ICCJ. Decizia nr. 5819/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5819/2013
Dosar nr. 969/42/2011
Şedinţa publică de la 19 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr. 2671/120/2011, reclamanta SC G. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC M.C. SA Târgovişte, a solicitat anularea procedurii de atribuire şi acceptarea a ofertei câştigătoare a SC S.P.I. SRL, să se constate că preţul oferit de către aceasta este nereal, oferta fiind inacceptabilă şi declararea ca fiind inadmisibilă şi, în consecinţă, obligarea autorităţii contractante să reia procedura de atribuire, după momentul deschiderii ofertelor conform adresei înaintate.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
Prin sentinţa nr. 2235 din 27 septembrie 2011, Tribunalul Dâmboviţa a admis excepţia necompetenţei materiale generale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea C.N.S.C. - organ cu activitate jurisdicţională, reţinând că, potrivit art. 256 alin. (1) coroborat cu art. 266 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, contestaţiile formulate sunt de competenţa C.N.S.C.
Dosarul a fost înaintat C.N.S.C. unde a fost înregistrat sub nr. 33559 din 07 octombrie 2011.
Învestit cu soluţionarea contestaţiei, C.N.S.C., prin Decizia nr. 4703/C3/5284 din 28 octombrie 2011, a admis excepţia lipsei competenţei materiale a Consiliului şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, iar, conform dispoziţiilor coroborate ale art. 22 alin. (4) şi art. 158 alin. (3) C. proc. civ., a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel Ploieşti, spre soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
3. Hotărârea prin care a fost soluţionat conflictul de competenţă
Soluţionând conflictul de competenţă cu care a fost învestită, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 6/ CC din 26 ianuarie 2012, a stabilit competenţa de soluţionare a contestaţiei cu privire la procedura de achiziţie formulată de reclamanta SC G. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC M.C. SA Dâmboviţa, în favoarea tribunalului, în speţă, Tribunalul Dâmboviţa.
În esenţă, Curtea de apel a reţinut următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006, şi aşa cum rezultă şi din actul său constitutiv, SC M.C. SA nu are calitate de autoritate contractantă neîncadrându-se în niciuna dintre situaţiile enumerate de articolul respectiv. În acest sens, instanţa a reţinut că societatea comercială în cauză nu a fost înfiinţată pentru a satisface nevoi de interes general fără caracter comercial sau industrial, aşa cum prevede art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006, deoarece scopul înfiinţării a fost acela de a desfăşura în mod exclusiv activităţi cu caracter comercial, de tipul realizării lucrărilor de întreţinere şi reparaţii, obiectul său de activitate incluzând executarea lucrărilor de construcţii, montaj instalaţii, modernizări, consolidări, reparaţii curente şi capitale, întreţinere şi lucrări de investiţii, prestări servicii către persoane fizice şi juridice etc.
Deşi se află în subordinea Consiliului Local Târgovişte, societatea nu îndeplineşte condiţia esenţială de la lit. b) a art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv aceea de a desfăşura activităţi de interes general, dar fără caracter comercial sau industrial. Pe de altă parte, activităţile desfăşurate de societate sunt diferite şi de cele prevăzute şi definite ca activităţi relevante de O.U.G. nr. 34/2006, ceea ce nu poate conduce nici la încadrarea societăţii în situaţiile prevăzute de lit. d) a art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006.
Prin urmare, aplicarea voluntară a dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006, în atribuirea unui contract (denumit acord-cadru, în cazul de faţă) nu poate conduce la stabilirea în mod convenţional a competenţei de soluţionare a conflictelor ivite cu această ocazie, normele procedurale de acest tip fiind de ordine publică, în lipsa calităţii de autoritate contractantă, aşa cum este definită de O.U.G. nr. 34/2006, lipseşte şi obligativitatea de derulare a unei proceduri de atribuire de tipul şi în condiţiile impuse de aceiaşi ordonanţă de urgenţă, respectiv a cadrului juridic în care se poate manifesta, ca organism competent în soluţionarea unei contestaţii înaintate pe cale administrativ-jurisdicţională, C.N.S.C.
Astfel, prin coroborarea prevederilor anterior enunţate cu cele ale art. 255, art. 256 şi art. 297 din O.U.G. nr. 34/2006, Curtea de Apel a reţinut că se reţine revine instanţei comerciale competentă la data apariţiei conflictului, competenţa de soluţionare a acţiunii.
4. Calea de atac exercitată
Î mpotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, a declarat recurs SC M.C. SA, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ.
Prin criticile din recurs, recurenta susţine, în esenţă că este autoritate contractantă şi se încadrează în ipotezele reglementate de art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât a fost înfiinţată de Consiliul Local Târgovişte, care este acţionar majoritar şi care deţine controlul asupra activităţilor societăţii, iar societatea satisface nevoi de interes general fără caracter comercial, deoarece, prin contractul de delegare a gestiunii serviciilor, autoritatea publică locală a delegat societăţii activitatea de construcţii edilitar gospodăreşti (întreţinere şi reparaţii parcuri, târguri şi oboare, locuri de joacă pentru copii etc.).
Susţine recurenta că, în sensul art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, existenţa caracterului comercial sau industrial trebuie să fie raportată la nevoile pe care le satisface societatea.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor invocate de recurent, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Problema de drept care se ridică în soluţionarea prezentei cauze vizează calitatea SC M.C. SA de autoritate contractantă în sensul prevederilor art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, conform cărora:
„ Art. 8. - Este autoritate contractantă în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă:
b) oricare organism, altul decât unul dintre cele prevăzute la lit. a), cu personalitate juridică, care a fost înfiinţat pentru a satisface nevoi de interes general fără caracter comercial sau industrial şi care se află cel puţin în una dintre următoarele situaţii:
- este finanţat, în majoritate, de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a), sau de către un alt organism de drept public;
- se află în subordinea sau este supusă controlului unei autorităţi contractante, astfel cum este definită la lit. a), sau unui alt organism de drept public;
- în componenţa consiliului de administraţie/organului de conducere sau de supervizare mai mult de jumătate din numărul membrilor acestuia sunt numiţi de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a)), sau de către un alt organism de drept public .”
În raport cu prevederile art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 sunt relevante şi dispoziţiile de la lit. a)) a aceluiaşi articol, conform cărora „Este autoritate contractantă în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă oricare organism al statului - autoritate publică sau instituţie publică - care acţionează la nivel central ori la nivel regional sau local ”.
Aşa cum corect a reţinut Curtea de apel, SC M.C. SA nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât, potrivit actul său constitutiv, societatea a fost înfiinţată în scopul de a desfăşura în mod exclusiv activităţi cu caracter comercial, diferite de cele prevăzute şi definite ca activităţi relevante de O.U.G. nr. 34/2006, astfel că, potrivit art. 255, art. 256 şi art. 297 din O.U.G. nr. 34/2006, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei comerciale competente la data apariţiei conflictului, respectiv Tribunalului Dâmboviţa.
2.Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC M.C. SA împotriva Sentinţei nr. 6/ CC din 26 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5809/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5823/2013. Contencios. Ordonanţă... → |
|---|
