ICCJ. Decizia nr. 528/2013. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 528/2013
Dosar nr. 1287/44/2011
Şedinţa publică de la 1 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii
Prin acţiunea înregistrată la data de 19 octombrie 2011 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantele I.M. şi C.V. au chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei să emită titlurile de despăgubire aferente Dispoziţiei nr. 2988/SR din 12 iunie 2006 emisă de Primarul Municipiului Galaţi, sub sancţiunea de daune cominatorii de câte 100 lei/zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că, prin Dispoziţia nr. 2988/SR din 12 iunie 2006, Primarul Municipiului Galaţi a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în Municipiul Galaţi, care a făcut obiectul notificării nr. 586/2001, formulată conform Legii nr. 10/2001.
Dispoziţia a fost înregistrată la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 26130/CC, însă, chiar şi în condiţiile aprobării unei cereri de soluţionare prioritară, în şedinţa din 23 aprilie 2009, soluţionarea dosarului trenează de 2 ani.
Deşi au trecut patru ani şi jumătate de la data la care a primit dosarul, pârâta refuză în mod nejustificat să-şi îndeplinească obligaţiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Reclamantele au depus la dosarul cauzei dispoziţia emisă de Primarul Municipiului Galaţi, copii ale răspunsurilor primite de la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, din care rezultă că aceasta a confirmat că dosarul reclamantelor a fost repartizat în vederea analizării şi transmiterii acestuia la evaluator şi că va fi soluţionat prin emiterea deciziilor de despăgubire. Din corespondenţa administrativă nu rezultă, însă, o dată sau un termen aproximativ de soluţionare, reclamantelor dându-li-se doar informaţii privitoare la procedura prevăzută de lege.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea în tot a acţiunii.
2. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 24 din 18 ianuarie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamante şi a obligat pârâta să emită titlurile de despăgubire aferente Dispoziţiei nr. 2988/SR din 12 iunie 2006 emisă de Instituţia Primarului Municipiului Galaţi, sub sancţiunea de daune cominatorii de câte 100 lei/zi întârziere, cu începere de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentinţe, şi să plătească suma de 504,30 lei cheltuieli de judecată către reclamante.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Dosarul de despăgubire al reclamantelor a fost înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din anul 2007, dar nu a fost încă soluţionat datorită neparcurgerii etapelor preliminare.
În corespondenţa purtată cu reclamantele, pârâta nu a precizat niciun termen pentru soluţionarea cererii acestora şi nici o dată limită sau un interval de timp, chiar şi aproximativ, în care va emite decizia de despăgubire.
Aşa fiind, în speţă, nici nu s-ar putea pune problema unui termen rezonabil, atâta vreme cât însăşi legea nu fixează un astfel de termen, oricât ar fi el de larg. Nici Legea nr. 247/2005 şi nici O.U.G. nr. 81/2007 nu prevăd termene pentru calcularea şi plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, ci doar etape ce nu sunt în niciun fel circumscrise unor termene.
Potrivit jurisprudenţei C.E.D.O. (cauza Viaşu împotriva României), tergiversarea şi amânarea stabilirii şi plăţii despăgubirilor vreme de mai mulţi ani, fără nici o justificare rezonabilă, este o gravă vătămare a dreptului de proprietate, aşa cum este el consacrat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea de apel a constatat legitimă aşteptarea reclamantelor de a li se soluţiona dosarul de despăgubire după patru ani de incertitudine şi nejustificată amânare.
Pentru a asigura eficienţa obligării pârâtei la respectarea dispoziţiilor legale, Curtea de apel a obligat-o pe pârâtă la plata de daune pentru fiecare zi de întârziere în emiterea actelor solicitate de reclamante în cuantum de 100 lei.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă arată că emiterea titlului de despăgubire poate fi realizată numai în cadrul procedurii reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Arată recurenta-pârâtă că, prin adresele din 07 octombrie 2010 și din 29 martie 2010, a solicitat Primăriei Municipiului Galaţi completarea dosarului cu situaţia juridică a imobilului, întrucât terenul notificat a fost concesionat domnului M.N., potrivit contractului de concesiune nr. 31008 din 07 noiembrie 1996 şi pentru acelaşi teren a fost emisă autorizaţia de construcţie nr. 247/1998, răspunsul primăriei, prin adresa din 29 martie 2011, fiind în sensul că îşi menţine punctul de vedere exprimat anterior. Recurenta-pârâtă susţine că a ataşat adresele din 30 iunie 2009, din 12 octombrie 2009, din 06 iulie 2010, din 28 noiembrie 2011 şi răspunsurile primăriei nr. 106656 din 09 aprilie 2010 şi nr. 92790 din 29 martie 2011. În acest context, recurenta-pârâtă susţine că etapa evaluării este condiţionată de completarea dosarului administrativ cu informaţiile menţionate.
Mai arată recurenta-pârâtă că instanţa de fond în mod greşit a obligat-o la plata de daune cominatorii, deşi nu se poate reţine reaua-credinţă sau culpa instituţiei, în raport cu dispoziţiile art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 şi art. 5802 şi art. 5803 C. proc. civ.
Totodată, recurenta-pârâtă susţine că în mod greşit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, deoarece dosarul administrativ nu este complet, iar Comisia a iniţiat demersuri pentru completarea acestuia. În subsidiar, recurenta-pârâtă solicită reducerea corespunzătoare a cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 275 C. proc. civ., având în vedere obiectul cauzei, complexitatea redusă a acesteia, precum şi faptul că, pentru soluţionarea litigiului, a fost fixat un singur termen de judecată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate şi a prevederilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimatele-reclamante au supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ refuzul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a păşi la etapa evaluării imobilului în litigiu, pentru care au formulat notificarea nr. 586/2001 şi a fost emisă Dispoziţia Primarului Municipiului Galaţi nr. 2988/SR din 12 iunie 2006, iar după finalizarea acestei operaţiuni administrative pârâta să emită titlu de despăgubire, în cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Prin Dispoziţia nr. 2988/SR din 12 iunie 2006, Primarul Municipiului Galaţi a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în Municipiul Galaţi, beneficiarii măsurii fiind I.M. şi C.V.
Dispoziţia respectivă a fost comunicată Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, unde a fost înregistrat sub nr. 26130/CC.
Este adevărat că, în cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII din legea nr. 247/2005, sunt parcurse mai multe etape - etapa transmiterii şi a înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei, etapa evaluării – în care dosarul este transmis evaluatorului în vederea întocmirii raportului de evaluare – procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisie a deciziei reprezentând titlul de despăgubire şi valorificarea acestui titlul.
În cauză intimatele-reclamante au formulat cereri privind soluţionarea cu prioritate a dosarului în condiţiile art. 3 din Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 2815 din 16 septembrie 2008.
Deşi legea nu impune un termen pentru emiterea deciziei, ea prevede anumite etape în soluţionarea cererilor de retrocedare, dar aceasta nu înseamnă că nu trebuie soluţionate într-un termen rezonabil, deoarece intimatele-reclamante au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea într-un termen rezonabil a cauzei, potrivit art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, iar termenul rezonabil de soluţionare a cauzei, cuprinde şi durata procedurilor administrative impuse de lege anterior sesizării instanţei, în speţă fiind inclusă şi procedura administrativă conform Titlului VII din Legea nr. 247/2007.
Calculul termenului rezonabil începe de la momentul formulării notificării, anul 2001, în temeiul Legii nr. 10/2001, motiv pentru care se constată că instanţa de fond a procedat în mod corect la obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, caz în care trebuie urgentată procedura de evaluare a imobilului care odată finalizată poate determina emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
A proceda altfel, ar însemna a accepta conduita culpabilă a pârâtei care datorită lipsei de eficienţă în derularea etapelor procedurii instituite, precum şi a lipsei de diligenţă în rezolvarea cererii reclamantelor într-un termen rezonabil, ar lipsi pe reclamante de protecţia ce le este asigurată de prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.
Susţinerile recurentei-pârâte referitoare la necesitatea de completare a dosarului administrativ cu situaţia juridică a imobilului notificat nu pot fi primite, atâta timp cât, aşa cum rezultă din preambulul Dispoziţiei nr. 2988/SR din 12 iunie 2006 a Primarului Municipiului Galaţi şi din adresele primăriei din 29 martie 2011 (fila 13 la dosarul de fond), dispoziţia a fost emisă în executarea sentinţei civile nr. 167/F din 13 februarie 2006 a Tribunalului Galaţi.
Pentru acelaşi motiv vor fi respinse şi susţinerile recurentei-pârâte referitoare la efectuarea demersurilor administrative pentru soluţionarea dosarului, invocate prin cererea de recurs.
Înalta Curte reţine că, prin conduita adoptată, pârâta C.C.S.D. a nesocotit principiul termenului rezonabil de soluţionare a dosarului de despăgubire, întrucât de la momentul notificării în anul 2001, respectiv de la momentul înregistrării dosarului la C.C.S.D. în anul 2007, abia în anul 2009 (prin adresa din 30 iunie 2009), deci după 8 ani de la notificare, respectiv după 2 ani de la înregistrarea dosarului la C.C.S.D., pârâta a iniţiat demersurile pe lângă Primăria Municipiului Galaţi pentru eventuala clarificare a situaţiei juridice a terenului, deşi, conform celor expuse anterior, dispoziţia primarului a fost emisă în baza unei hotărâri judecătoreşti. În acest sens, instanţa de recurs are în vedere faptul că nici până la data pronunţării prezentei decizii, dosarul administrativ al reclamantei nu a fost finalizat, după trecerea a circa 12 ani de la data notificării, respectiv circa 6 ani de la înregistrarea dosarului la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Aceste elemente constituie argumente pentru menţinerea sentinţei fondului sub aspectul obligării Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamantelor.
Recursul formulat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este nefondat şi sub aspectul criticilor referitoare la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, instanţa de fond realizând o aplicare corectă a prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. în raport cu soluţia dată cererii de chemare în judecată.
Recursul formulat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este întemeiat sub aspectul criticilor referitoare la soluţia dată capătului de cerere privind daunele cominatorii.
Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că cererea reclamantelor de acordare a daunelor cominatorii, vizează, în realitate, acordarea de penalităţi de întârziere solicitate ca mijloc de constrângere în vederea executării hotărârii, în sensul art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, chiar dacă au fost denumite greşit ca fiind daune cominatorii. Însă, în actuala fază procesuală, nu se constată existenţa unor elemente de natură a justifica aplicarea sancţiunii penalităţilor faţă de autoritatea pârâtă, căreia îi incumbă obligaţia de executare a hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile în condiţiile reglementate de art. 24 din Legea nr. 554/2004.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii capătului de cerere privind acordarea daunelor cominatorii, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 24 din 18 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge capătul de cerere privind acordarea daunelor cominatorii.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 541/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 488/2013. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
