ICCJ. Decizia nr. 5223/2013. Contencios. Despăgubire. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5223/2013
Dosar nr. 692/33/2012
Şedinţa publică de la 8 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
l. Obiectul acţiunii şi cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată la data de 18 mai 2012, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantele: Comuna Bistriţa Bârgăului prin primar, Comuna Budacu de Jos prin primar, Comuna Cetate prin primar, Comuna Chiochiş prin primar, Comuna Dumitra prin primar, Comuna Dumitriţa prin primar, Comuna Ilva Mare prin primar, Comuna Ilva Mică prin primar, Comuna Lunca Ilvei prin Primar, Comuna Maieru prin primar, Comuna Matei prin primar, Comuna Măgura Ilvei prin primar, Comuna Mărişelu prin primar, Comuna Nuşeni prin primar, Comuna Rodna prin primar, Comuna Runcu Salvei prin primar, Comuna Silivaşu de Câmpie prin primar, Comuna Şieu Măgheruş prin primar, Comuna Şintereag prin primar, Comuna Telciu prin primar, Comuna Zagra prin primar, Comuna Spermezeu prin primar, Comuna Chiuza, prin primar şi Oraşul Năsăud prin primar, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Bistriţa-Năsăud, au solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună:
- suspendarea prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice, respectiv a măsurii blocării procedurii de virare a sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2005;
- obligarea D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud la deblocarea procedurii de virare a sumelor alocate pentru reclamante prin H.G. nr. 255/2012 şi a continuării virării acestor sume în conturile reclamantelor;
- obligarea Ministerului Finanţelor Publice de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012, respectiv în cuantumul alocat prin H.G. nr. 255/2012 pentru fiecare reclamantă, precum şi suma care s-a pierdut ca urmare a returnării acestor bani de către reclamantul Oraşul Năsăud în cuantum de 744.000 RON;
- obligarea Guvernului României şi Ministerului Finanţelor Publice de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situaţiei anterioare intrării în vigoare a art. V din O.U.G. nr. 15/2012.
- obligarea Guvernului României şi Ministerului Finanţelor Publice de a nu mai emite acte administrative care să pună în aplicare prevederile art. V din O.U.G. nr. 15/2012.
De asemenea, s-a invocat excepţia de neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 15/2012, în considerarea dispoziţiilor art. 146 lit. d şi art. 115 alin. (1) din Constituţie.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că în baza H.G. nr. 255/2012 le-au fost alocate sume pentru plata anuităţilor şi participarea la susţinerea cofinanţării în programele cu finanţare europeană, însă, prin O.U.G. nr. 15/2012 s-a dispus retragerea sumelor care nu au fost cheltuite.
Cu privire la această ordonanţă de urgenţă, reclamantele au susţinut că este neconstituţională.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Ulterior, reclamantele şi-au precizat acţiunea, arătând că nu mai susţin cererea de suspendare şi nici ultimul petit, motivat de faptul că O.U.G. nr. 15/2012 şi-a încetat efectele, iar prin notele de şedinţă au indicat comunele ce solicită restituirea sumelor şi cuantumul concret a acestora.
Prin întâmpinările formulate în cauză, pârâţii au solicitat următoarele:
Pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar în privinţa fondului a solicitat respingerea acţiunii.
Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii, în considerarea nerespectării procedurii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de suspendare a O.U.G. nr. 15/2012, iar în privinţa petitelor al doilea şi al treilea din acţiune a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. A solicitat şi respingerea acţiunii ca inadmisibilă pentru nerespectarea procedurii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Prin încheierea din şedinţa publică din data de 13 iunie 2012 s-a anulat ca netimbrată cererea formulată de către reclamanta Comuna Chiuza, prin primar.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin Sentinţa nr. 644 din 4 octombrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele:
- a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice;
- a admis în parte acţiunea precizată formulată de către reclamantele Comuna Ilva Mare prin primar, Comuna Ilva Mică prin primar, Comuna Matei prin primar, Comuna Runcu Salvei prin primar şi Comuna Şintereag prin primar şi în consecinţă:
- a obligat pârâtul Guvernul României să restituie următoarele sume:
- 304.000 RON către comuna Ilva Mică;
- 520.000 RON către comuna Matei;
- 200.000 RON către comuna Ilva Mare;
- 500.000 RON către comuna Şintereag;
- 200.000 RON către comuna Runcu Salvei.
- a respins acţiunea formulată de comuna Bistriţa Bârgăului prin primar, Comuna Budacu De Jos prin primar, Comuna Cetate prin primar, Comuna Chiochiş prin primar, Comuna Dumitra prin primar, Comuna Dumitriţa prin primar, Comuna Lunca Ilvei prin primar, Comuna Maieru prin primar, Comuna Măgura Ilvei prin primar, Comuna Mărişelu prin primar, Comuna Nuşeni prin primar, Comuna Rodna prin primar, Comuna Silivaşu de Câmpie prin primar, Comuna Şieu Măgheruş prin primar, Comuna Telciu prin primar, Comuna Zagra prin primar, Comuna Spermezeu prin primar, şi Oraşul Năsăud prin primar;
- a respins restul capetelor de cerere.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, reclamantele fiind beneficiarele dispoziţiilor H.G. nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din fondul de rezervă bugetar la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale.
Acest act administrativ a fost ulterior abrogat prin prevederile art. V din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice.
Prin Decizia nr. 558 din 24 mai 2012 publicată în M. Of. nr. 382 din 07 iunie 2012, O.U.G. nr. 15/2012 a fost declarată neconstituţională, instanţa constituţională constatând că: "dispoziţiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice, care au făcut obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate direct de Avocatul Poporului, sunt constituţionale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 şi neutilizate de către unităţile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi nu au avut în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012."
Prima instanţă a reţinut că acţiunea a fost înregistrată la data de 18 mai 2012, deci înainte de pronunţarea Curţii Constituţionale asupra neconstituţionalităţii O.U.G. nr. 15/2012 (24 mai 2012), reclamantele invocând excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 15/2012 chiar prin acţiunea introductivă, astfel încât au respectat cerinţele art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prima instanţă a apreciat că, din punct de vedere procedural, ambele cereri sunt admisibile, în considerarea art. 9 al. 5 din Legea nr. 554/2004, întrucât acţiunea reclamantelor este o acţiune în despăgubiri, însoţită de invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate.
A mai reţinut că O.U.G. nr. 15/2012 a fost declarată neconstituţională mai înainte ca instanţa să sesizeze Curtea Constituţională în vederea verificării constituţionalităţii acesteia, însă art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 permite introducerea acţiunii chiar şi în situaţia în care verificarea constituţionalităţii ordonanţei s-a realizat într-o altă cauză.
Prin urmare, în raport de incidenţa dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, ce stabilesc caracterul general obligatoriu al deciziilor pronunţate de către Curtea Constituţională, prima instanţă a apreciat că nu se mai impune sesizarea acesteia în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât verificarea multiplă a constituţionalităţii unui act normativ este posibilă doar atunci când Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul respingerii excepţiilor de neconstituţionalitate deja ridicate şi nu în situaţia în care excepţia a fost admisă, potrivit art. 29 al. 3 din Legea nr. 47/1992: "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale."
Din aceeaşi perspectivă, prima instanţă a considerat că apărările de fond formulate de către pârâtul Guvernul României exprimate sub forma unei excepţii de inadmisibilitate, sunt nefondate.
Fiind constatată neconstituţionalitate O.U.G. nr. 15/2012, în mod direct, rezultă că abrogarea H.G. nr. 255/2012 a avut un efect vătămător faţă de reclamante, acestea fiind lipsite de sumele ce le-au fost alocate cu un scop precis determinat, în vederea efectuării unor anumite plăţi.
Prima instanţă a reţinut că probele administrate au relevat faptul că o parte dintre reclamante, în privinţa cărora se va admite acţiunea, au avut obligaţii de plată scadente rezultate din proiecte cu finanţare externă nerambursabilă ce nu au putut fi onorate ca urmare a retragerii fondurilor alocate, fiind astfel obligate să restituie imediat, conform art. V alin. (2) din O.U.G. nr. 15/2012 sumele neutilizate până la data intrării în vigoare o ordonanţei de urgenţă, deşi aveau în derulare obligaţii de cofinanţare a unor proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, astfel că se încadrează în dispoziţiile Deciziei 558/2012 a Curţii Constituţionale.
Prin urmare, prima instanţă a admis acţiunea precizată şi a obligat pârâtul Guvernul României să restituie următoarele sume: 304.000 RON către com. Ilva Mică; 520.000 RON către com. Matei; 200.000 RON către com. Ilva Mare; 500.000 RON către com. Şintereag şi 200.000 RON către com. Runcu Salvei, toate din judeţul Bistriţa-Năsăud.
În privinţa reclamantelor: comuna Bistriţa Bârgăului prin primar, comuna Budacu de Jos prin primar, comuna Cetate prin primar, comuna Chiochiş prin primar, comuna Dumitra prin primar, comuna Dumitriţa prin primar, comuna Lunca Ilvei prin primar, comuna Maieru prin primar, comuna Măgura Ilvei prin primar, comuna Mărişelu prin primar, comuna Nuşeni prin primar, comuna Rodna prin primar, comuna Silivaşu de Câmpie prin primar, comuna Şieu Măgheruş prin primar, comuna Telciu prin primar, comuna Zagra prin primar, comuna Spermezeu prin primar şi oraşul Năsăud prin primar, prima instanţă a reţinut că nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte că aceste unităţi administrativ-teritoriale au fost obligate să restituie integral sau doar o parte din sumele ce le-au fost alocate în baza H.G. nr. 255/2012 şi nu au fost depuse probe din care să rezulte că sumele alocate iniţial puteau fi utilizate conform destinaţiei lor, respectiv cheltuieli de capital sau plăţi pentru proiecte europene, astfel încât faţă de acestea acţiunea a fost respinsă.
Referitor la excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, prima instanţă a observat că reclamantele au formulat o acţiune cu mai multe capete de cerere, cu finalităţi diferite, iar verificarea temeiniciei pretenţiilor formulate trebuie realizată în raport de un anumit pârât, situaţie în care aceştia îşi justifică punctual calitatea procesuală pasivă.
Astfel, pârâtul Guvernul României îşi legitimează calitatea procesuală pasivă din perspectiva faptului că este autorul actului declarat neconstituţional.
Ministerul Finanţelor şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud au calitatea de pârât din perspectiva capetelor de cerere prin care s-a solicitat deblocarea procedurii de virare a sumelor şi continuarea virării acestora precum şi din perspectiva, pentru Ministerul Finanţelor Publice, a capătului de cerere referitor la emiterea unor acte administrative care să conducă la restabilirea situaţiei anterioare sau la abţinerea de la emiterea altor acte vătămătoare.
În opinia primei instanţe, pârâţii se află într-un consorţiu procesual pasiv, generat de existenţa unei cauze comune, respectiv, solicitarea de despăgubiri, ca urmare a declarării ca neconstituţionale a unor dispoziţii dintr-o ordonanţă. Între pârâţi nu există obligaţii solidare, reclamantele urmărind îndeplinirea doar a anumitor obligaţii de către fiecare dintre pârâţi, în raport de limitele de competenţă a fiecăruia dintre aceştia.
Prin urmare, prima instanţă a apreciat că nu se impune a se constata distinct lipsa calităţii procesuale pasive a fiecărui pârât în raport de anumite petite ale acţiunii introductive, întrucât reclamanţii au arătat, în cererea de chemare în judecată, în raport cu cine doresc să se judece fiecare capăt de cerere.
În ceea ce priveşte restul capetelor de cerere, acestea au fost respinse, prima instanţă reţinând că reclamantele urmăresc strict efectuarea unor operaţiuni materiale, ce trebuie realizate din oficiu, de către fiecare pârât, în limitele sale de competenţă, pentru ducerea la îndeplinire a celor dispuse de către instanţă.
S-a reţinut existenţa obligaţiei de restituire a sumelor, astfel încât, în mod firesc, cu prilejul executării, urmează a fi efectuate toate operaţiunile materiale necesare pentru executarea propriu-zisă.
Pârâtul Guvernul României, obligat la plata despăgubirilor este organul aflat la vârful ierarhiei statale, fiind deci în măsură să dispună şi să urmărească efectuarea tuturor operaţiunilor necesare punerii în executare a hotărârii. S-a avut în vedere şi împrejurarea că în această fază procesuală nu prezintă importanţă modul în care se va face în concret executarea hotărârii, respectiv operaţiunile ce trebuie îndeplinite concret de către fiecare pârât în parte, atât timp cât s-a stabilit în sarcina unui organ central, cu atribuţii largi de dispoziţie, obligaţia de restituire.
În aceeaşi ordine de idei, s-a reţinut că, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ se poate pronunţa doar asupra: ".. legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii." per a contrario, în această etapă procesuală, instanţa de contencios nu se poate pronunţa sau dispune asupra unor operaţiuni viitoare, care vor asigura, din perspectiva reclamanţilor, punerea în executare a titlului executor.
3. Recursurile declarate în cauză
Împotriva sentinţei primei instanţe au formulat recurs în termen legal pârâţii Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice.
3.1. Recursul Guvernului României
Acest recurent critică hotărârea fondului sub următoarele aspecte pe care le circumscrie dispoziţiilor art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ.:
- nu i s-au comunicat cererea precizătoare a acţiunii şi nici înscrisurile depuse în probaţiune, aşa încât raportându-se la cererea introductivă constată că a fost obligat la plata unor sume de bani mai mari decât s-au cerut;
- nu s-a examinat, în concret, pentru fiecare reclamantă căreia i s-a admis acţiunea, situaţia utilizării sumelor alocate, prin prisma Deciziei nr. 558 din 24 mai 2012 a Curţii Constituţionale.
3.2. Recursul Ministerului Finanţelor Publice
Prin amplul memoriu de recurs formulat, Ministerul Finanţelor Publice invocă incidenţa motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ., prevalându-se totodată şi de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. Acest recurent a solicitat, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei iar în subsidiar modificarea sentinţei şi respingerea în întregime a acţiunii.
În esenţă, criticile acestui recurent vizează următoarele aspecte:
- hotărârea nu este motivată; nu au fost examinate apărările pe care ministerul le-a formulat prin întâmpinare; motivarea acţiunii se limitează la o frază care trimite generic la "probaţiunea depusă";
- efectele pronunţării Deciziei nr. 558/2012 a Curţii Constituţionale au fost greşit stabilite, ignorându-se motivarea instanţei de contencios constituţional;
- pe fondul cauzei, recurentul a arătat că în perioada iunie - iulie 2012 s-a verificat modul de utilizare a sumelor alocate conform H.G. nr. 255/2012, în privinţa celor cinci reclamante cărora li s-a admis acţiunea, constatările fiindu-le defavorabile; a prezentat detaliat situaţia identificată la fiecare comună.
4. Apărările intimaţilor
În recurs au formulat întâmpinări Comuna Ilva Mică, Comuna Ilva Mare, Comuna Matei, Comuna Runcu Salvei şi Comuna Şintereag, precum şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud.
Toate unităţile administrativ-teritoriale au solicitat respingerea recursurilor şi menţinerea sentinţei atacate, arătând că sunt îndreptăţite la restituirea sumelor stabilite de curtea de apel. De asemenea, fiecare comună a prezentat situaţia sumelor alocate, a programelor cu finanţare din fonduri europene aflate în derulare şi a cofinanţării aferente, etc.
Cât priveşte pe intimata DGFP Bistriţa-Năsăud, prin întâmpinare, aceasta a solicitat admiterea recursurilor. A arătat că în urma deciziei Curţii Constituţionale s-au efectuat verificări la toate cele cinci reclamante, constatându-se, în cazul comunelor Matei şi Şintereag că nu înregistrau arierate şi nu aveau în derulare proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile care necesită cofinanţare iar în cazul celorlalte trei comune, că au dat o altă destinaţie unei părţi din suma alocată prin H.G. nr. 255/2012.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurenţilor, a apărărilor din întâmpinări, cât şi sub toate aspectele, Înalta Curte constată că se impune casarea parţială a acesteia şi trimitere a cauzei spre rejudecare în ceea ce priveşte acţiunea formulată de Comunele Ilva Mică, Matei, Ilva Mare, Şintereag şi Runcu Salvei.
1.Argumente de fapt şi de drept relevante
Obiectul acţiunii judiciare formulate de 23 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Bistriţa-Năsăud (indicate la pct. I din decizie) vizează acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin dispoziţiile art. V alin. (1) ale O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice.
După cum rezultă din prezentarea sentinţei de la pct. I.2 al acestei decizii, prima instanţă a admis acţiunea numai în privinţa a 5 comune reclamante, obligând Guvernul României să le restituie diverse sume, cu unica motivare că "a avut în vedere probaţiunea depusă", fiind respinse atât excepţiile formulate de pârâţi, cât şi acţiunea celorlalte reclamante.
Analiza instanţei de recurs se va limita numai la acea parte a hotărârii care vizează admiterea acţiunii, în raport de criticile formulate de recurenţi, toate celelalte dispoziţii ale sentinţei trecând în puterea lucrului judecat.
În aceste coordonate, instanţa de recurs remarcă, mai întâi, că instanţa de fond a decelat corect efectele Deciziei nr. 558 din 24 mai 2012, publicată în M. Of. nr. 382 din 7 iunie 2012, pe parcursul soluţionării cererii de chemare în judecată.
Într-adevăr, atât din dispozitivul deciziei menţionate, dar mai ales din considerentele care îl susţin, rezultă cu claritate că prevederile legale criticate sunt constituţionale dacă se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 care, urmare analizei pentru fiecare ordonator principal de credite al bugetelor locale care au beneficiat de aceste sume, se constată că "justificarea lipseşte sau nu este reală".
Per a contrario, a detaliat Curtea Constituţională, în măsura în care "restituirea sumelor în cauză s-ar aplica inclusiv unităţilor administrativ-teritoriale care nu au utilizat sumele până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012, dar care la acel moment înregistrau arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi aveau în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, s-ar ajunge la aplicarea unui tratament juridic diferit în situaţii similare, împrejurare ce ar genera o inegalitate între unităţile administrativ-teritoriale bazată pe un element aleatoriu, şi anume momentul concret al folosirii resurselor alocate".
Însă, cu toate că a sesizat necesitatea unei abordări diferenţiate a unităţilor administrativ-teritoriale reclamante, generate de elementele indicate chiar în decizia Curţii Constituţionale, curtea de apel nu a examinat punctual situaţia fiecăreia dintre cele cinci comune cărora le-a admis acţiunea.
Practic, în lipsa acestei analize prima instanţă nu a cercetat fondul cauzei şi, implicit, controlul judiciar nu poate fi exercitat în această privinţă.
Acesta este motivul principal care va atrage casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pe lângă acest motiv, Înalta Curte mai reţine că este fondat şi motivul de recurs al Guvernului României care antamează încălcarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare.
Verificând menţiunile de pe citaţiile expediate acestui pârât se constată că este reală susţinerea potrivit căreia nu i s-a comunicat decât acţiunea introductivă, nu şi "precizările" ori "notele de şedinţă" ulterioare prin care s-a modificat cererea introductivă, urmare publicării deciziei Curţii Constituţionale.
Deşi prin încheierea pronunţată în şedinţa din 13 ianuarie 2012, curtea de apel a pus în vedere reclamantelor să depună în termen de 48 ore precizările formulate în vederea comunicării lor acest lucru nu s-a întâmplat.
Or, acţiunea introductivă a suferit modificări semnificative (pe lângă mărirea câtimii obiectului cererii care nu are o astfel de valenţă potrivit art. 132 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.), constând în înglobarea în litisconsorţiul procesual şi a comunei Spermezeu, în modificarea obiectului, cât şi a temeiului juridic iniţial iar judecata de la termenul din 12 septembrie 2012 s-a făcut în lipsa pârâtului Guvernul României care nu a avut posibilitatea să-şi prezinte apărările în cunoştinţă de cauză.
Conchizând, pentru a nu priva părţile de un grad de jurisdicţie şi a asigura o protecţie efectivă a drepturilor lor procesuale, sentinţa va fi casată în parte, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
La rejudecare, se va dispune suplimentarea înscrisurilor administrate, întrucât, cu excepţia comunei Ilva Mică, situaţia celorlalte unităţi administrativ-teritoriale nu este clară. Vor fi ataşate la dosar notele de constatare întocmite de reprezentanţii Camerei de Conturi şi ai Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, precum şi alte dovezi care să ateste existenţa unor arierate, derularea unor proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile care să necesite cofinanţare etc., pentru a se putea verifica în concret dacă restituirea sumelor a fost sau nu justificată.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, al art. 312 alin. (1), al art. 313 din C. proc. civ., pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi având în vedere, conform art. 314 din acelaşi cod că "împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite" se vor admite recursurile, casându-se parţial sentinţa, în limitele trasate anterior, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 644 din 4 octombrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte sentinţa atacată, numai în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de Comunele Ilva Mică, Matei, Ilva Mare, Şintereag şi Runcu Salvei şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 522/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5225/2013. Contencios → |
|---|
