ICCJ. Decizia nr. 5327/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE şi JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5327/2013
Dosar nr. 704/64/2012
Şedinţa publică de la 21 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Universitatea "S.H." Braşov obligarea pârâtei la eliberarea diplomei de licenţă şi a suplimentului la diplomă, urmare a absolvirii cursurilor universitare ale Facultăţii de Ştiinţe Juridice şi Administrative, specializarea Administraţie Publică din cadrul Universităţii S.H., promoţia 2009 şi a susţinerii şi promovării examenului de licenţă sesiunea iulie 2009.
În cauză pârâta Universitatea "S.H." - Bucureşti a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, solicitând ca, în cazul admiterii cererii reclamantului, acesta să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licenţă şi suplimentul la diplomă pentru reclamant sub sancţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în cuantum de 100 RON/fiecare zi de întârziere.
A arătat pârâta că şi-a îndeplinit obligaţiile legale de a emite adeverinţa de studiu pentru reclamant şi efectuarea de demersuri către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenţilor pentru anul 2009, acesta având obligaţia de a proceda în consecinţă, în condiţiile în care adeverinţa de licenţiat a reclamantului există, nu a fost revocată sau anulată în vreun mod, de către instanţele de judecată şi se bucură de prezumţia de legalitate.
Prin Sentinţa civilă nr. 282 din 13 decembrie 2012, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile de necompetenţă materială şi teritorială; a admis acţiunea formulată de reclamatul M.C. în contradictoriu cu pârâta Universitatea "S.H." şi în consecinţă a obligat pârâta să elibereze reclamantului diploma de licenţă şi suplimentul de diplomă urmare a absolvirii cursurilor Facultăţii de Ştiinţe Juridice şi Administrative din Braşov, specializarea administraţie publică, din cadrul Universităţii "S.H.", promoţia 2009 şi a susţinerii şi promovării examenului de licenţă în sesiunea iulie 2009, precum şi la plata către reclamant a sumei de 4,30 RON cu titlu de cheltuieli de judecată; a admis în parte cererea de chemare în garanţie a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului formulată de către pârâta Universitatea "S.H." şi în consecinţă a obligat chematul în garanţie să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licenţă şi supliment la diplomă pentru reclamantul M.C., respingând restul pretenţiilor formulate de pârâta Universitatea "S.H." prin cererea de chemare în garanţie.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamantul a absolvit, în sistem Bologna, cursurile Facultăţii de Ştiinţe Juridice şi Administrative din Braşov din cadrul Universităţii "S.H.", promoţia 2009, specializarea administraţie publică, a susţinut şi promovat examenul de licenţă în sesiunea iulie 2009 astfel cum rezultă din adeverinţa depusă la dosar, eliberată de pârâta Universitatea "S.H.", având deci dreptul la eliberarea diplomei de licenţă şi a suplimentului la aceasta.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs chematul în garanţie Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, solicitând modificarea acesteia pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a argumentat că instanţa de fond a interpretat greşit prevederile legale, că formele de învăţământ cu frecvenţă redusă şi la distanţă trebuiau să parcurgă procedura de evaluare şi acreditare, iar, în speţă, specializarea urmată de către reclamant a fost organizată şi desfăşurată fără urmarea acestei proceduri.
Ca urmare, studiile urmate în afara cadrului legal sunt nule şi nu pot avea că rezultat obţinerea unei diplome valabile, recurentul neputând fi obligat, în aceste condiţii, la eliberarea avizului pentru tipărirea diplomelor de licenţă.
Examinând cu prioritate excepţia tardivităţii recursului, invocată de această instanţă din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Ca regulă, potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel "iar art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 arată că "hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."
Or, din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, Înalta Curte constată că recurentul-chemat în garanţie a formulat recurs la data de 9 ianuarie 2013, în condiţiile în care sentinţa recurată a fost comunicată la data de 21 decembrie 2012 şi, faţă de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termenul în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, s-a împlinit la data de 7 ianuarie 2012.
Cum în cauză nu s-a făcut nici dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ., cu consecinţa respingerii recursului că tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Educaţiei Naţionale împotriva Sentinţei nr. 282/F din 13 decembrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal că tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 5326/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5328/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
