ICCJ. Decizia nr. 5826/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5826/2013
Dosar nr. 650/1/2012
Şedinţa publică de la 19 iunie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată şi sentinţa instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta P.G., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., a cerut ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului să depună dosarul de pensionare al reclamantei la Oficiul teritorial de pensii sector 5, obligarea aceleiaşi părţi la plata către reclamantă a sumei de 112.816 lei cu titlu venituri de natură salarială calculate pe perioada 1 februarie - 31 decembrie 2009 şi a sumei de 36.680 lei cu titlu reprezentând dobânzi la împrumuturile pe care reclamanta a fost obligată să le facă.
Prin precizarea la acţiune a cerut plata sumei de 65.384 lei cu titlu de despăgubiri medicale.
Prin sentinţa civilă nr. 960 din 10 martie 2009, tribunalul a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal.
La termenul de judecată din 7 octombrie 2009, reclamanta, la cererea instanţei, a precizat acţiunea în sensul că, înţelege să solicite şi anularea ordinului A.N.A.F. nr. 78 din 26 ianuarie 2009, comunicat la 2 februarie 2009, prin care s-a dispus încetarea raportului de muncă al reclamantei cu pârâta.
Prin sentinţa nr. 1049 din 1 martie 2010 a Curtea de Apel Bucureşti, sectia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea precizată, formulată de reclamanta P.G., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., în sensul că:
A constatat ca rămas fără obiect capătul de cerere privind anularea Ordinului A.N.A.F. nr. 78 din 26 ianuarie 2009, urmare pensionării reclamantei şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a următoarelor sume: 32.901 lei cu titlu de salariu pentru perioada 1 februarie - 31 decembrie 2009; 98.703 lei cu titlu de stimulente pentru aceeaşi perioadă şi suma de 15.946 lei cu titlu de stimulente pentru perioada decembrie 2008-ianuarie 2009; toate sumele urmând a fi indexate cu coeficientul de inflaţie la data plăţii efective;
A respins capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii cuvenite potrivit O.G. nr. 9/2000, pentru asistenţă medicală şi cheltuieli de judecată.
Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta A.N.A.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 3254 din 3 iunie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrative şi fiscal, a admis recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinţei civile nr. 1049 din 1 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VllI-a contencios administrativ şi fiscal şi a modificat, în parte sentinţa atacată în sensul că a înlăturat obligarea A.N.A.F. la plata sumelor de 32.901 lei cu titlu de salariu pentru perioada 1 februarie - 31 decembrie 2009; 98.703 lei cu titlu de stimulente pentru aceeaşi perioadă; 15.946 lei cu titlu de stimulente pentru perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009.
A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Contestaţia în anulare.
Împotriva Deciziei nr. 3254 din 3 iunie 2011, P.G. a formulat contestaţie în anulare, invocând prevederile art. 317 C. proc. civ.
Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la termenul din 2 mai 2012, constatând lipsa nejustificată a părţilor, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (l) pct. 2 C. proc. civ.
Datorită faptului că, până la data de 16 mai 2013, nici una dintre părţi nu a solicitat repunerea cauzei pe rol şi nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a repus cauza pe rol, a fixat termen, cu citarea părţilor, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (l) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare, se perima de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an”, iar potrivit art. 249 C. proc. civ., perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.
Având în vedere şi prevederile dispoziţiilor art. 250 alin. (l) C. proc. civ., potrivit cărora cursul perimării este suspendat atâta timp cât dăinuieşte suspendarea judecării, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 244, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată. Astfel, după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul perimării va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se şi timpul scurs înaintea suspendării.
Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe şi nici de a suspenda perimarea astfel cum sunt prevăzute în art. 249 – art. 251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 252 alin. (l) C. proc. civ., constatându-se din oficiu perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimată contestaţia în anulare formulată de P.G. împotriva Deciziei nr. 3254 din 3 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5825/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5829/2013. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
