ICCJ. Decizia nr. 5225/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5225/2013
Dosar nr. 5994/2/2012
Şedinţa publică de la 9 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul O.A.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, anularea Ordinelor Ministrului Justiţiei nr. 2026/C din data de 29 mai 2012 şi nr. 822/C din 28 februarie 2012, în privinţa menţiunilor privitoare la acesta, menţiuni referitoare la cuantumul indemnizaţiei de încadrare brută lunară, cuantumul sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase şi cuantumul sporurilor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi pentru asigurarea confidenţialităţii, întrucât la calculul acestor drepturi salariale nu s-a avut în vedere perioada reală care reprezintă vechime în magistratură, obligarea pârâtului să emită un ordin prin care să se menţioneze faptul că, începând cu data de 13 decembrie 2011, perioada care reprezintă vechime în magistratură pentru reclamant, este de peste 5 ani (tranşa de vechime 5 - 10 ani) şi să i se stabilească indemnizaţia de încadrare şi sporurile aferente în raport de această vechime, adică clasa de salarizare 99, coeficient 11,25.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în fapt, în perioada 4 ianuarie 2006 - 01 iulie 2010 şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, în calitate de ofiţer de poliţie judiciară şi respectiv, consilier juridic.
Urmare a promovării concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, sesiunea august - octombrie 2008, în perioada octombrie 2008 - iunie 2010 a avut calitatea de auditor de justiţie, iar începând cu luna iulie 2010 şi până la data de 8 februarie 2012, când a fost numit ca judecător definitiv în cadrul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, a avut calitatea de judecător stagiar în cadrul Judecătoriei Giurgiu.
A mai precizat reclamantul că la data de 28 februarie 2012 Ministerul Justiţiei a emis Ordinul nr. 822/C prin care a stabilit în cazul său o vechime totală în muncă aferentă gradaţiei a doua, 5 - 10 ani, şi o vechime în funcţie de 3 - 5 ani.
Reclamantul a arătat că a formulat contestaţie împotriva ordinului în speţă, întrucât această încadrare nu corespunde vechimii reale, iar prin ordinul nr. 2026/C din 29 mai 2012 contestaţia sa a fost admisă în parte, fiindu-i recunoscută vechimea totală în muncă aferentă gradaţiei a treia (10 - 15 ani), dar nu şi vechimea totală în magistratură.
Astfel, prin Ordinul M.J. nr. 2714/C/2010 din 16 noiembrie 2010 i s-a acordat un coeficient de multiplicare 9,000, aferent unei vechimi în magistratură de 0 - 3 ani, deşi avea o vechime de peste 3 ani de zile, calculată potrivit dispoziţiilor art. 88 din Legea nr. 303/2004.
Reclamantul a precizat că a solicitat Ministerului Justiţiei emiterea unui alt ordin prin care să-i fie recunoscută vechimea totală, cerere care a fost însă respinsă, situaţie în care a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat anularea Ordinului nr. 2714/C/2010 şi obligarea Ministerului Justiţiei la emiterea unui alt ordin cu recunoaşterea vechimii totale asimilată vechimii în magistratură.
Prin Sentinţa civilă nr. 4136 din 10 iunie 2011, rămasă irevocabilă, a fost admisă acţiunea formulată, dispunându-se anularea OMJ nr. 2714 din 23 noiembrie 2010 şi obligarea Ministerului Justiţiei să emită un alt ordin prin care să se stabilească indemnizaţia de încadrare a reclamantului pe baza coeficientului de multiplicare 12,500 începând cu 1 august 2010, coeficient aferent la acea dată unei vechimi în magistratură de peste 3 ani, hotărâre pusă în executare de către Ministerul Justiţiei.
A mai arătat reclamantul că la data emiterii OMJ nr. 822/C/2012, astfel cum reiese din anexa acestuia, în cazul său au fost ignorate dispoziţiile Sentinţei civile nr. 4136 din 10 iunie 2011 prin care i s-a recunoscut perioada desfăşurată în cadrul poliţiei judiciare ca vechime în magistratură.
În ceea ce priveşte perioadele de 1 an şi 9 luni, respectiv 1 an şi 7 luni, în care a avut calitatea de auditor de justiţie şi, respectiv, judecător stagiar, vechime care a fost recunoscută, reclamantul a solicitat a se avea în vedere prevederile art. 17 alin. (5) şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată.
1.2. Pârâtul Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare, solicitând, în principal, respingerea acţiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
1.3. Prin Sentinţa civilă nr. 5431 din 1 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost admisă, instanţa dispunând anularea OMJ nr. 2026/C din 22 mai 2012 şi, respectiv, OMJ nr. 822/C din 28 februarie 2012, în privinţa drepturilor salariale ale reclamantului, respectiv pentru stabilirea cuantumului indemnizaţiei de încadrare brută lunară, spor şi condiţii grele de muncă, vătămătoare sau periculoase, pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi confidenţialitate.
Prima instanţă a obligat de asemenea pârâtul să emită un nou ordin prin care să se menţioneze că reclamantul, începând cu 13 decembrie 2011, beneficiază de o vechime în magistratură de peste 5 ani (5 - 10 ani) cu stabilirea indemnizaţiei de încadrare şi sporurile aferente în raport de această vechime, respectiv clasa de salarizare 99, coeficient 11,25.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2714/C din 16 noiembrie 2010 i s-a acordat reclamantului un coeficient de multiplicare 9,000 aferent unei vechimi în magistratură de 0 - 3 ani.
Totodată, s-a mai reţinut că prin Sentinţa civilă nr. 4136 din 10 iunie 2011 irevocabilă, a fost admisă acţiunea reclamantului şi s-a dispus anularea OMJ nr. 2714 din 23 noiembrie 2010, fiind obligat Ministerul Justiţiei să emită un alt ordin prin care să se stabilească indemnizaţia de încadrare a reclamantului pe baza coeficientului de multiplicare 12,500 începând cu 01 august 2010, coeficient aferent la acea dată unei vechimi în magistratură de peste 3 ani, hotărâre pusă în executare de către Ministerul Justiţiei.
A apreciat instanţa fondului că în aceste condiţii a fost recunoscută reclamantului vechimea din perioada 04 ianuarie 2006 - 21 octombrie 2008, ca vechime efectivă în magistratură.
2. Calea de atac exercitată
2.1. Împotriva Sentinţei civile nr. 5431 din 1 octombrie 2012 a formulat recurs Ministerul Justiţiei care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 în condiţiile art. 3041 C. proc. civ. - 1865, potrivit cărora o hotărâre judecătorească poate fi recurată atunci când a fost pronunţată fără temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Astfel, în ceea ce priveşte Ordinul nr. 2714/C din 16 noiembrie 2010 şi Sentinţa civilă nr. 4136 din 10 iunie 2011, ministerul recurent arată că dispoziţiile art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, au fost luate în considerare, iar perioada de activitate ca ofiţer de poliţie judiciară şi consilier juridic în cadrul D.G.P.M. Bucureşti a fost inclusă în vechimea în magistratură în raport cu care a fost acordat coeficientul de 13.500 stabilit de instanţă.
În ceea ce priveşte OMJ nr. 822/C din 28 februarie 2012 şi respectiv, OMJ nr. 2026/C din 29 mai 2012, anulate de instanţa de fond, autoritatea recurentă susţine că judecătorul fondului a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legale incidente în cauză, în temeiul cărora au fost emise cele două ordine, respectiv art. 1 alin. (3) din Legea nr. 285/2010, potrivit cărora cuantumul brut al drepturilor salariale se va stabili în anul 2011 ţinându-se seama, în cazul judecătorilor şi procurorilor, de vechimea în funcţiile respective.
Astfel, interpretând şi aplicând greşit dispoziţiile legale, temei al celor două ordine, instanţa de fond a făcut confuzie între noţiunea de "vechimea în funcţie" şi "vechimea în magistratură", noţiuni cu conţinut juridic diferit şi cu efecte juridice diferite.
În concluzie, ministerul recurent a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea soluţiei instanţei de fond şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
2.2. Intimatul-reclamant a depus concluzii scrise, prin care a răspuns criticilor recursului, susţinând, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, care nu a interpretat greşit dispoziţiile legale şi nici dispozitivul Sentinţei civile nr. 4136/2011, ci a dat acestora consecinţele juridice legale.
Mai susţine că ministerul recurent se află în confuzie, iar nu instanţa de fond, din moment ce dispoziţiile Legii nr. 284/2010 au înlocuit noţiunile anterioare de "vechime în muncă" şi "vechime în magistratură", cu noţiunile actuale "vechime în muncă" şi "vechime în funcţie".
Or, mai susţine intimatul-reclamant, cu alte cuvinte, "vechimea în magistratură" recunoscută prin Sentinţa civilă nr. 4136/2011 a devenit, prin dispoziţiile Legii nr. 284/2010, "vechime în funcţie", aşa cum a reţinut şi instanţa de fond.
3. Soluţia instanţei de recurs
Recursul formulat este întemeiat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În cauză este necontestat că intimatul-reclamant, în perioada iulie 2005 - octombrie 2008, şi-a desfăşurat activitatea ca ofiţer de poliţie judiciară şi consilier juridic în cadrul D.G.P.M. Bucureşti, perioadă care i-a fost recunoscută în temeiul art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, ca vechime în magistratură, ceea ce a constituit temeiul instanţei anterioare de anulare a Ordinului MJ nr. 2714/C/2010, prin Sentinţa civilă nr. 4136/2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Într-adevăr, potrivit art. 86 din Legea nr. 303/2004, între altele, constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul sau procurorul a îndeplinit funcţia de consilier juridic sau ofiţer de poliţie judiciară cu studii superioare juridice.
În cauza de faţă, intimatul-reclamant a susţinut că pin emiterea OMJ nr. 822/C din 28 februarie 2012 şi respectiv a OMJ nr. 2026/C din 29 mai 2012, autoritatea emitentă a ignorat perioada de vechime în magistratură recunoscută de instanţa anterioară, prin Sentinţa civilă nr. 4136/2011, care a devenit echivalentă/similară cu vechimea în funcţie", după intrarea în vigoare a Legii nr. 284/2010 şi a Legii nr. 285/2010.
Din conţinutul celor două ordine, care fac obiectul cauzei de faţă, rezultă că prin OMJ nr. 822/C din 28 februarie 2012 reclamantul O.A.C. a fost reîncadrat în funcţie şi i s-au stabilit clasa de salarizare 96 şi gradaţia 2, precum şi drepturile salariale în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Ulterior, prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2026/C/2012, art. I, începând cu data de 1 septembrie 2011, reclamantul a fost reîncadrat în funcţie şi i s-au stabilit clasa de salarizare 87 şi gradaţia 3 (corespunzătoare unei vechimi în muncă de la 10 la 15 ani), beneficiind de următoarele drepturi salariale:
- o indemnizaţie de încadrare brută lunară: 5.100 RON;
- un cuantum al sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase: 765 RON;
- un cuantum al sporurilor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului pentru păstrarea confidenţialităţii: 765 RON.
Potrivit art. II, începând cu data de 1 octombrie 2011, intimatul-reclamant a fost reîncadrat în funcţie şi i s-au stabilit clasa de salarizare 98 gradaţia 3, ca urmare a trecerii în tranşa de vechime în funcţie de la 3 ani la 5 ani, beneficiind de următoarele drepturi salariale:
- o indemnizaţie de încadrare brută lunară: 5.228 RON;
- un cuantum al sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase: 765 RON;
- un cuantum al sporurilor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului pentru păstrarea confidenţialităţii: 765 RON.
Potrivit art. III, începând cu data de 13 decembrie 2011, intimatul-reclamant O.A.C. a fost reîncadrat în aceeaşi funcţie, acelaşi grad profesional, gradat 3 şi clasa de salarizare 98, beneficiind de următoarele drepturi salariale:
- o indemnizaţie de încadrare brută lunară: 5.610 RON;
- un cuantum al sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase: 842 RON;
- un cuantum al sporurilor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului pentru păstrarea confidenţialităţii: 841 RON.
Or, începând cu 1 ianuarie 2011, în temeiul prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice şi al Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, s-a realizat reîncadrarea personalului în funcţie, grad şi gradaţie, pe clase de salarizare.
Potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010, "personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcţii, gradaţii şi grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcţia, vechimea, gradul şi treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010".
În ceea ce priveşte drepturile salariale, actul normativ anterior menţionat a prevăzut că în anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, stabilind totodată că începând cu data de 1 ianuarie 2011 drepturile salariale sunt cele acordate pentru luna octombrie 2010 majorate cu 15%, cuantumul acestora fiind stabilit ţinându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcţie sau, după caz, în specialitate, dobândite în condiţiile legii până la 31 decembrie 2010.
În cadrul Capitolului I din Anexa VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "justiţie", la Legea-cadru nr. 284/2010, sunt stabiliţi coeficienţii de ierarhizare pentru judecători, procurori, magistraţi-asistenţi şi personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor şi clasele de salarizare în raport de vechimea în funcţie şi vechimea în muncă.
Menţionăm că potrivit prevederilor O.U.G. nr. 27/2006, prin vechime în funcţie se înţelege vechimea numai în funcţiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de personal asimilat judecătorilor şi procurorilor.
De asemenea, potrivit pct. 1 din Nota la Cap. I "Coeficienţii de ierarhizare pentru judecători, procurori, magistraţi-asistenţi şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor" din Anexa VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "justiţie" la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice:
"1. Prin vechime în funcţie, în sensul prezentei anexe, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora sau magistrat-asistent".
Având în vedere aceste dispoziţii legale, în calculul vechimii în funcţie necesare pentru încadrarea în clasa de salarizare, respectiv pentru stabilirea drepturilor salariale, nu pot fi luate în considerare şi alte funcţii (precum ofiţer de poliţie judiciară sau consilier juridic) decât cele prevăzute, în mod expres, de lege.
Astfel fiind, rezultă că şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 284/2010 şi, respectiv, a Legii nr. 285/2010, noţiunile de "vechime în muncă", "vechime în magistratură" şi respectiv "vechime în funcţie", au rămas noţiuni juridice distincte, cu efecte juridice diferite.
În concluzie, instanţa de fond a reţinut în mod greşit că Ordinele nr. 822 şi respectiv nr. 2026 emise de autoritatea publică recurentă ar fi nelegale, astfel încât recursul va fi admis, cu consecinţa desfiinţării soluţiei instanţei de fond şi a respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva Sentinţei civile nr. 5431 din 1 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată.
Respinge acţiunea formulată de reclamantul O.A.C., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5223/2013. Contencios. Despăgubire.... | ICCJ. Decizia nr. 5226/2013. Contencios → |
|---|
