ICCJ. Decizia nr. 5244/2013. Contencios. Anulare acte administrative emise de C.N.V.M. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5244/2013
Dosar nr. 7296/2/2010
Şedinţa publică de la 14 mai 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 19 august 2010 sub numărul de Dosar nr. 7296/2/2011 reclamanta SC A. SA, reprezentată prin preşedinte A.G. în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M. a solicitat instanţei de judecată ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea în tot a actului administrativ unilateral reprezentat de Ordonanţa C.N.V.M. nr. 259 din 08 iunie 2010 şi suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea definitiva si irevocabila a cererii.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării actului administrativ atacat reclamantul a arătat că punerea in executare a acestuia ar produce grave perturbări in activitatea societăţii, iar nelegalitatea Ordonanţei C.N.V.M. nr. 259 din 08 iunie 2010, care ignoră deliberat efectele definitive si executorii ale Hotărârii A.G.A. adoptata in conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 31/1990 si Legii nr. 297/2004 este evidenta si creează o puternica îndoiala privind efectele prezumţiei de legalitate de care beneficiază ordonanţa atacata.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 25 noiembrie 2009 la sediul SC A. SA din Slobozia au avut loc lucrările A.G.O.A. pe a cărei ordine de zi a figurat, printre altele, «alegerea noilor membri CA. prin metoda votului cumulativ, la propunerea S.L.T.D.»
A arătat reclamanta că acţionarii/ reprezentanţii acţionarilor prezenţi la A.G.O.A. nu au reuşit sa stabilească nici un criteriu de departajare a celor 5 candidaţi care au obţinut voturi egale, votând menţinerea Consiliu de Administraţie in funcţie.
Prin Ordonanţa nr. 68 din data de 3 februarie 2010, C.N.V.M. a obligat Consiliul de Administraţie să stabilească cel puţin trei criterii de departajare a celor cinci candidaţi la funcţia de administrator al SC A. SA care au obţinut acelaşi număr de voturi exprimate de acelaşi număr de acţionari, însă A.G.O.A. din data de 27 aprilie 2010 a hotărât reconfirmarea membrilor Consiliu de Administraţie pentru rezultate deosebite in administrarea societăţii SC A. SA.
Prin Ordonanţa nr. 259 din 08 iunie 2010 C.N.V.M. a obligat Consiliul de Administraţie al SC A. SA ca in termen de 15 zile sa convoace A.G.O.A. si să înscrie, ca punct distinct pe ordinea de zi, «stabilirea criteriilor de departajare a celor 5 candidaţi la funcţia de administrator al SC A. SA care au obţinut acelaşi număr de voturi exprimate de acelaşi număr de acţionari in cadrul adunării generale din data de 25 noiembrie 2009».
A arătat reclamanta că nu există o sentinţa judecătorească de anulare a hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor din data de 27 aprilie 2010 şi că raportul de audit a constatat buna administrare a societăţii de către actualul Consiliu de Administraţie.
S-a apreciat in acţiune că atitudinea C.N.V.M. nu poate fi explicată decât prin intervenţii incorecte făcute de acţionarul interesat în perturbarea activităţii societăţii, S.L.T.D. care nu a atacat în instanţa, în termenul legal Hotărârea A.G.A. prin care a fost ales Consiliul de Administraţie, iar eludarea dispoziţiilor legale speciale prin intermediul C.N.V.M. si emiterea de ordonanţe ori acte individuale in executarea acestora pentru constrângerea incorecta a membrilor CA in vederea încălcării Legii nr. 297/2004 si a Legii nr. 31/1990 nu poate fi încurajata.
Hotărârea instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 4192 din 14 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamantul A.G. în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., s-a dispus suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea irevocabilă a cauzei şi s-a dispus anularea Ordonanţei C.N.V.M. nr. 259 din 08 iunie 2010.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că raportat la prevederile art. 132 din Legea nr. 31/1990 există obligaţia Consiliului de Administraţie al SC A. SA de a respecta şi de a pune în aplicare întocmai hotărârile A.G.A, inclusiv hotărârea A.G.O.A. din data de 25 noiembrie 2009.
Totodată,instanţa a reţinut că hotărârea A.G.O.A. din data de 25 noiembrie 2009 publicată în M. Of. produce efectele juridice în vederea cărora a fost adoptată şi atâta vreme cât nu s-a făcut dovada faptului că această hotărâre nu a fost anulata de vreo instanţa judecătorească, efectele impunându-se de plin drept tuturor subiecţilor de drept aflaţi în conexiune cu aceasta.
Astfel, a apreciat judecătorului fondului, că în prezenţa a două hotărâri identice ale A.G.O.A., respectiv din data de 25 noiembrie 2009 şi din data de 27 aprilie 2010 există obligaţia pentru Consiliul de Administraţie al SC A. SA de a respecta şi de a pune în aplicare întocmai hotărârile A.G.A.
Curtea de Apel a reţinut că in absenţa unei hotărâri judecătoreşti de anulare a hotărârii A.G.O.A., aceasta din urma îşi produce efectele, iar prin emiterea Ordonanţei nr. 259 din data de 08 iunie 2010, C.N.M.V. dovedeşte un interes contrar interesului societăţii şi acţionarilor acesteia.
S-a apreciat că prevederile art. 2 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 297/2004, care dau dreptul C.N.V.M. de a solicita instanţei să dispună convocarea adunării generale a acţionarilor, nu pot fi interpretate in contra voinţei acţionarilor şi nici in sensul substituirii voinţei acestora.
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 297/2004, în Statutul C.N.V.M. art. 2 şi 7, în Legea nr. 31/1990 şi în art. 2 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004 Curtea de apel a reţinut că, de lege lata dispoziţiile legale în vigoare limitează şi condiţionează dreptul C.N.V.M. de a solicita consiliului de administraţie convocarea adunării generale a acţionarilor stabilind problemele ce trebuie incluse pe ordinea de zi de îndeplinire a unui obiectiv statutar al C.N.V.M.
De asemenea, s-a apreciat că prin neexercitarea de către acţionarii SC A. SA a drepturilor prevăzute de art. 119 şi 132 din Legea nr. 31/1990 a fost confirmată voinţa acestora ca hotărârile A.G.O.A. din data de 25 noiembrie 2009 şi din data de 27 aprilie 2010 să producă efectele juridice în vederea cărora au fost adoptate şi relevă voinţa acţionarilor de a nu solicita convocarea A.G.A. pentru a discuta stabilirea criteriilor de departajare a celor cinci candidaţi la funcţia de administrator al SC A. SA care au abţinut acelaşi număr de voturi exprimate de aceeaşi acţionari.
S-a arătat in considerentele sentinţei atacate că Ordonanţa C.N.V.M. nr. 259 din 08 iunie 2010 a fost emisă că încălcarea competenţei funcţionale, aceasta neavând prerogativa recunoscută de către lege prin care se urmăreşte ca adunarea generală a acţionarilor să adopte o anumită decizie cu privire la administrarea societăţii şi nici stabilirea criteriilor de departajare.
În acest sens s-a reţinut că statutul C.N.V.M. si Legea nr. 297/2004 nu stabilesc dreptul C.N.V.M. de ingerinţa în alegerea membrilor consiliului de administrare a societăţii, prin impunerea, în contra voinţei acţionarilor societăţii, a unei anumite persoane, nominalizate, fiind aplicabil art. 132 alin. (l) din Legea nr. 31/1990, care stabileşte ca hotărârile luate de asumarea generala în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii pentru acţionari.
A reţinut Curtea de Apel, prin analizarea dispoziţiilor art. 111 alin. (2) şi art. 137 din Legea nr. 31/1990 şi dispoziţiilor Regulamentului C.N.V.M. nr. 1/2006, că C.N.V.M. este competent sa reglementeze problematica criteriilor de departajare a candidaţilor la funcţia de administrator care au obţinut acelaşi număr de voturi, exprimate de aceiaşi acţionari, în urma aplicării metodei votului cumulativ, fie si sub forma enumerării exemplificative a ce anume poate constitui un astfel de criteriu de departajare, însă nu are dreptul de a obţine, prin constrângerea specifica actului administrativ, obligarea unei societăţi comerciale la stabilirea acestor criterii.
Având în vedere faptul că Ordonanţa C.N.V.M. nr. 259 din 08 iunie 2010 impune luarea unor masuri contrare legii in materia convocării corecte a adunării generale si a adoptărilor hotărârilor acesteia, a apreciat judecătorul fondului că actul administrativ atacat este nelegal.
Astfel, consiliul de administraţie al SC A. SA a îndeplinit obligaţiile ce-i revin în calitate de organ societar al unui emitent de valori mobiliare admis la tranzacţionare pe piaţa reglementata, supravegheata de C.N.V.M., iar de lege lata nu există o reglementare a C.N.V.M. care sa precizeze, chiar cu titlu exemplificativ, ce anume poate constitui un criteriu de departajare.
Deşi adunarea generala a acţionarilor s-a întrunit la data de 27 aprilie 2010, având inclusa pe ordinea de zi stabilirea criteriilor de departajare a candidaţilor şi problema a fost supusa discuţiilor si votului acţionarilor, acţionarii nu au aprobat criteriile de departajare.
A concluzionat instanţa de fond ca au fost îndeplinite atât obligaţiile stabilite în sarcina consiliului de administraţie al SC A. SA prin art. 126 alin. (6) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 si prin Ordonanţa C.N.V.M. nr. 68 din 3 februarie 2010, prin aceea ca a fost stabilita pe ordinea de zi si pusa în discuţia acţionarilor problema stabilirii criteriilor de departajare a candidaţilor la funcţia de membru al consiliului de administraţie al SC A. SA şi cu toate acestea, C.N.V.M. a emis Ordonanţa nr. 259 din 8 iunie 2010, prin care a dispus obligarea consiliului de administraţie al SC A. SA să convoace adunarea generala a acţionarilor care sa aibă înscrisa pe ordinea de zi stabilirea criteriilor de departajare a celor 5 candidaţi la funcţia de membru al consiliului de administraţie.
S-a mai arătat in sentinţa atacată că, prin emiterea Ordonanţei nr. 259 din 8 iunie 2010, adunarea generala era obligată abordeze din nou aceeaşi problematica în legătura cu care a adoptat hotărâri neatacate de acţionari în condiţiile Legii nr. 31/1990, deşi în această privinţă există o hotărâre a A.G.O.A. a SC A. SA din data de 25 noiembrie 2009 care a reglementat problema în discuţie privind stabilirea criteriilor de departajare.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare, in raport de considerentele expuse cu privire la cererea de anulare a Ordonanţei C.N.V.M. nr. 259 din 08 iunie 2010, a reţinut Curtea de Apel îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.
Recursul.
Împotriva acestei sentinţe a formulat două recursuri pârâta C.N.V.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs privind hotărârea de suspendare a executării Ordonanţei C.N.V.M. nr. 259 din 08 iunie 2012, a arătat recurenta că instanţa de fond nu a analizat condiţiile de admisibilitate pentru a se dispune măsura provizorie a suspendării, respectiv justificarea pagubei iminente astfel cum este aceasta definită de art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 554/2004, condiţie care nici nu a fost susţinută in cererea de chemare in judecată.
În ceea ce priveşte „cazul bine justificat”, a precizat recurentul că in cadrul competenţei de supraveghere are dreptul să verifice activitatea entităţilor reglementate şi supravegheate precum şi modul in care persoanele care fac parte din organele de conducere şi execuţie îşi îndeplinesc atribuţiile, inclusiv de a le solicita convocarea unor adunări generale ale acţionarilor şi chiar de a solicita instanţei de judecată să dispună convocarea acestora.
A susţinut recurenta că in sarcina intimatei - reclamante s-a stabilit o măsură care a avut in vedere conduita sa anterioară, respectiv faptul că, răstălmăcind sensul normei legale, nu au fost supuse aprobării A.G.A. criterii concrete prin care membrii consiliului de administraţie aleşi prin metoda votului cumulativ să poată fi departajaţi, in lipsa acestora fiind lipsită de efecte in plan concret o modalitate de alegere edictată in legislaţia specifică pieţei de capital.
S-a arătat că Ordonanţa C.N.V.M. nr. 259 din 21 septembrie 2010 se circumscrie domeniului de aplicabilitate definit de Statutul C.N.V.M. pentru acest tip de act individual şi îndeplineşte cerinţele motivării in fapt şi in drept a actului administrativ de autoritate.
S-a mai invocat prin motivele de recurs împrejurarea că sentinţa atacată cuprinde elemente străine de natura pricinii, întrucât in timp ce în practicaua acesteia au fost reţinute ca şi părţi SC A. SA in contradictoriu cu C.N.V.M., in cuprinsul hotărârii şi in dispozitiv se reţine că C.N.V.M. se judecă in contradictoriu cu A.G.
În motivarea cererii de recurs privind soluţia de anulare a Ordonanţei C.N.V.M. nr. 259 din 8 iunie 2010, s-a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., arătându-se că, in condiţiile in care societăţilor admise la tranzacţionare pe piaţa de capital le este aplicabilă legislaţia specială a pieţei de capital, membrii Consiliului de Administraţie ai SC A. SA aveau obligaţia, potrivit art. 126 alin. (6) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 să propună ca punct pe ordinea de zi a adunării generale a acţionarilor stabilirea a trei criterii de departajare a celor cinci candidaţi la funcţia de membru CA care au obţinut acelaşi număr de voturi cumulate, exprimate de acelaşi număr de acţionari A.G.O.A. din data de 25 noiembrie 2009.
S-a susţinut că prin ordonanţa atacată s-a avut in vedere tocmai faptul că aceste criterii nu au fost supuse aprobării A.G.A., fiind lipsită de efecte modalitatea de alegere a membrilor C.A.
S-a invocat de asemenea că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, caz de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. în condiţiile in care in practicaua sentinţei recurate este consemnată ca parte SC A. SA, iar in considerente este menţionat ca şi reclamant A.G. De asemenea, s-a arătat că in mod greşit instanţa a reţinut aspecte privind buna credinţă şi buna administrare a societăţii de către membrii Consiliului de Administraţie, acestea nefiind relevante in raport de obiectul dedus judecăţii.
S-a invocat de asemenea că hotărârea cuprinde motive contradictorii, ce nu privesc legalitatea Ordonanţei C.N.V.M. nr. 259/2010.
În temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., s-a criticat sentinţa instanţei de fond şi sub aspectul greşitei interpretări a actului juridic dedus judecăţii şi schimbării înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, întrucât măsura C.N.V.M. viza introducerea pe ordinea de zi a problemei stabilirii a 3 criterii de departajare şi nu supunerea la vot a stabilirii acestor 3 criterii.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
Procedura în faţa instanţei de recurs.
Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat intimata - reclamanta că sentinţa atacată a reţinut corect că actul administrativ contestat a fost emis cu depăşirea limitelor atribuţiilor C.N.V.M. privind asigurarea funcţionării optime a pieţei de capital, prevăzute in art. 7 alin. (1) din Statutul C.N.V.M., art. 1 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 şi ale Legii nr. 31/1990.
S-a mai arătat prin întâmpinare că problema stabilirii criteriilor de departajare a unor candidaţi la funcţia de administrator nu intră in competenţa adunării generale ordinare ci in competenţa C.N.V.M., in realitate existând un vid de reglementare imputabil acestuia din urmă.
În concluzie s-a arătat că au fost îndeplinite atât obligaţiile stabilite in sarcina consiliului de administraţie prin art. 126 alin. (6) din Regulament şi prin Ordonanţa nr. 68 din 3 februarie 2010, neintrând in competenţa consiliului de administraţie impunerea adoptării unei anumite decizii adunării generale.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs.
Analizând recursurile declarate în raport de motivele invocate, Curtea va aprecia pentru următoarele considerente că sunt fondate, în cauză fiind îndeplinite condiţiile motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. atât în ceea e priveşte acţiunea în anulare cât şi în ceea ce priveşte cererea de suspendare.
În fapt,
Prin Ordonanţa C.N.V.M. nr. 259 din 8 iunie 2010, C.N.V.M. a stabilit ca în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ, Consiliul de Administraţie al SC A. SA în funcţie la data A.G.O.A. din data de 25 noiembrie 2009, să convoace Adunarea Generală Ordinară care să se desfăşoare în termen de 30 de zile de la data publicării convocării în M. Of. al României.
Adunarea Generală a Acţionarilor urma să aibă înscris ca punct distinct pe ordinea de zi stabilirea criteriilor de departajare a celor 5 candidaţi la funcţia de administrator al SC A. SA care au obţinut acelaşi număr de voturi exprimate în cadrul adunării generale din data de 25 noiembrie 2009.
În cazul nerespectării obligaţiei instituită la art. 1 din Ordonanţa C.N.V.M. nr 259 din 8 iunie 2010, C.N.V.M. urma să solicite instanţei competente să dispună convocarea adunării generale a acţionarilor SC A. SA şi să aplice sancţiuni corespunzătoare Consiliului de Administraţie al societăţii emitente în funcţie la data A.G.O.A. din data de 25 noiembrie 2009 în conformitate cu prevederile art. 273 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital.
Ordonanţa a fost contestată la C.N.V.M., iar prin Decizia nr. 925 din 20 iulie 2010 a fost respinsă, contestaţia.
Se reţine că la data de 25 noiembrie 2009 a avut loc A.G.O.A. la SC A. SA, care a avut pe ordinea de zi alegerea membrilor Consiliului de Administraţie prin metoda votului cumulativ, la solicitarea acţionarului J.L.T.D., menţinerea componenţei actualului Consiliu de Administraţie - solicitare a aceluiaşi acţionar şi aprobarea alegerii unor noi administratori prin metoda votului cumulativ in conformitate cu prevederile art. 253 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 - solicitare a acţionarului S.L.T.D.
Întrucât prin aplicarea metodei votului cumulativ un candidat a obţinut 753.767.500 de voturi iar 5 candidaţi acelaşi număr de voturi fiecare, respectiv 132.749.047, fiind votaţi de către aceeaşi acţionari şi întrucât nu s-au stabilit criterii de departajare a acestora a fost menţinută componenţa de la acel moment a C.A.
În urma analizării acestei situaţii a fost emisă Ordonanţa nr. 68 din 3 februarie 2010 prin care C.N.V.M. a obligat Consiliul de Administraţie in funcţie, ca in termen de 20 de zile de la data comunicării să convoace Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor, având înscrisă pe ordinea de zi stabilirea a cel puţin 3 criterii de departajare.
La data de 27 aprilie 2010 a fost convocată Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor prin care nu s-a aprobat stabilirea criteriilor de departajare a candidaţilor şi s-a aprobat reconfirmarea in funcţie a membrilor CA in exerciţiu la data A.G.O.A. din 27 aprilie 2010.
Faţă de această situaţie de fapt, a fot emisă Ordonanţa nr. 259 din 8 iunie 2010.
În drept,
Potrivit art. 2 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004, in scopul exercitării activităţilor de supraveghere C.N.V.M. poate solicita consiliului de administraţie al entităţilor reglementate, întrunirea membrilor acestuia, sau după caz, convocarea adunării generale a acţionarilor, stabilind problemele ce trebuie înscrise pe ordinea de zi.
De asemenea, art. 253 din Legea nr. 297/2004 prevede la alin. (1) că Membrii consiliului de administraţie al societăţilor admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată pot fi aleşi prin metoda votului cumulativ, iar la cererea unui acţionar semnificativ, alegerea pe baza acestei metode se va face obligatoriu.
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că Reglementările privind aplicarea metodei votului cumulativ se stabilesc de C.N.V.M.
Potrivit art. 126 alin. (6) din Legea nr. 297/2004, Criteriile de alegere a membrilor consiliului de administraţia in situaţia in care două sau mai multe persoane propuse obţin acelaşi număr de voturi cumulate, exprimate de acelaşi număr de acţionari sunt stabilite de A.G.A. şi precizate in procesul verbal.
În contextul situaţiei de fapt expuse, in considerarea prerogativelor sale, C.N.V.M. a emis mai multe acte administrative individuale, printre care si ordonanţa contestată in cauză, prin care a solicitat consiliului de administraţie al SC A. SA luarea unor măsuri privind respectarea legii şi a reglementărilor emise de către C.N.V.M. in aplicarea acesteia, in sensul luării măsurilor care se impun pentru respectarea şi finalizarea procedurii de alegere a membrilor C.A. prin metoda votului cumulativ.
De asemenea, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (4) din Legea nr. 297/2004 candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi trebuia declarat ales ca membru al consiliului de administraţie al societăţii.
Înalta Curte reţine că, in condiţiile propunerii metodei votului cumulativ de către un acţionar semnificativ, desemnarea membrilor consiliului de administraţie pe baza acestei metode devine obligatorie, iar stabilirea unor criterii de departajare a celor 5 candidaţi, care au obţinut acelaşi număr de voturi şi au fost votaţi de acelaşi număr de acţionari, la funcţia de administrator, revenea in sarcina A.G.O.A. potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (6) din Legea nr. 297/2004.
În aceste condiţii, în virtutea prerogativelor stabilite prin lege, C.N.V.M. a dispus prin Ordonanţa nr. 68 din 3 februarie 2010 şi ulterior prin Ordonanţa nr. 259 din 8 iunie 2010, să supună aprobării A.G.O.A. criterii concrete de departajare a candidaţilor, pentru finalizarea procedurii, respectiv a aplicării votului cumulativ, şi nu a impus, cum in mod greşit a reţinut instanţa de fond, adunării generale a acţionarilor să adopte o anumită decizie cu privire la o problematică inclusă pe ordinea de zi.
Adoptarea celei de a doua ordonanţe s-a datorat faptului că, eludând textele de lege menţionate anterior, nu s-a luat in discuţie aprobarea celor 3 criterii concrete de departajare ci s-a votat împotriva stabilirii acestora şi pentru menţinerea componenţei de la acea dată a Consiliului de Administraţie, ceea ce reprezintă in fapt, a lipsi de efect a legislaţia specifică pieţei de capital cu referire la modalitatea de alegere a membrilor C.A. prin metoda votului cumulativ, legislaţie edictată in scopul protejării intereselor tuturor acţionarilor.
În ceea ce priveşte împrejurarea reţinută de către instanţa de fond in sensul că hotărârea din data de 27 aprilie 2010 nu a fost anulată de vreo instanţă judecătorească, se apreciază că aceasta nu prezintă relevanţă, in condiţiile in care C.N.V.M. nu a solicitat anularea vreunei hotărâri a A.G.O.A., ci respectarea dispoziţiilor legale expuse anterior. Tot astfel, nu prezintă relevanţă nici buna administrare a societăţii de către fostul Consiliul de Administraţie, voinţa acţionarilor in ceea ce priveşte alegerea administratorilor, urmând a fi exprimată cu respectarea normelor care reglementează piaţa de capital.
În ceea ce priveşte celelalte motive de recurs invocate, se constată că acestea sunt nefondate, respectiv cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., referitor la împrejurarea că in practicaua sentinţei recurate este consemnată ca parte SC A. SA, iar in considerente şi dispozitiv este menţionat ca şi reclamant A.G., aceasta reprezentând o simplă eroare materială, cererea de chemare in judecată fiind formulată de Consiliul de Administraţie al SC A. SA reprezentat de preşedinte A.G.
În ceea ce priveşte recursul formulat cu privire la dispoziţia de suspendare a Ordonanţei C.N.V.M. nr. 259 din 8 iunie 2010, Înalta Curte apreciază, de asemenea, îndeplinite condiţiile cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., privind greşita aplicare a legii.
În mod nelegal prin sentinţa atacată s-a apreciat că cererea de suspendare îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 dispunându-se suspendarea până soluţionarea irevocabilă a cauzei.
În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei existenţei unui caz bine justificat, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, se constată, pentru motivele arătate în analizarea cererii de anulare, că Ordonanţa C.N.V.M. nr. 259 din 8 iunie 2010 îndeplineşte în mod aparent dar şi concret toate condiţiile de valabilitate, în raport de dispoziţiile Legii nr. 297/2004. În cauză nu există împrejurări de fapt şi de drept de natură a infirma prezumţia de legalitate a actului administrativ.
Referitor la condiţia existenţei unei pagube iminente, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 se apreciază că nici aceasta nu este îndeplinită, nefiind depuse la dosar acte din care să rezulte iminenţa producerii unei pagube materiale iminente şi grave pentru intimata - reclamantă.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va admite recursurile şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea şi cererea de suspendare privind Ordonanţa C.N.V.M. nr. 259 din 08 iunie 2010, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de C.N.V.M. împotriva Sentinţei nr. 4192 din 14 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de suspendare şi acţiunea ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4968/2013. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5321/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
