ICCJ. Decizia nr. 488/2013. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 488/2013
Dosar nr. 10737/86/2011
Şedinţa de la 31 ianuarie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Instanţa de fond
Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunile înregistrate şi conexate pe rolul Tribunalului Suceava, la data de 18 august 2011, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Autoritatea Naţională a Vămilor să se dispună:
Cu referire la Direcția Regionala pentru Accize Vamale Iași şi repunerea sa în funcţia de inspector vamal grad profesional superior, gradaţia 5, clasa de salarizare 59, la Biroul Vamal Siret din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, conform punctajului obţinut.
Prin cererea înregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe la 30 august 2011 reclamantul P.D.O. a solicitat, în contradictoriu cu aceleaşi pârâte, anularea Ordinului nr. 7160 din 02 august 2011 emis de Vicepreşedintele A.N.A.F. Bucureşti prin care s-a dispus, începând cu data de 08 august 2011, încetarea raportului de serviciu şi eliberarea din funcţia publică teritorială de execuţie de inspector vamal grad profesional superior, gradaţia 5, clasa de salarizare 59, la Biroul Vamal Siret din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi.
- constatarea nulităţii examenului organizat în baza pct. 5 din Ordinul nr. 2407 din 4 iulie 2011 emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală;
- anularea Ordinului nr. 7146 din 2 august 2011 emis de Autoritatea naţională a Vămilor şi a operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii acestuia;
- repunerea în situaţia anterioară prin reintegrarea în funcţia de inspector vamal grad profesional superior, gradaţia 5, clasa de salarizare 59, la Biroul Vamal Siret din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi.
- obligarea pârâtei A.N.A.F. - A.N.V. la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate de la emiterea ordinului nr. 7160 din 2 august 2011 până la soluţionarea definitivă a cauzei, în conformitate cu prevederile art. 100 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 republicată;
- suspendarea executării Ordinului Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 7160 din 2 august 2011 până la soluţionarea cauzei pe fond, în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004;
- constatarea nulităţii concursului organizat în baza Ordinului nr. 2407 din 4 iulie 2011 prin încălcarea Ordinului nr. 2589 din 12 iulie 2011 şi a Anexei la acest ordin - prin nerespectarea bibliografiei specifice pentru personalul cu atribuţii financiar contabile, prin încălcarea principiului egalităţii de tratament şi discriminare între candidaţii care au candidat, precum şi prin nerespectarea statului de funcţii Anexa 91 la Ordinul nr. 2407 din 4 iulie 2011, precum şi Anexa 5 la Ordinul nr. 2406 din 4 iulie 2011.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că eliberarea sa din funcţie, în baza Ordinului nr. 7160 din 2 august 2011 a avut loc în conformitate cu disp. art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) şi alin. (5) din Legea nr. 188/1999, ca urmare a reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat şi nu pe baza rezultatelor examenului de testare profesională organizat în perioada 18-29 iulie 2011.
Totodată, reclamantul a susţinut că prin modalitatea de organizare şi desfăşurare a concursului din 12 iulie 2011 a fost încălcat Ordinului nr. 2589 din 12 iulie 2001 şi Anexa 1 la acest ordin, prin nerespectarea bibliografiei specifice indicată pentru personalul cu atribuţii financiar contabile, prin încălcarea principiului egalităţii de tratament între candidaţii, prin nerespectarea statului de funcţii - Anexa 91 la Ordinul nr. 2407/2011 precum şi Anexa 5 la Ordinul nr. 2406/2011, prin încălcarea Preavizului nr. 38174 din 5 iulie 2011 şi a dispoziţiilor Regulamentului de organizare - art. 2 alin. (4) şi art. 33.
Apărările pârâtei
În întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor a arătat, în esenţă, că Ordinele Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2406 şi 2407 ambele din 4 iulie 2011 nu sunt acte administrative cu caracter normativ, aşa încât nu sunt supuse publicării lor în M. Of., astfel că, toate actele emise ulterior sunt valabile.
A susţinut că nu sunt incidente dispoziţiile H.G. nr. 611/2008 iar la emiterea actelor administrative contestate au fost respectate dispoziţiile art. 99 alin. (5) şi art. 100 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 188/1999.
Pârâtele, pe cale de excepţie, au invocat lipsa calităţii procesuale pasive, fiecare, în raport de actele administrative ce fac obiectul criticilor reclamantului şi de capetele de cerere din acţiunea reclamantului.
Hotărârile Tribunalului Suceava şi a Curţii de apel
Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 6097 din 13 octombrie 2011, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, reţinând ca fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În vestită cu soluţionarea cauzei, prin sentinţa nr. 74 din 27 februarie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti - cu privire la Ordinul nr. 7160 din 02 august 2011 emis de Autoritatea Naţională a Vămilor - în cadrul acţiunii în contencios administrativ, având ca obiect „litigiu privind funcţionarii publici (Legea nr. 188/1999)”, formulată de reclamantul P.D.O., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Autoritatea Naţională a Vămilor, cu sediul în Bucureşti, a admis în parte cererea de anulare a examenului organizat de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor în perioada 18 - 29 iulie 2011, în sensul că a anulat parţial acest examen, doar în ceea ce îl priveşte pe reclamantul P.O.D., a admis cererea de anulare a Ordinului nr. 7160 din 02 august 2011 emis de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, cerere formulată de reclamantul P.O.D. în contradictoriu cu A.N.V., a anulat Ordinul nr. 7160 din 02 august 2011, emis de Autoritatea Naţională a Vămilor şi a dispus reîncadrarea reclamantului P.O.D. în funcţia publică de inspector vamal, grad profesional superior, gradaţia 5, clasa de salarizare 59 la Biroul Vamal Siret în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi.
Totodată, a obligat pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor să plătească reclamantului P.O.D. o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi recalculate de care ar fi beneficiat începând cu data de 08 august 2011 până la data reintegrării efective.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă că Ordinele nr. 2406 şi nr. 2407, nu sunt altceva decât o etapă intermediară a procesului juridic normativ. Aceste două ordine nu privesc persoane determinate ci doar reglementează normativ, organizarea şi statul de funcţii, aceste funcţii putând fi ocupate de persoane diferite pe parcursul existenţei lor. Aşadar este evident caracterul impersonal.
Caracterul normativ rezultă cu pregnanţă din cuprinsul anexei nr. 11 din Ordinul nr. 2407/2011 care reglementează regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului. Este evident că un astfel de regulament este normativ nu individual întrucât „normează”, „reglementează” de o manieră generală şi impersonală.
Odată stabilit caracterul normativ al ordinelor nr. 2406/2011 şi 2407/2011, instanţa a apreciat că nepublicarea lor în M. Of. al României atrage sancţiunea inexistenţei şi pe cale de consecinţă a inopozabilităţii aplicându-se prin analogie dispoziţiile art. 100 alin. (1) şi art. 108 alin. (4) din Constituţia României.
Mai susţine instanţa că împrumutând sintagmele jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Petra împotriva României din 23 septembrie 1998), nepublicarea ordinelor în M. Of. nu corespunde exigenţei de „accesibilitate”. De altfel, conform jurisprudenţei constante a CEDO, noţiunea „prevăzut de lege” înseamnă nu doar o anume bază legală în dreptul intern dar şi „calitatea legii” în cauză: astfel aceasta trebuie să fie accesibilă persoanei şi previzibilă. De menţionat că CEDO are în vedere legea în sens material (orice act normativ emis de autorităţile statului) nu în sens formal (act emis de Parlament).
Ordinul atacat nr. 7160 din 02 august 2011 are ca temei ordinele nr. 2406 şi 2407. Or, cum efectele acestora nu îi sunt opozabile reclamantului datorită sancţiunii inexistenţei, ordinul atacat este lovit de sancţiunea nulităţii, fiind emis în baza unor acte normative afectate de vicii de legalitate capitale. Principiul ierarhiei actelor juridice şi principiul legalităţii au fost încălcate
În ceea ce priveşte cererea de constatare a nulităţii de drept a concursului organizat de ANV, instanţa a susţinut că având în vedere considerentele anterior învederate relativ la inopozabilitatea Ordinelor nr. 2406, 2407, anexele la Ordinul nr. 2407/2011 reglementând procedura pentru organizarea şi desfăşurarea examenului, că examenul organizat de ANV este nul doar în ceea ce îl priveşte pe reclamant, efectele nulităţii neputându-se extinde asupra celorlalte persoane care au participat la concurs şi nu sunt părţi în acest dosar.
Concluzionează instanţa că, în temeiul art. 106 alin. (1), (2) din Legea nr. 188/1999, va dispune reintegrarea reclamantului în funcţia publică de inspector vamal grad profesional superior, gradaţia 5, clasa de salarizare 59 la Biroul Vamal Siret în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi şi, totodată, în temeiul aceleiaşi dispoziţii legale va obliga pârâta A.N.V. să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi recalculate de care ar fi beneficiat începând cu data de 8 august 2011 până la data reintegrării efective.
Referitor la sentinţa nr. 188 din 28 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de completare a dispozitivului sentinţei nr. 74 din 27 februarie 2012 a Curţii de Apel Suceava, formulată de petentul P.D.O., în contradictoriu cu intimatele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Autoritatea Naţională a Vămilor şi, în consecinţă, a completat sentinţa în sensul că a dispus suspendarea Ordinului nr. 7160 din 2 august 2011 emis de Autoritatea Naţională a Vămilor.
Argumentând soluţia, curtea de apel a constat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel că în temeiul art. 2812-2813 C. proc. civ.,a admis cererea de completare a dispozitivului sentinţei în sensul celor arătate.
Instanţa de recurs
Cererile de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 74 din 27 februarie 23012 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâtele Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Preşedinte, care au invocat motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9, în condiţiile art. 3041 C. proc. civ., fiind susţinute, în esenţă, următoarele critici:
Printr-o primă critică formulată recurentele Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi şi Autoritatea Naţională a Vămilor au susţinut că sentinţa civilă recurată este lipsită de temei legal,în parte, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, deoarece Ordinele Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011, nr. 2407/2011 şi 2619/2011 nu reprezintă acte cu caracter normativ, întrucât acestea nu au o aplicabilitate generală şi nu se adresează erga omnes, ci se adresează unui număr restrâns şi bine definit de subiecţi, care au luat la cunoştinţă de dispoziţiile acestora, dată fiind afişarea acestora atât pe site-ul A.N.A.F. cât şi pe site-ul A.N.V. dar şi la sediul A.N.V.
De asemenea, s-a susţinut că: Ordinele nr. 2406, nr. 2407/2011 şi 2619/2011 emise de preşedintele A.N.A.F. nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României, conform art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată; a existat un proces de reorganizare al autorităţii publice pârâte, fiind redus numărul de posturi de la 4586 la maxim 3159, conform art. 7 alin. (5) din H.G. nr. 110/2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.V., modificată şi completată prin H.G. nr. 565/2011, nefiind vorba de ocuparea unei funcţii publice prin una din modalităţile prevăzute de Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
S-a mai arătat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 56 şi 57 alin. (2) din legea menţionată şi nici cele ale H.G. nr. 611/2008; procesul de reorganizare a A.N.V. s-a desfăşurat cu avizul A.N.F.P., aşa cum rezultă din adresele nr. 895341 din 29 iunie 2011 şi nr. 896404 din 04 iulie 2011, adrese care, de altfel, au fost invocate în preambulul Ordinelor contestate şi că nu-i incumba obligaţia de a publica anunţul privind examenul de testare profesională în M. Of. al României cu 30 de zile înainte de data susţinerii acestuia şi nici de a respecta dispoziţiile H.G. nr. 611/2008, în ceea ce priveşte stabilirea bibliografiei, constituirea comisiilor de examen, desfăşurarea probelor.
S-a învederat că prin adresa nr. 904605 din 12 septembrie 2011 emisă de A.N.F.P. se arată că modalitatea de organizare şi desfăşurare a examenului organizat în cazul reorganizării instituţiei publice în temeiul art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 se stabileşte de către fiecare autoritate sau instituţie publică în parte, aceasta nefiind reglementată prin prevederile H.G. nr. 611/2008.
Drept urmare, prin Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2589/2011 s-a aprobat bibliografia pentru examenul de testare profesională din perioada 18-29 iulie 2011, pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din structura A.N.V. ale căror funcţii au fost supuse reorganizării,cărora li s-a oferit posibilitatea de a opta în scris pentru funcţii publice vacante, de conducere sau execuţie corespunzătoare,în termenul comunicat în preaviz.
Recurenta a arătat că în ceea ce priveşte capătul de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulităţii examenului organizat în baza Ordinului nr. 2407 din 4 iulie 2011, instanţa ar fi trebuit să se pronunţe mai întâi asupra excepţiei inadmisibilităţii acestui capăt de cerere.
Prin recursul formulat recurenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a solicitat modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul admiterii excepţiei inadmisibilităţii capătului de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulităţii examenului organizat în baza Ordinului nr. 2407 din 4 iulie 2011. Referitor la celelalte motive de nelegalitate s-au reiterat sintetic celelalte critici ale recurentelor pârâte, prezentate anterior.
Recursul formulat de pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei nr. 188 din 28 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a admis cererea de completare a dispozitivului sentinţei nr. 74 din 27 februarie 2012 a Curţii de Apel Suceava, formulată de petentul P.D.O., vizează critici care au încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Reiterând apărările de la fond a susţinut, pe cale de excepţie, existenţa autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării Ordinului Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 7160 din 2 august 2011 până la soluţionarea cauzei pe fond, în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că sentinţa nr. 357 din 7 noiembrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 993/39/2011 al Curţii de apel Suceava soluţionată irevocabil prin respingerea cererii de suspendare a aceluiaşi ordin.
Pe fondul cererii de suspendare recurenta a susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea, astfel că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă nelegală şi netemeinică.
Apărările intimatului
Intimatul, prin întâmpinarea depusă la dosar în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ. şi prin apărătorul său în instanţă a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Considerentele instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurente, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauzele conexe sunt fondate, pentru argumentele expuse în continuare.
În primul rând, Înalta Curte constată că raţionamentul judecătorului fondului s-a bazat exclusiv pe ideea că Ordinele Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011 şi nr. 2407/2011 nu au fost publicate în M. Of. al României deşi, fiind acte administrative cu caracter normativ, exista această obligaţie potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 şi art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 110/2009, aspect de natură a atrage sancţiunea inexistenţei respectivelor acte administrative şi implicit nulitatea actelor administrative emise în baza acestora, aşa încât va analiza doar criticile formulate pe acest aspect.
În acest context, Înalta Curte constată că esenţială pentru soluţionarea prezentei cauze este calificarea Ordinelor Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011 şi nr. 2407/2011 ca fiind acte administrative normative sau acte administrative individuale, în raport de conţinutul acestora şi efectele produse în ordinea juridică.
Actul administrativ normativ este acel act administrativ prin care se formulează reguli de drept generale şi impersonale, se stabilesc situaţii juridice cu acelaşi caracter, aplicabile unui număr nedeterminat de subiecte de drept.
Actul administrativ normativ, din punct de vedere material, al cuprinsului său, organizează aplicarea legilor şi se aseamănă cu acestea, pentru că edictează reguli, norme, dispoziţii generale şi obligatorii pentru un număr nelimitat de subiecte.
Actul administrativ individual este un act administrativ concret care priveşte aplicarea în concret a legilor şi se adresează unui subiect de drept determinat s-au unei categorii anume a subiectelor de drept.
Astfel, în mod greşit prima instanţa a reţinut că Ordinele Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011 şi respectiv nr. 2407/2011, ce au stat la baza Ordinului nr. 7146/2011, sunt acte administrative cu caracter normativ, fără a observa că acestea produc efecte numai în raport cu persoanele care au făcut parte din cadrul structurii A.N.V., respectiv ale căror funcţii au fost supuse reorganizării prin reducerea numărului de posturi, ca atare ele se adresează unui număr determinat de subiecte de drept, neputându-se reţine aplicabilitatea erga omnes a acestora, rolul lor fiind acela de a aplica H.G. nr. 110/2009, privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale a Vămilor, stabilind structura concretă şi statul de funcţii al acestei autorităţi, inclusiv pentru Direcţiile corespunzătoare din teritoriu.
Odată stabilit faptul că cele două ordine mai sus indicate sunt acte individuale, devin aplicabile, în cauză, dispoziţiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, potrivit cărora: „(2) Nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României: b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum şi cele cu caracter individual, emise de autorităţile administrative autonome şi de organele administraţiei publice centrale de specialitate”, precum şi dispoziţiile art. 55 alin. (3) din Anexa 1 la H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/ aprobării, potrivit cărora: „Nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României, Partea I, ordinele, instrucţiunile şi alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum şi cele cu caracter individual”.
Prin urmare, în mod greşit a reţinut instanţa de fond că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 şi art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 110/2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.V., cerinţa publicării fiind prevăzută de lege în raport de un act administrativ cu caracter normativ, iar nu individual, cum este cazul ordinelor invocate în speţă, emise în condiţiile art. 5 alin. (3) şi art. 7, art. 8 şi art. 9 din H.G. nr. 110/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale a Vămilor,modificată şi completată prin H.G. nr. 565/2011.
În aceste condiţii, în mod neîntemeiat a apreciat instanţa de fond că cele două ordine, prin nepublicarea în M. Of. al României, nu pot produce efecte juridice, de unde a reţinut, în mod greşit, caracterul nelegal al întregii proceduri de eliberare din funcţie a reclamantului, respectiv caracterul nelegal al tuturor actelor emise în această procedură inclusiv a Ordinului nr. 7146 din 2 august 2011 prin care intimatul-reclamant a fost eliberat din funcţia publică de inspector vamal.
Actele administrative sus menţionate - Ordinele nr. 2406, nr. 2407/ 2011, precum şi Ordinul nr. 2589/2011, prin care a fost aprobată bibliografia pentru examen, se încadrează în categoria actelor administrative individuale (interne - conform doctrinei mai vechi) şi nu se publică în M. Of. al României.
Consecinţa calificării juridice a actelor în discuţie nu antrenează inexistenţa - nulitatea - inoperabilitatea acestora şi nu conduce la nulitatea actelor administrative emise în temeiul lor, cum în mod greşit a apreciat judecătorul fondului.
De asemenea, se remarcă faptul că reclamantul a fost în mod nelegal reîncadrat în funcţia publică ocupată anterior emiterii ordinelor a căror anulare s-a cerut şi i s-au acordat greşit drepturile salariale de care a fost lipsit pe toată această perioadă, până la data reintegrării, numai ca o consecinţă a aprecierii greşite asupra caracterului normativ al actelor administrative atacate.
Referitor la critica privind nepronunţarea instanţei asupra excepţiei inadmisibilităţii capătului de cerere privind constatarea nulităţii examenului organizat în baza Ordinului nr. 2407 din 4 iulie 2011 este întemeiată, dar devenită irelevantă în raport de soluţia ce se va pronunţa de Înalta Curte asupra recursurilor formulate.
De altfel, şi criticile care privesc sentinţa nr. 188 din 28 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a admis cererea de completare a dispozitivului sentinţei nr. 74 din 27 februarie 2012 a Curţii de Apel Suceava, formulată de petentul P.D.O., în sensul că a completat sentinţa şi a dispus suspendarea Ordinului nr. 7160 din 2 august 2011 emis de Autoritatea Naţională a Vămilor sunt întemeiate, dar aşa cum am arătat anterior devin irelevante în raport cu soluţia ce se va pronunţa.
Aşadar, instanţa de fond pronunţându-se numai asupra naturii juridice a Ordinelor nr. 2406, nr. 2407/2011, se constată că aceasta nu a analizat toate motivele de fapt şi de drept ale acţiunii şi nu a cercetat fondul pricinii.
Nu au fost analizate susţinerile reclamantului relative la încălcarea dispoziţiilor art. 100 alin. (1) din Legea nr. 138/1999, art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, H.G. nr. 611/2008, consecinţa fiind aceea a admiterii recursului în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, casării sentinţei recurate şi trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru pronunţarea asupra celorlalte temeiuri de fapt şi de drept ale acţiunii reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâtele Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei nr. 74 din 27 februarie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Admite recursul declarat de pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei nr. 188 din 28 mai 2012 pronunţată de aceeaşi instanţă.
Casează sentinţele atacate şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 528/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 403/2013. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
