ICCJ. Decizia nr. 5901/2013. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5901/2013
Dosar nr. 84/59/2012
Şedinţa publică de la 21 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul curţii de Apel Timişoara sub nr. 84/59/2012 reclamanta Asociaţia Academia de Advocacy Timişoara a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiţiei solicitând, în condiţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, obligarea la soluţionarea cererii nr. 7180 ME din 18 iulie 2011, anularea ca nelegale a tuturor actelor normative cu aplicabilitate generala emise de către Ministerul Justiţiei sau adoptate la iniţiativa Ministerului Justiţiei în perioada 31 august 2011 - 20 ianuarie 2012 şi publicate în M. Of. al României.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 520 din 25 septembrie 2012 s-a respins acţiunea reclamantei cu motivarea că în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţie publică, autoritatea publică este obligată să transmită proiectele de acte normative celor interesaţi, doar în ipoteza în care aceştia formulează o cerere în acest sens, ori reclamanta nu a adresat o asemenea solicitare.
Nu s-a reţinut nici încălcarea prevederilor art. 6 alin. (7) din Legea nr. 52/2003 care prevede că autoritatea publică în cauză este obligată să decidă organizarea unei întâlniri în care să se dezbată public proiectul de act normativ, dacă acest lucru a fost cerut în scris de către o asociaţie legal constituită sau de către o altă autoritate publică, nefăcându-se nici în acest sens dovada faptului că s-ar fi solicitat organizarea unei întâlniri.
3. Recursul declarat în cauză
Reclamanta a formulat cerere de recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ. şi art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând modificarea în parte a Sentinţei civile nr. 520 din 25 septembrie 2012 în sensul admiterii capătului de cerere ce reiese, obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei de a soluţiona cererea nr. 7180ME din 18 iulie 2011, prin care se solicita transmiterea tuturor proiectele de acte normative eliberate de Ministerul Justiţiei cu cel puţin 30 de zile înainte de supunerea spre analiză, având şi adoptare, precum şi transmiterea proiectelor de acte normative care privesc activitatea acestui minister.
În motivare s-a arătat că instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii-întrucât acesta a solicitat recunoaşterea dreptului conferit de lege şi nu anularea vreunui act administrativ.
De asemenea s-a invocat aparenta aplicare a prevederilor legale, prin refuzul intimatului de a-i soluţiona cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 52/2003.
4. Apărările intimatei
Ministerul Justiţiei prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că în mod corect instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei criticate faptul că nu sunt îndeplinite cerinţele textului art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 având în vedere că recurenta-reclamantă nu contestă un act administrativ şi nu a fost produsă o vătămare în sensul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Obligaţia autorităţii de a transmite proiectele de acte normative se referă la fiecare dintre aceste proiecte, individual, pentru care procedura privind participarea cetăţenilor şi a societăţilor legal constituite la procesul de elaborare a acestora începe prin publicarea unui anunţ referitor la acţiunea autorităţii, nicidecum norma legală nu vizează o obligaţie a autorităţii de a comunica în bloc toate actele normative care se află în dezbatere publică, în curs de elaborare.
Or, tocmai în considerarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) teza finală din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, care impun autorităţilor publice transmiterea proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informaţii, Ministerul Justiţiei a răspuns solicitării formulate de reclamantă.
Mai mult, aşa cum rezultă din actele aflate la dosar, Ministerul Justiţiei şi-a exprimat disponibilitatea în vederea transmiterii eventualelor proiecte de acte normative a căror comunicare a fost solicitată, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, astfel încât nu se poate reţine un refuz nejustificat din partea Ministerului Justiţiei în acest sens.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate, instanţa constată că acesta nu este fondat.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Cererea reclamantei înregistrată sub nr. 7180ME din 18 iulie 2011 de comunicare a tuturor proiectelor de acte normative analizate, avizate şi adoptate de intimata Ministerul Justiţiei nu se încadrează în prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, obligaţia autorităţii publice raportându-se la cererea individuală vizând fiecare câte un proiect de act normativ din cele prevăzute de dispoziţiile art. 2 din lege.
Mai mult toate proiectele de acte normative supuse dezbaterii publice se afla publicate pe site-ul intimatei. Astfel, o cerere generică, în care nu se detaliază proiectele de interes nu poate fi acceptată.
Referitor la prevederilor art. 6 alin. (7) Legea nr. 52/2003, nici acestea nu ar fi incidente în cauză, întrucât nici legat de acest aspect recurenta nu a probat formularea de cereri individuale pentru a lua parte activă la dezbaterea actelor normative de interes.
Conchizând, instanţa supremă reţine ca simpla cerere generică a recurentei de a i se comunica „toate proiectele” de acte normative nu poate fi încadrată în prevederile Legii nr. 52/2003, nici în cele al Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu atât mai mult cu cât cererea invocată - înregistrată sub nr. 7180ME din 18 iulie 2011 i s-a răspuns. Nemulţumită de răspunsul primit, Asociaţia Academia de Advocacy Timişoara avea o cale diferită de contestare de care nu a uzat.
În aceste condiţii, cum în mod temeinic cererea introductivă a reclamantei a fost respinsă ca nefondată iar din analiza recursului nu se reţin motive de nulitatea care să poată fi dovedită din oficiu, acţiunea va fi respinsă.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Recursul de faţă neîncadrându-se în dispoziţiile invocate de art. 3041 C. proc. civ., art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. - 1865 urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Asociaţia Academia de Advocacy împotriva Sentinţei civile nr. 519 din 25 septembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5889/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5998/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
