Primăria comunei Remetea Mare a emis Dispoziţia nr. 156 din data de 25 mai 2004, prin care se dispune respingerea restituirii în natură a imobilului şi acordarea de titluri de valoare nominală sau de acţiuni, valoarea imobilului urmând a fi determinată în urma efectuării unei expertize de evaluare.
Reclamantul a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 13 - 18 din Titlul VII - "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005.
2. Hotărârea de declinare a competenţei pronunţată de Tribunalul Timiş
Prin Sentinţa civilă nr. 365 din 23 martie 2011, Tribunalul Timiş a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
3. Hotărârea instanţei de fond
Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 18 din 16 ianuarie 2012, prin care a respins acţiunea formulată de reclamantul F.T.I., în contradictoriu cu pârâţii ANRP, Instituţia Prefectului Judeţului Timiş, Primăria Comunei Remetea Mare şi Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, reţinând, în esenţă, următoarele:
În condiţiile în care au fost invocate atât excepţia prematurităţii acţiunii, cât şi excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Statului Român, în condiţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţii ce fac inutilă cercetare în fond a cauzei, instanţa a analizat cu prioritate excepţia prematurităţii acţiunii, ca fiind o excepţie de procedură absolută, spre deosebire de excepţia lipsei calităţii procesual pasive ce se caracterizează ca o excepţie de fond.
Analizând excepţia prematurităţii acţiunii, instanţa a constatat că este întemeiată pentru argumentele arătate în continuare.
Reclamantul F.T.I. este beneficiarul Dispoziţiei nr. 156 din 25 mai 2004 emisă de Primăria Comunei Remetea Mare prin care s-a respins restituirea în natură a imobilului în litigiu şi a fost aprobată restituirea în echivalent, sub formă de titlu de valoare nominal sau de acţiuni, valoarea imobilului urmând a fi determinată pe baza expertizei de evaluare a imobilului.
Dispoziţia în discuţie însoţită de documentele ce atestă situaţia juridică a imobilului, au făcut obiectul Dosarului nr. 34153/CC înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar, prin procesul-verbal din 18 ianuarie 2008, dosarul a fost restituit Primăriei Remetea Mare. Ulterior, prin Adresa nr. 720 din 22 februarie 2011, aceasta a restituit dosarul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. La rândul său, această instituţie, prin adresa din 28 noiembrie 2011, a solicitat Primăriei Comunei Remetea Mare restituirea dosarului înaintat prin procesul-verbal din 28 ianuarie 2008.
Din probatoriul astfel administrat, instanţa a reţinut că Dosarul nr. 34153/CC aferent Dispoziţiei nr. 156/2004 a primarului Comunei Remetea Mare, se află în derularea procedurilor administrative reglementate de art. 16 - 17 din Cap. V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, proceduri care presupun parcurgerea unor etape succesive cum sunt: primirea şi centralizarea dosarelor; verificarea legalităţii respingerii cererii de restituire în natură; evaluarea imobilului a cărei restituire în natură a fost respinsă şi în final, în baza raportului de evaluare, emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Deşi reclamantul nu se află în posesia titlului de despăgubire emis conform procedurii reglementate de art. 16 - 17 din Cap. V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, prin prezenta acţiune a solicitat obligarea pârâtei ANRP la eliberarea titlului de conversie sau de plată, cerere ce se dovedeşte a fi prematură în condiţiile în care, potrivit art. 18 alin. (1) din Cap. V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, după emiterea titlului de despăgubire aferente de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ANRP va emite pe baza acestora şi a opţiunilor persoanelor îndreptăţite, un titlu de conversie şi/sau un titlu de plată, conform procedurii reglementate de art. 18 alin. (2).
Prin urmare, instanţa reţine că reclamantul nu poate pretinde obligarea pârâtei ANRP la eliberarea titlului de conversie sau de plată până când nu se află în posesia titlului de despăgubire ce urmează a fi valorificat conform art. 181 şi următoarele Titlul VII al Legii nr. 247/2005, titlu de despăgubire ce se eliberează de către o autoritate distinctă, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform art. 16 alin. (7) din aceeaşi secţiune a Legii nr. 247/2005.
Capătul de cerere privind obligarea ANRP la acordarea despăgubirilor în condiţiile art. 181 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 este subsumat aceleiaşi obligaţii privind deţinerea în prealabil a titlului de despăgubiri, astfel încât îi este incidentă aceeaşi excepţie a prematurităţii acţiunii reţinută anterior.
4. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel a declarat recurs reclamantul F.T.I., invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Prin criticile din recurs, recurentul-reclamant reiterează aspectele prezentate în cuprinsul cererii de chemare în judecată referitoare la depunerea notificării înregistrate sub nr. 71/2001 la Prefectura Judeţului Timiş - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, la emiterea Dispoziţiei Primarului Comunei Remetea Mare nr. 156 din 25 mai 2004 şi la faptul că valoarea imobilului a fost evaluată, prin expertiza de evaluare, la suma de 622.383.203 RON.
Raportat la dispoziţiile art. 13, art. 18 şi art. 181 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, recurentul-reclamant susţine că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că este prematură acţiunea prin care se solicită obligarea pârâtei ANRP la eliberarea titlului de conversie sau de plată anterior obţinerii titlului de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin criticilor din recurs, care se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum şi în raport cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.
Înalta Curte constată că, deşi a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant nu a expus critici corelative dispoziţiilor menţionate.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, se constată că reclamantul F.T.I. a învestit instanţa cu o acţiune în contencios administrativ, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii ANRP, Instituţia Prefectului Judeţului Timiş - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, Primăria Comunei Remetea Mare şi Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, obligarea pârâtei ANRP la emiterea unui titlu de conversie şi a unui titlu de plată cu privire la despăgubirile acordate în baza Legii nr. 247/2005, sub sancţiunea daunelor cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere şi amenzii civile de 500 RON/zi de întârziere; obligarea pârâtei ANRP să-i acorde despăgubiri în cuantum de 622.383.203 RON în numerar, conform art. 181 alin. (2) din Legea nr. 247/2005, sub sancţiunea unor daune cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere şi a amenzii civile de 500 RON/zi de întârziere; cu cheltuieli de judecată.
În esenţă, se reţine că, prin promovarea acţiunii, reclamantul a urmărit să obţină obligarea pârâtei ANRP la emiterea, în procedura reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, a titlului de conversie şi a titlului de plată pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilului în litigiu.
Înalta Curte are în vedere faptul că Titlul VII - "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 reglementează o procedură complexă, care include mai multe etape procedurale în care sunt implicate diferite entităţi şi autorităţi publice, fiecare cu propriile atribuţii.
Astfel, pentru analizarea şi stabilirea cuantumului despăgubirilor a fost constituită, în temeiul art. 13 alin. (1) din actul normativ menţionat, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu atribuţia de a emite deciziile referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire, potrivit procedurii detaliate în art. 16.
După emiterea titlurilor de despăgubire, ANRP emite, pe baza acestora şi a opţiunilor persoanelor îndreptăţite, un titlu de conversie şi/sau un titlu de plată, în cadrul etapei valorificării titlurilor de despăgubire, conform art. 18 şi următoarele din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Având în vedere aceste dispoziţii legale, prima instanţă a reţinut corect că solicitarea de obligare a ANRP la emiterea titlului de conversie şi a titlului de plată, atâta vreme cât titlul de despăgubire nu a fost încă emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, este prematură.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de F.T.I. împotriva Sentinţei civile nr. 18 din 16 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5213/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5223/2013. Contencios. Despăgubire.... → |
|---|
