ICCJ. Decizia nr. 5809/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5809/2013
Dosar nr. 9302/2/2011*
Şedinţa publică de la 19 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 203/ F din 26 septembrie 2012, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC M.R. SRL, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Braşov, şi a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 9 din 26 septembrie 2011, precum şi a Dispoziţiei de măsuri nr. 349 din 26 septembrie 2011 emise de pârâtă, până la soluţionarea pe fond a cererii de anulare a acestor acte, reţinând, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de Apel, a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Braşov, în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând, în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 9 din 26 septembrie 2011, precum şi a Dispoziţiei de măsuri nr. 349 din 26 septembrie 2011 emise de D.G.F.P. Braşov, până la soluţionarea pe fond a cererii de anulare a acestor acte.
Conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate”.
La termenul de judecată de astăzi, 19 iunie 20134, intimata a depus Sentinţa nr. 1/ F din 8 ianuarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 402/64/2012, prin care a fost respinsă, ca rămasă fără obiect, acţiunea formulată de reclamanta SC M.R. SRL, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Braşov, având ca obiect anularea Deciziei de impunere nr. 9 din 26 septembrie 2011, a Dispoziţiei de măsuri nr. 349 din 26 septembrie 2011. Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că, prin Decizia nr. 441 din 26 noiembrie 2012, D.G.S.C. a desfiinţat Decizia de impunere nr. 9 din 26 septembrie 2011 şi Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. 349 din 26 septembrie 2011 emise de D.G.F.P. Braşov.
În raport cu aspectele reţinute în hotărârea menţionată anterior, Înalta Curte reţine că măsura de revocare de către autoritatea publică, în cadrul procedurii administrative, a actelor ce formează obiectul prezentei cereri de suspendare, face dovada îndeplinirii cerinţei cazului bine justificat în sensul art. 14 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Totodată, în privinţa cerinţei referitoare la prevenirea unei pagube iminente, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut, din analiza probatoriului administrat, că situaţia financiară a societăţii (disponibilităţile financiare curente, raportat la cuantumul obligaţiilor fiscale suplimentare impuse prin actele contestate), fac dovada îndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 14 raportat la art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
În aceste condiţii, prin hotărârea recurată, în mod corect a reţinut Curtea de apel că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ş) şi lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Independent de aspectele arătate, în raport cu prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte observă că măsura de suspendare a executării actelor contestate, dispusă prin sentinţa ce formează obiectul recursului, şi-a epuizat efectele, deoarece prima instanţă a dispus suspendarea executării până la soluţionarea pe fond a cererii de anulare a actelor, iar, prin Sentinţa nr. 1/ F din 8 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 402/64/2012, Curtea de Apel Braşov s-a pronunţat în fond cu privire la acţiunea în anularea actelor respective.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Braşov împotriva Sentinţei nr. 203/ F din 26 septembrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5807/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5819/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
