ICCJ. Decizia nr. 5323/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5323/2013
Dosar nr. 749/32/2011
Şedinţa publică de la 21 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea administrativ-teritorială Judeţul Bacău a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, anularea Notei de Constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA 69656 din 20 septembrie 2011 şi a Deciziei nr. 17 din 01 noiembrie 2011, emise de către pârât.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a organizat, în calitate de autoritate contractantă, procedura de atribuire a contractului "Reabilitare drum judeţean DJ 119F, Căiuţi-Pralea, km 0+000-14+300 judeţul Bacău", contract atribuit Asocierii S.C. R.I.P. S.R.L. şi S.C. S. S.R.L.
În vederea atribuirii contractului, a fost întocmită documentaţia de atribuire în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006, iar în fişa de date a achiziţiei au fost stabilite mai multe criterii de calificare printre care şi acela al dotărilor minime cu utilaje pe care trebuie să le aibă ofertanţii, ca dotare proprie, atestată prin acte de proprietate.
Ulterior, prin nota de constatare atacată, pârâtul a constatat nerespectarea legislaţiei privind achiziţiile, prin aplicarea unor criterii de calificare restrictive şi, ca urmare, în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011, s-a aplicat o corecţie financiară de 5% din valoarea contractului în cauză.
Reclamanta a criticat actele contestate, în principal pe considerentul că în mod eronat s-a stabilit încălcarea, în anul 2009, a conţinutului O.U.G. nr. 66/2011 şi arătând că au fost emise cu interpretarea greşită a legii, respectiv a art. 2, alin. (2), lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 15 din 24 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea reclamantei Unitatea administrativ-teritorială Judeţul Bacău şi, în consecinţă, a anulat Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA69656 din data de 20 septembrie 2011 şi Decizia nr. 17 din data de 01 noiembrie 2011 emise de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a apreciat cu prioritate, examinând cadrul legal incident, că neregularitatea constatată trebuie verificată în raport de dispoziţiile O.G. nr. 79/2003, act în vigoare la data desfăşurării procedurii de atribuire, şi nu ale O.U.G. nr. 66/2011.
În continuare, prima instanţă a arătat că, deşi impunerea de către autoritatea contractantă prin fişa de date a achiziţiei, ca ofertantul, singur sau în asociere, să deţină în proprietate dotarea tehnică minimă specificată, fără ca pentru această cerinţă să fie oferite justificări care să ateste proporţionalitatea dintre cerinţe şi obiectul contractului ce urmează a fi atribuit, constituie o încălcare a principiilor şi dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006, nu s-a dovedit faptul că această abatere a cauzat vreun prejudiciu bugetului din care s-a finanţat proiectul, aşa cum impune art. 3 din O.G. nr. 79/2003, abaterea acestuia neconstituind deci o neregulă în sensul art. 2 lit. a) din acelaşi act normativ, fiind incorect aplicată sancţiunea prevăzută în O.U.G. nr. 66/2011, reprezentând corecţia financiară.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinţei nr. 15/2012 a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
În esenţă, invocând ca temei legal al căii de atac exercitate, prevederile art. 3041 C. proc. civ., recurentul-pârât a susţinut următoarele critici în raport cu hotărârea primei instanţe:
- greşita aplicare a actului normativ indicat, în sensul că O.G. nr. 79/2003 ar fi fost aplicabil cauzei numai în situaţia în care controlul efectuat în cazul reclamantei ar fi fost deja început la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, ceea ce însă nu este cazul.
- având în vedere că efectuarea controlului s-a făcut în luna septembrie 2011, la 3 luni de la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, doar acest act normativ poate fi aplicabil în cauză;
- instanţa de fond, stabilind în mod arbitrar aplicabilitatea actului normativ, cu nesocotirea art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, şi-a depăşit atribuţiile;
- şi sub aspectul existenţei unei neregularităţi, instanţa de fond, independent de împrejurarea că a aplicat un act normativ, în mod nelegal a admis acţiunea reclamantei motivat de lipsa dovedirii prejudiciului, deşi acest aspect nu a fost invocat de niciuna din părţi iar instanţa nu a pus în discuţie acest aspect, reţinând cauza în pronunţare la primul termen de judecată;
- faţă de prevederile contractului de finanţare este evident că nerespectarea procedurilor de achiziţie constituie o neregulă, prejudiciul fiind în acest caz prezumat prin nerespectarea clauzelor contractuale.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Recursul este fondat în sensul şi pentru considerentele în continuare arătate.
Înalta Curte, examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor ce i-au fost aduse şi raportat la actele şi lucrările dosarului, dar şi la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, reţine incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., coroborat cu art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., în sensul aplicării greşite a legii, cu consecinţa admiterii recursului, a casării integrale a hotărârii primei instanţe şi a trimiterii cauzei spre rejudecare, pentru asigurarea unei judecăţi unitare.
Reclamanta-intimată Unitatea administrativ-teritorială a judeţului Bacău a sesizat instanţa de contencios administrativ competentă cu cererea de anulare a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA69656 din 20 septembrie 2011 şi a Deciziei nr. 17 din 1 noiembrie 2011, ambele emise de autoritatea recurentă şi referitoare la contractul de finanţare nr. 121 din 26 martie 2009, cod SMIS, proiect nr. 984 "Reabilitarea drumului judeţean DJ 119F, Căiuţi – Pralea, judeţul Bacău".
În cuprinsul cererii s-a arătat că procedura de atribuire a contractului nr. 121 a fost organizată în anul 2009 şi s-a finalizat prin încheierea contractului de lucrări cu ofertantul câştigător Asocierea S.C. R.I.P. S.R.L. şi S.C. S. S.R.L.
Urmare a sesizării Serviciului Verificare Conformitate Programe şi Gestionare Nereguli, Direcţia Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare (D.G.V.U.F.C.) a fost întocmită la data de 16 septembrie 2011, Nota de constatare atacate în cuprinsul căreia se fac trimiteri la prevederile O.U.G. nr. 66/2011, stabilindu-se că reclamanta-intimată datorează un debit în sumă de 527.525,96 RON.
Instanţa de fond, primind cererea reclamantei şi dispunând anularea actelor administrative contestate, respectiv a notei de constatare a neregulilor dar şi a Deciziei nr. 17 din data de 1 noiembrie 2011 emise de acelaşi pârât, a reţinut ca argument principal, hotărâtor pentru soluţia adoptată, că în mod nelegal activitatea de control şi de constatare a eventualelor nereguli ce privesc fondurile comunitare utilizate de autoritatea reclamantă-intimată s-a desfăşurat în baza prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, câtă vreme acest act normativ a intrat în vigoare ulterior atribuirii prin licitaţie a lucrărilor publice de către reclamantă.
Înalta Curte apreciază, în acord cu susţinerile recurentului-pârât şi contrar interpretărilor date de prima instanţă prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, că în cauză sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 66/2011 întrucât, astfel cum a stabilit şi autoritatea de control, aplicabilitatea normei în discuţie este atrasă de data la care se desfăşoară activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, nefiind vorba despre o aplicare retroactivă a legii, cum s-a susţinut.
Potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, "activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările şi completările ulterioare".
Interpretarea normei tranzitorii cuprinsă în textul de lege sus arătat, conform argumentaţiei per a contrario, conduce la concluzia potrivit cu care, în situaţia în care activităţile de constatare şi de stabilire a neregulilor se desfăşoară la o dată ulterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, concluziile acesteia se vor finaliza şi valorifica cu aplicarea prevederilor acestui act normativ.
Cum O.U.G. nr. 66/2011 a fost publicat în M. Of. nr. 461 din 30 iunie 2011, iar potrivit menţiunilor cuprinse în nota de constatare, reiese că verificarea soldată cu reţinerea neregulilor s-a desfăşurat în perioada 30 august 2011 şi respectiv 7 septembrie 2011 – 20 septembrie 2011, este evident că la momentul intrării în vigoare a noului act normativ nu se afla în desfăşurare nicio operaţiune de stabilire a creanţelor bugetare, în sarcina autorităţii recurente.
Rezultă aşadar că, aplicarea prevederilor noului act normativ a fost realizată în virtutea normei tranzitorii sus arătate, astfel că nu se poate aprecia că în cauză a fost încălcat principiului neretroactivităţii legii civile, de natură a atrage nulitatea actului de constatare, ci, dimpotrivă, stabilirea unor posibile nereguli s-a realizat în mod just prin raportare la legislaţia în vigoare la momentul verificării, conform art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.
În fine, pe acest aspect este de arătat că motivele de recurs ale recurentei sunt neîntemeiate în condiţiile în care şi în opinia Înaltei Curţi, contrar celor reţinute de judecătorul fondului, incidenţa O.U.G. nr. 66/2011 este atrasă şi are legătură cu momentul demarării activităţii de control efectuată de către D.C.V.U.F.C. şi nu cu data iniţială de elaborare a documentaţiei de atribuire aferentă licitaţiei publice în cauză.
Întrucât Înalta Curte reţine că şi celelalte argumente cuprinse în considerentele hotărârii atacate, în susţinerea soluţiei de anulare a actelor atacate, chiar vizând aspecte de fond, se subsumează practic prevederilor cuprinse în actul normativ determinat ca fiind aplicabil, cu referire directă la cele ce definesc "neregulile", urmează a dispune casarea cu trimiterea cauzei, pe temeiul arătat, spre rejudecare, în vederea asigurării unei soluţionări unitare, pornind de la justa stabilire a actului normativ aplicabil în cauză şi pentru respectarea efectivă a dreptului părţilor la dublul grad de jurisdicţie.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanţa de fond urmează ca, reţinând aplicabilitatea O.U.G. nr. 66/2011, să examineze şi celelalte susţineri şi apărări ale părţilor, formulate cu ocazia recursului de faţă, ca apărări de fond, dispunând şi admiterea suplimentară a oricăror probe, în măsura în care se va aprecia necesar şi util cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice) împotriva Sentinţei nr. 15/2012 din 24 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată. Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5319/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5324/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
