ICCJ. Decizia nr. 5339/2013. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5339/2013
Dosar nr. 8949/2/2012
Şedinţa publică de la 21 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.S.C. Snagov a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii F.R.S. şi F.T. - Preşedintele F.R.S., obligarea primei pârâte să emită răspuns la petiţia din data de 23 august 2011 şi să achite suma de 33,35 lei, reprezentând cheltuieli de judecată menţionate în dispozitivul sentinţei civile nr. 56 din 09 ianuarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi daune pentru întârziere în executarea sentinţei; obligarea celui de-al doilea pârât la plata unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim pe economie pentru întârziere în executarea sentinţei susmenţionate.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că sentinţa civilă nr. 56 din 09 ianuarie 2012 a rămas irevocabilă la data de 06 iunie 2012, însă pârâta nu a înţeles să o execute în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 400 din 29 ianuarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul S.S.C. Snagov.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 56 din 09 ianuarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, rămasă irevocabilă prin nerecurare la data de 06 iunie 2012, pârâta F.R.S. a fost obligată să soluţioneze cererea reclamantului S.S.C. Snagov din data de 23 august 2011, prin care acesta din urmă a solicitat precizări cu privire la anularea competiţiei oficiale „Cupa României 2011” pentru juniori, disputată la Braşov în perioada 12-14 august 2011.
A mai reţinut că prin adresa nr. 44 din 05 iunie 2012 pârâta a răspuns reclamantei, menţionând expres că răspunsul este formulat în executarea sentinţei civile.
În raport cu înscrisul menţionat mai sus, Curtea a apreciat că reclamanta a executat dispozitivul sentinţei civile în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, ţinând seama şi de dovada de expediere depusă la dosarul cauzei.
Curtea a respins şi capătul de cerere tinzând la recuperarea cheltuielilor de judecată, cu motivarea că reclamanta are la îndemână calea executării sentinţei irevocabile, potrivit dreptului comun.
Împotriva sentinţei civile nr. 400 din 29 ianuarie 2013 a declarat recurs reclamantul S.S.C. Snagov, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, au fost dezvoltate, în esenţă, următoarele argumente:
- Instanţa de fond a apreciat în mod eronat faptul că, prin adresa cu nr. nr. 44 din 05 iunie 2012, pârâta s-a achitat de obligaţia stabilită de instanţa de judecată, în condiţiile în care la dosarul cauzei nu există nici o dovadă care să certifice faptul că respectiva adresă a ajuns la destinatar, recurentul-reclamant;
- Adresa sus-menţionată nu răspunde, de fapt, solicitărilor recurentului;
- Instanţa de fond nu a făcut vorbire, în considerentele sentinţei recurate, de documentele şi precizările depuse la dosar de către reclamantul-recurent;
- Deşi reclamanta-recurentă a sesizat instanţa de judecată cu o cerere privind neexecutarea dispozitivului unei sentinţe judecătoreşti care conţinea două obligaţii, anume cea de a răspunde unei solicitări şi cea de a plăti o sumă de bani, în mod eronat a concluzionat că cea de-a doua obligaţie poate fi pusă în executare separat.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, cât şi din oficiu, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.
În speţă, recurentul-reclamant şi-a construit argumentaţia privind nelegalitatea hotărârii recurate pe motivele prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Mai întâi, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, nu este întemeiat.
În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O.
Motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.
În speţa de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât, faţă de situaţia de fapt şi dispoziţiile legale invocate, instanţa de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale.
În concluzie, în speţă, s-au respectat dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. care indică, între elementele de conţinut ale hotărârii judecătoreşti, şi expunerea motivelor de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Instanţa de control judiciar constată neîntemeiate şi motivele de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, reclamantul-recurent a învestit instanţa de judecată cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, arătând că intimata-pârâtă F.R.S. nu a pus în executare dispoziţiile sentinţa civilă nr. 56 din 09 ianuarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, rămasă irevocabilă prin nerecurare la data de 06 iunie 2012, prin care aceasta a fost obligată să soluţioneze cererea reclamantului S.S.C. Snagov din data de 23 august 2011 şi să plătească acestuia cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, în cazul neexecutării unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţa de contencios administrativ, prin care o autoritate administrativă a fost obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze o operaţiune administrativă, se poate aplica conducătorului autorităţii o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, iar reclamantul are drept la despăgubiri.
Ambele categorii de sancţiuni, respectiv amenda şi despăgubirile, constituie forme ale răspunderii juridice, ca garanţie a realizării dreptului de către subiectele de drept cărora le incumbă o anumită obligaţie.
Răspunderea juridică are natura unei obligaţii de a suporta consecinţele legii pentru săvârşirea unei fapte ilicite care are ca funcţie atât repararea prejudiciului cauzat cât şi sancţionarea celui vinovat de neîndeplinirea unei obligaţii.
Pentru antrenarea răspunderii juridice trebuie îndeplinite, cumulativ, o serie de condiţii, între acestea fiind o faptă culpabilă şi vinovăţia celui care a cauzat prejudiciul.
Or, în cauza analizată lipsesc aceste elemente esenţiale ale răspunderii juridice, potrivit celor ce se vor explica mai jos.
Înalta Curte constată, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, că, prin adresa nr. 44 din 05 iunie 2012 pârâta a răspuns reclamantului, menţionând expres că răspunsul este formulat în executarea sentinţei civile nr. 56 din 09 ianuarie 2012.
Adresa a fost emisă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Susţinerile recurentului-reclamant privind lipsa dovezii de comunicare sau faptul că răspunsul ar fi nesatisfăcător nu sunt de natură a îndreptăţi concluzia că în speţă trebuie făcută aplicarea dispoziţiilor legale sus-menţionate.
De asemenea, se mai constată că instanţa de fond a apreciat corect faptul că dispoziţia privind cheltuielile de judecată urmează a fi pusă în executare potrivit dreptului comun, hotărârea judecătorească reprezentând un titlu executoriu, în condiţiile legii.
Pentru aceste considerente, apreciindu-se că nu există raţiuni pentru modificarea sentinţei recurate, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 544/2004 şi ale art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.S.C. Snagov împotriva sentinţei civile nr. 400 din 29 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5332/2013. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 5340/2013. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
