ICCJ. Decizia nr. 5807/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5807/2013
Dosar nr. 7750/2/2011
Şedinţa publică de la 19 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată şi soluţia instanţei de fond.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 02 septembrie 2011, reclamanta U.P.F.A.R. – A., U.P.F.A., A.R.G.O.A. a chemat în judecată pârâtul O.R.D.A. solicitând anularea în parte a Deciziei nr. 218 din 05 iulie 2011 emisă de pârât, respectiv a dispoziţiilor art. 1 paragraful 3 din decizie.
La termenul de judecată din 07 februarie 2012, pârâtul a invocat excepţia lipsei de obiect a acţiunii faţă de împrejurarea că, prin adresa nr. 1475 din 12 ianuarie 2012, reclamanta a înaintat O.R.D.A. spre avizare forma modificată a statutului său, pentru intrarea în legalitate în sensul respectării deciziei contestate, iar la data de 20 ianuarie 2012, O.R.D.A. a transmis avizul de modificare a acestui Statut.
În forma modificată, Statutul prevede gestionarea unei singure categorii de drepturi, cele conexe dreptului de autor, pentru gestionarea drepturilor de autor în acelaşi domeniu de creaţie, audiovizual fiind necesară acordarea avizului de constituire şi funcţionare unui nou organism de gestiune colectivă.
Astfel, reclamanta de depus proiectul de Statut şi actul constitutiv al A.R.D.A.A. care va primi avizul O.R.D.A. după analiza acestuia pentru conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 8/1996.
Prin sentinţa civilă nr. 1182 din 21 februarie 2012 a admis excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii şi a respins acţiunea formulată de reclamanta U.P.F.A.R. – A., U.P.F.A., A.R.G.O.A., în contradictoriu cu pârâtul O.R.D.A.
Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs U.P.F.A.R. – A., U.P.F.A., A.R.G.O.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Considerentele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, analizând, în prealabil regularitatea recursului, constată că acesta a fost motivat peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziţii „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
De asemenea, potrivit art. 3021 din acelaşi cod, lit. c) „Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii (…) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Conform dispoziţiilor art. 306 alin. (l) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor în care instanţa de recurs ar putea retine din oficiu motive de casare de ordine publică”.
Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanţă.
Este adevărat că recurenta a depus, la dosar, motivele de recurs invocate şi dezvoltarea acestora, însă cu mult peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că sentinţa atacată a fost comunicată reclamantei la datal9 martie 2013 iar motivele de recurs au fost depuse în data de 13 iunie 2013, conform rezoluţie instanţei de fond aflată la fila 7 a dosarului de recurs.
Astfel fiind, faţă de considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 301 C. proc. civ., precum şi cele ale art. 306 alin. (l) şi ale art. 3021 alin. (l) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată iniţial la 2 martie 2013, a fost motivată abia la data de 13 iunie 2013, se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de U.P.F.A.R. – A., U.P.F.A., A.R.G.O.A. împotriva Sentinţei civile nr. 1182 din 21 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6625/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5809/2013. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
