ICCJ. Decizia nr. 5998/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5998/2013
Dosar nr. 582/36/2012
Şedinţa publică de la 28 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamantul Ministerul Apărării Naţionale în contradictoriu cu pârâţii: Comuna Corbu - prin Primar, P.F., P.M.E., V.F., V.I.V., O.P.C., O.M., S.M. şi S.V., a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractelor de schimb încheiate între Comuna Corbu şi P.F. şi P.M.E., autentificate sub nr. 415 din 6 martie 2009, 177 din 5 februarie 2009 şi 178 din 5 februarie 2009 la BNP F.V., cu privire la trei suprafeţe de teren situate în extravilanul localităţii Corbu, precum şi a contractelor de vânzare încheiate ulterior de P.F. şi P.M.E. cu ceilalţi pârâţi.
Pârâta Comuna Corbu - prin Primar a invocat, în apărare, excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006, care în fapt reiterează prevederi ale unor acte administrative anterioare (H.G. nr. 1045/2000, H.G. nr. 1326/2001, H.G. nr. 45/2003, H.G. nr. 15/2004, H.G. nr. 2060/2004).
Prin Încheierea din 7 martie 2012 Judecătoria Constanţa a admis cererea şi a sesizat Curtea de Apel Constanţa cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate.
Pe rolul Curţii de Apel Constanţa cauza a fost înregistrată sub nr. 582/36/2012.
Guvernul României ca şi emitent al actului administrativ a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţiile lipsei calităţii de reprezentant a apărătorului reclamantei, excepţia nulităţii acţiunii pentru lipsa timbrajului, inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate, iar pe fond, a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
Prin Sentinţa civilă nr. 447 din 8 octombrie 2012 Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondate excepţiile nulităţii cererii pentru lipsa calităţii de reprezentant şi pentru lipsa timbrajului, a admis excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate invocată de Guvernul României şi a respins excepţia de nelegalitate a H.G. 1705/2006.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond, analizând cu prioritate excepţiile nulităţii, cea a lipsei calităţii de reprezentant precum şi excepţia neîndeplinirii cerinţei timbrajului, a reţinut că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Din ansamblul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 coroborate cu Legea nr. 146/1997 nu rezultă că legiuitorul a impus obligaţia achitării vreunei taxe de timbru pentru invocarea excepţiei de nelegalitate, ca şi mijloc de apărare care poate fi formulat chiar pe cale principală.
În ceea ce priveşte nulitatea cererii pentru lipsa calităţii de reprezentant s-a reţinut că nici aceasta nu poate fi primită întrucât din actele şi lucrările dosarului reiese că reclamanta este reprezentată în mod legal de către avocat M.V., delegaţia fiind semnată de către pârâţii-reclamanţi în cauza având ca obiect excepţie de nelegalitate.
Curtea de Apel a reţinut că excepţia de inadmisibilitate a excepţiei de nelegalitate este fondată, deoarece, deşi prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 permit, de principiu, cenzurarea legalităţii actelor administrative, pe calea excepţiei de nelegalitate, fără impunerea unui termen limită, este evident că interpretarea acestui text legal trebuie făcută atât din perspectiva stării de fapt specifice fiecărui dosar, cât şi din aceea a prerogativei judecătorului naţional căruia îi revine rolul de a aprecia cu privire la eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, precum şi cu privire la compatibilitatea şi concordanţa normelor din dreptul intern cu reglementările şi jurisprudenţa comunitară.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta Comuna Corbu - prin Primar a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că sentinţa recurată este netemeinică şi nelegală criticile fiind fundamentate pe prevederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi privată cu referire la faptul că autoritatea publică centrală emitentă a actului administrativ contestat nu a probat în niciun fel împrejurarea că trecerea terenului în suprafaţă de 611 ha, care a intrat în proprietatea privată a comunei Corbu prin desfiinţarea unităţilor cooperatiste de stat s-a realizat pe temeiul unui interes public sau pentru o cauză de utilitate publică, fiind încălcate, aşadar prevederile art. 1, art. 3 alin. (1) şi alin. (4) şi cele ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 213/1998.
Recurenta a mai susţinut că instanţa de fond nu a analizat problema ce a fost pusă în discuţie în cauza de faţă, în sensul că hotărârea de guvern contestată nu face o simplă atestare ca luare în evidenţă a unor bunuri proprietate publică, ci schimbă fără niciun drept şi fără niciun temei regimul juridic al terenului în discuţie. Or, din acest punct de vedere, regimul juridic al bunurilor proprietate publică, astfel cum acesta este dat de dispoziţiile Constituţiei republicate şi cele ale Legii nr. 213/1998, (inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile), este diferit de cel al bunurilor proprietatea fostelor cooperative agricole, care după schimbările social-economice din ţara noastră, deşi deţineau un drept de proprietate de tip asociativ, acesta nu poate fi decât cel de drept comun, specific proprietăţii private.
Recurenta a mai arătat că în mod nelegal a fost cuprinsă în inventarul public al statului suprafaţa de 611 ha teren extravilan având destinaţie agricolă şi care este situată pe teritoriul administrativ al comunei Corbu atât pentru faptul că regimul juridic şi funcţiunea acestui teren nu-l poate încadra în categoria bunurilor menţionate mai sus dar şi pentru faptul că autorităţile locale nu au adoptat niciodată un act administrativ prin care să dispună includerea acestei suprafeţe de teren în inventarul public al statului.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991, act normativ reparatoriu pentru persoanele cărora li s-a confiscat terenurile de către C.A.P.-uri, toate bunurile care au aparţinut cooperativelor agricole de producţie şi care nu au fost preluate de către societăţile agricole înfiinţate în baza Legii nr. 36/1991 dar şi bunurile care nu au făcut obiectul vânzării prin licitaţie publică către populaţie au intrat de drept în patrimoniul comunei şi au făcut obiectul reconstituirii sau retrocedării către persoanele care au făcut şi fac dovada îndeplinirii condiţiilor legilor speciale de retrocedare.
S-a mai arătat că în mod greşit s-a admis excepţia inadmisibilităţii, actul fiind adoptat în anul 2006.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
În ceea ce priveşte aprecierea instanţei de fond potrivit căreia excepţia de nelegalitate este inadmisibilă pentru că s-a formulat şi acţiune având ca obiect anularea aceleiaşi hotărâri de guvern, ce formează obiectul Dosarului nr. 1190/36/2011, soluţia este întemeiată.
În cazul controlului direct, sesizarea instanţei de judecată se realizează printr-o acţiune principală care are ca obiect anularea sau reformarea actelor administrative, conform procedurii reglementate în Legea nr. 554/2004, în termenele şi condiţiile stabilite prin respectivul act normativ.
Controlul indirect al actelor administrative pe calea excepţiei de nelegalitate este consacrat în art. 4 din Legea nr. 554/2004, care reglementează o tehnică juridică ce permite instanţei de contencios să verifice legalitatea actului, iar în situaţia admiterii excepţiei, actul declarat nelegal rămâne inoperant în cadrul litigiului respectiv.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta a ales să-şi valorifice drepturile atât pe calea acţiunii în anulare, potrivit art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004, cât şi pe calea excepţiei de nelegalitate prevăzută de art. 4 din acelaşi text de lege.
Prin urmare, constatând fondată soluţia de respingere a excepţiei pentru motivul expus mai sus, nu se va mai proceda la examinarea celorlalte critici formulate în recurs, sentinţa fiind legală şi temeinică, sub acest aspect.
În consecinţă, pentru argumentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta Comuna Corbu - prin Primar împotriva Sentinţei civile nr. 447/CA din 8 octombrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5901/2013. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 6000/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
