ICCJ. Decizia nr. 6017/2013. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6017/2013
Dosar nr. 2381/2/2011
Şedinţa publică de la 28 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 414 din 24 ianuarie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul H.M. şi a constatat calitatea de lucrător al Securităţii a acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că pârâtul H.M. a fost verificat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în temeiul cererilor înregistrate sub din 25 iunie 2009 adresată de dl. L.V., din 20 mai 2009 adresată de V.I.; din 18 iunie 2009 adresată de dl. E.B.; din 3 decembrie 2009 adresată de dl S.K.J. prin care se solicita stabilirea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţeri care au contribuit la instrumentarea Dosarelor nr. I.160246; I.233913; I.163563; I.236461.
Urmare a verificărilor efectuate reclamantul a întocmit Dosarul de constatare DI/I/24 din 05 ianuarie 2011, în temeiul căruia a fost sesizată instanţa de contencios administrativ. Conform înscrisurilor identificate în arhiva fostei securităţi a rezultat că pârâtul a avut gradul de maior (1980, 1981), căpitan (1984, 1985, 1986) şi funcţia de şef al Serviciului 2 (1985, 1986) în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Arad.
Din analiza materialelor informativ-operative identificate în Dosarele de urmărire I.160246- titular L.V.; nr. 4642- titular T.P.V.; I.163563 - titular E.B., Curtea de Apel a apreciat îndeplinite cerinţele art. 1 lit. a) a O.U.G. nr. 24/2008 pentru ca pârâtul să fie considerat lucrător al Securităţii.
Astfel, în dosarul de urmărire informativă deschis cu privire la L.V., pârâtul în calitate de şef al Serviciului 2 al Inspectoratului Judeţean de Securitate Arad a semnat „Raportul cu propunerea de a aproba luarea în D.U.I (dosar de urmărire informativă) din data de 21 iunie 1985, propunând un plan de măsuri ce urmau a fi luate, respectiv încadrarea informativă a celui în cauză cu sursele „A.” şi „P.” cu scopul a supraveghea personal activitatea lui la locul de muncă şi a sesiza orice intenţie a acestuia de a protesta; dirijarea surselor „I.”, „I.”, „V.” din legătura lt. G., care să urmărească activitatea şi comportamentul obiectivului, precum şi al concubinei sale (H.P) şi care vor acţiona în sensul influenţării pozitive a celui în cauză, interceptarea corespondenţei, etc.
De asemenea, în dosarul 4642 - titular T.P.V. pârâtul menţionează în cuprinsul unei note privind „nota informativă” primită de la sursa „Poseidon” din iulie 1985 că numitul T.P.V. a fost propus pentru a pleca în interes de serviciu în Danemarca dar prin rezidentul M. a acţionat pentru a nu i se face formele de plecare. Cu privire la aceeaşi persoană pârâtul a aprobat în calitate de şef al Serviciului 2 al Inspectoratului Judeţean de Securitate Arad, Raportul cu privire la deschiderea D.U.I din data de 05 iulie 1985, aprobând un plan de măsuri, printre care folosirea mijloacelor T.O. (tehnică operativă folosită pentru interceptarea convorbirilor) la domiciliu, investigaţii la domiciliu pentru identificarea persoanelor care îl vizitează. Planul de măsuri a fost pus în aplicare aşa cum rezultă din însemnările marginale de la fila 78 dosar „A3 P3 introdus 12 octombrie 1985 scos 4 noiembrie 1985”
În Dosarul nr. I.163563 - titular E.B. pârâtul a propus deschiderea dosarului de urmărire informativă la data de 10 aprilie 1980 propunând a se dirija surse pe lângă obiectiv, în scopul de a se verifica poziţia sa, legăturile sale şi preocuparea pentru omologarea de noi date privind caracteristicile produselor şi tehnologiilor propuse ca invenţii; montarea mijloacelor T.O (tehnică operativă de interceptarea convorbirilor), investigări şi verificări asupra soţiei obiectivului şi luarea de măsuri pentru limitarea accesului acesteia la D.S.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâtul H.M. a declarat criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că din materialele probatorii depuse de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu rezultă că T.P.V. sau vreo rudă a sa ar fi formulat cerere la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii conform art. 1 alin. (7) şi 8 şi art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008.
Atât la dosarele L.V. cât şi la V.I. propunerea de deschidere a acestora cât şi planurile de măsuri aferente au fost întocmite de alt ofiţer, iar aprobările au fost date de şeful securităţii şi locţiitorul acestuia.
Recurentul mai susţine că instanţa de fond a reţinut că prin acţiunile sale a îngrădit drepturi şi libertăţi al persoanelor în cauză (secretul corespondenţei) dar din materialul probator nu rezultă nici un înscris care să dovedească că măsura interceptării corespondenţei a fost realizată.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Conform art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008 lit. a) lucrător al Securităţii este orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Faţă de cele arătate, se impune următoarea precizare: definiţia legală a noţiunii de lucrător nu presupune situaţiile în care respectivele persoane (ofiţeri, subofiţeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceştia suprimau sau îngrădeau drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Din punctul de vedere al legiuitorului, este irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susţinere legală sau regulamentară. Altfel spus, un angajat al Securităţii care respectând instrucţiunile din acea vreme ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi şi libertăţi fundamentale stipulate de Constituţia de la acea dată, precum şi de pactele internaţionale, la care România era parte, respectivul se înscria în sfera lucrătorilor Securităţii, în sensul O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările şi completările ulterioare.
Pârâtul, prin activităţile desfăşurate, a îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale, garantate de legislaţia din acea vreme. Astfel, în speţă, îngrădirea dreptului la viaţă privată s-a produs în momentul în care Securitatea a încadrat cu informatorii din subordine persoanele urmărite pentru motivele politice arătate mai sus. Acelaşi drept a fost încălcat prin punerea în filaj. De asemenea, prin reţinerea din circuitul poştal a corespondenţei respectivilor, s-a încălcat dreptul la secretul corespondenţei.
Înalta Curte, în acord cu cele reţinute de instanţa de fond, consideră că, în cauză, sunt asigurate condiţiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 pentru a se putea constata calitatea de „lucrător al Securităţii ” .
Astfel, norma citată impune îndeplinirea următoarelor condiţii pentru a se putea reţine calitatea invocată:
- persoana să aibă calitatea de ofiţer, inclusiv acoperit, sau subofiţer al Securităţii în perioada 1945-1989. Or, în speţa dată, această condiţie este asigurată deoarece, pârâtul H.M. a avut gradul de locotenent major în 1980, 1981, ulterior gradul de căpitan (1984-1986) şi funcţia de Şef al Serviciului 2 (1985, 1986) din cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Arad;
- în calitatea menţionată la punctul 1 să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului. Şi această condiţie este asigurată prin acţiunile pârâtului, toate măsurile întreprinse de acesta au încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare şi la acea dată.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin activităţile desfăşurate pârâtul, ofiţer al fostei securităţi a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului reglementate şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată: dreptul la secretul corespondenţei şi dreptul la viaţa privată.
Este lipsit de relevanţă faptul că încălcările respective aveau temei legal sau regulamentar, respectiv că încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale reglementate de Constituţia în vigoare la aceea dată se producea ca urmare a respectării de către pârât a instrucţiunilor ierarhice primite.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentului potrivit căreia cererea de verificare nu îndeplineşte condiţiile pentru a justifica promovarea acţiunii în contencios, Înalta Curte constată că la cerere, verificarea poate fi făcută exclusiv în condiţiile art. 1 alin. (7) şi (8) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, potrivit cărora: „(7) Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeaşi şi pentru lucrătorii Securităţii identificaţi în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă. (8) De drepturile prevăzute la alin. (1)-(7) beneficiază soţul supravieţuitor şi rudele până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moştenitorii săi testamentari. De aceste drepturi beneficiază în primul rând soţul supravieţuitor şi după aceea rudele în ordinea proximităţii legăturii de rudenie. În cazul rudelor de acelaşi grad, au acces la dosar toţi în mod egal, iar în cazul publicării dosarului sau elementelor din dosar, este nevoie de consimţământul tuturor”.
De asemenea, potrivit art. 27 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008 a C.N.S.A.S., „(1) Petiţionarul îndreptăţit, luând cunoştinţă de conţinutul dosarului, poate solicita în scris C.N.S.A.S. demararea procedurilor pentru a afla identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. (2) C.N.S.A.S. comunică petiţionarului îndreptăţit identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, numai dacă aceasta poate fi stabilită cu certitudine.
Pe baza cererii prin care se solicită stabilirea identităţii lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, depusă la Direcţia comunicare, Direcţia investigaţii întocmeşte o notă de constatare a identităţii lucrătorilor sau colaboratorilor Securităţii. Nota de constatare a identităţii va conţine atât numele real şi celelalte date de identitate, cât şi numele conspirativ, acolo unde este cazul. Dacă lucrătorul sau colaboratorul Securităţii a deţinut mai multe nume conspirative, nota de constatare a identităţii va consemna distinct fiecare situaţie în parte. De asemenea, se vor consemna documentele şi informaţiile identificate în cursul desfăşurării investigaţiilor, care au condus la stabilirea identităţii persoanei. (4) Nota de constatare a identităţii se înaintează Colegiului C.N.S.A.S., prin secretarul acestuia. Colegiul C.N.S.A.S., în maximum 15 zile de la înregistrarea la Secretariat, ia în discuţie nota de constatare a identităţii şi, după caz:
a) aprobă nota de constatare şi dispune Direcţiei comunicare redactarea, în termen de 15 zile lucrătoare, a unei comunicări către petiţionarul îndreptăţit, prin care i se transmit datele de identitate ale colaboratorului sau lucrătorului Securităţii, precum şi numele conspirative, acolo unde este cazul;
b) infirmă nota de constatare şi dispune Direcţiei investigaţii reluarea procedurilor specifice de investigare a fondului arhivistic şi/ sau a corespondenţei cu foştii deţinători de arhivă şi cu Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, pentru identificarea documentelor şi informaţiilor necesare soluţionării cererii.
Deci, cu alte cuvinte, din interpretarea dispoziţiilor legale şi regulamentare citate mai sus, rezultă că în procedura de urmat se succed două cereri:
- cererea prin care se solicită stabilirea identităţii lucrătorilor Securităţii şi colaboratorilor acesteia care au desfăşurat activităţi la instrumentarea dosarului persoanei îndreptăţite să formuleze cererea (art. 27 alin. (3) din Regulament şi,
- o a doua cerere formulată de persoana îndreptăţită prin care să se solicite verificarea existenţei sau inexistenţei calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului său (art. 27 alin. (5) din Regulament).
Înalta Curte constată că, în cauză au fost depuse de către intimatul-reclamant cererile de verificare care au stat la baza demarării procedurii de verificare, conf. art. 3 lit. v) din O.U.G, nr. 24/2008, aprobată şi completată prin Legea nr. 293 din 14 noiembrie 2008.
Odată cu depunerea materialelor care au stat la baza notei de constatare şi a acţiunii în constatare, au fost depuse cererile nr. P 4514/06 din 25 mai 2009, P 979/09 din 20 mai 2009, P 947/07 din 18 iunie 2009 şi P 1708/09 din 03 decembrie 2009, adresate C.N.S.A.S. de către domnul L.V., de către V.I., de către E.B., respectiv de către domnul S.K.J., prin care se solicita verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor la care petenţii au avut acces în temeiul art. 1 alin. (7) şi alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
Prin urmare, Înalta Curte constată că procedura a fost urmată întocmai, iar susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul H.M. împotriva sentinţei civile nr. 414 din 24 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6006/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 602/2013. Contencios → |
|---|
