ICCJ. Decizia nr. 6113/2013. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
INALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6113/2013
Dosar nr. 8238/1/2012
Şedinţa publică de la 11 septembrie 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 28 decembrie 2012, A.D. a formulat cerere de revizuire a Sentinţei nr. 6395 din 9 noiembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 7752/2/2012 de Curtea de Apel Bucureşti , susţinându-se că este în contradicţie cu Sentinţa nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 2594/2/2012 de aceeaşi instanţă, fiind invocate dispoziţiile art. 322 teza I pct. 7 C. proc. civ.
2. Hotărârea atacată cu revizuire
A. Prin Sentinţa nr. 6395 din 9 noiembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 7752/2/2012 de Curtea de Apel Bucureşti a fost admisă excepţia inadmisibilităţii şi, în consecinţă, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D., în contradictoriu cu intimatele Casa Naţională de Pensii Publice (fosta Casă Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale) şi Camera Deputaţilor - Secretariatul General, ca inadmisibilă.
A reţinut instanţa că s-a solicitat revizuirea sentinţei nr. 3245 din 16 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în sensul de a se constata nulitatea absolută a ordinului nr. 907 din data de 01 octombrie 2001, înregistrat la poz. 88 din carnetul de muncă, a Ordinului nr. 1380 din data de 24 noiembrie 2006, neînregistrat în carnetul de muncă, a ordinului nr. 671 emis de Preşedintele Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale la data de 30 iulie 2010, a Adeverinţei nr. 51/3388 din data de 26 septembrie 2007, a Deciziei nr. 230847 din data de 20 august 2010, Acte administrative cu caracter individual subsecvent ca fiind emise, cu încălcarea dispoziţiilor Decretului nr. 92/1976 privind Carnetul de muncă şi a prevederilor Ordinului Ministrului Muncii şi Solidarităţii Sociale nr. 340 din data de 04 mai 2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare.
Instanţa de revizuire a reţinut că prin acţiunea introductivă înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 10849/2/2010 din 09 noiembrie 2010, reclamantul A.D. a chemat în judecată pe pârâţii Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale şi Camera Deputaţilor - Secretariatul General pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună suspendarea şi anularea Ordinului Preşedintelui Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale nr. 671 din 30 iulie 2010 şi a actelor administrative subsecvente Convenţiei privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prevăzută de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar înregistrată la Camera Deputaţilor sub nr. 51/77/10 ianuarie 2007, actelor adiţionale la convenţie, adeverinţele de actualizare/recalculare, a listelor nominale de evidenţă a pensionarilor şi deciziilor de actualizare/recalculare, cu obligarea pârâtelor la menţinerea în plată a pensiei de serviciu aşa cum a fost actualizată în baza deciziei nr. 230847 din 12 martie 2009 şi acordarea de despăgubiri.
Prin sentinţa civilă nr. 1380 din 23 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Sentinţa de declinare de competenţă a fost casată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 2238 din 14 aprilie 2011, care a trimis cauza la aceeaşi instanţă, în motivarea deciziei reţinându-se că „prima instanţă urmează să analizeze dacă Ordinul Preşedintelui C.N.P.A.S. nr. 671 din 30 iulie 2010, cât şi celelalte acte subsecvente menţionate de reclamant îndeplinesc cerinţa de a fi acte administrative în sensul definiţiei prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi să se pronunţe în raport de obiectul cererii de chemare în judecată.
Cauza a fost înregistrată spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti la data de 11 mai 2011.
Prin încheierea din 26 octombrie 2011, instanţa a solicitat reclamantului să precizeze în scris actele administrative subsecvente a căror anulare o solicită.
Prin cererea intitulată „note scrise” depusă de reclamant la data de 21 noiembrie 2011, ca răspuns la solicitarea instanţei de precizare a actelor administrative ce formează obiectul acţiunii, acesta a enumerat următoarele acte:
- Convenţia privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar înregistrată la Camera Deputaţilor sub nr. 51/77 din 10 ianuarie 2007 ;
- Actul adiţional la Convenţia privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar înregistrat la Camera Deputaţilor sub nr. 51/5607 din 28 decembrie 2007;
- Ordinul Preşedintelui Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale nr. 671 din 30 iulie 2010;
- mapa transmisă de către Secretarul General al Camerei Deputaţilor la data de 10 noiembrie 2006;
- adeverinţa nr. 51/3388 din 26 septembrie 2007 emisă de Camera Deputaţilor;
- decizia nr. 230847 din 14 noiembrie 2007 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Sector 2;
- ordinul nr. 257 din 28 februarie 2008 de încetare a raporturilor de serviciu emis de Camera Deputaţilor - Secretarul General;
- adeverinţă nr. 57/5381 din 24 iunie 2008 emisă de Camera Deputaţilor;
- decizia nr. 230847 din 15 ianuarie 2009 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Sector 2;
- decizia nr. 230847 din 20 august 2010 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2.
Prin încheierea din 14 martie 2012, Curtea a admis, în parte, excepţia inadmisibilităţii, a respins ca inadmisibile capetele de cerere prin care se solicită anularea şi suspendarea următoarelor acte:
- mapa transmisă de către Secretarul General al Camerei Deputaţilor la data de 10 noiembrie 2006;
- adeverinţa nr. 51/3388 din 26 septembrie 2007 emisă de Camera Deputaţilor;
- decizia nr. 230847 din 14 noiembrie 2007 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Sector 2;
- ordinul nr. 257 din 28 februarie 2008 de încetare a raporturilor de serviciu emis de Camera Deputaţilor – Secretarul General;
- adeverinţă nr. 57/5381 din 24 iunie 2008 emisă de Camera Deputaţilor;
- decizia nr. 230847 din 15 ianuarie 2009 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Sector 2;
- decizia nr. 230847 din 20 august 2010 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2, şi a respins ca inadmisibil, capătul de cerere privind solicitarea de a se menţine în plată pensia de serviciu, aşa cum a fost actualizată prin decizia nr. 230847 din 12 martie 2009.
Prin aceeaşi încheiere s-a dispus continuarea judecăţii privind soluţionarea capetelor de cerere având ca obiect anularea şi suspendarea următoarelor acte:
- Ordinul Preşedintelui Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale nr. 671 din 30 iulie 2010;
- Convenţia privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar înregistrată la Camera Deputaţilor sub nr. 51/77 din 10 ianuarie 2007;
- Actul adiţional la Convenţia privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar înregistrat la Camera Deputaţilor sub nr. 51/5607 din 28 decembrie 2007, precum şi a capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri.
Prin sentinţa nr. 3245 din 16 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins capetele de cerere având ca obiect anularea şi suspendarea următoarelor acte:
- Ordinul Preşedintelui Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale nr. 671 din 30 iulie 2010 ;
- Convenţia privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar înregistrată la Camera Deputaţilor sub nr. 51/77 din 10 ianuarie 2007;
- Actul adiţional la Convenţia privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar înregistrat la Camera Deputaţilor sub nr. 51/5607 din 28 decembrie 2007, precum şi capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri, ca nefondate.
A reţinut instanţa de revizuire că în mod neîntemeiat se susţine de către revizuent, prin cererea de revizuire, că instanţa a omis să constate nulitatea Ordinului nr. 1380 din 24 noiembrie 2006 si nr. 907/2001, în condiţiile în care aceste înscrisuri nu au făcut obiectul cererii reclamantului A.D. în Dosarul nr. 10849/2/2010.
Pe de alta parte, referitor la adeverinţa nr. 51/3388/26 septembrie 2007 şi a Deciziei nr. 230847 din 20 august 2010, prin încheierea din 14 martie 2012 instanţa a admis în parte excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca inadmisibile aceste capete de cerere, fapt pentru care nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire, de vreme ce instanţa s-a pronunţat asupra lor.
A reţinut instanţa că celelalte critici formulate de revizuent nu pot face obiectul prezentei cereri de revizuire, raportat la faptul că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac, care se exercită în condiţiile strict determinate şi pentru motivele limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., revizuirea nefiind o cale devolutivă de atac, astfel încât sa se examineze legalitatea si temeinicia hotărârii atacate sub toate aspectele.
3. Sentinţa nr. 6034 din 24 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, invocată de revizuent ca fiind în contradicţie cu hotărârea atacată cu revizuire, respectiv Sentinţa nr. 6395 din 9 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti.
Prin Sentinţa nr. 6034 din 24 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă excepţia de inadmisibilitate a cererii de revizuire formulate şi a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D., în contradictoriu cu intimatul Secretariatul general al Camerei Deputaţilor .
Instanţa de revizuire a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1077 din 14 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în Dosar nr. 12814/2/2010, a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul A.D. în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul general al Camerei Deputaţilor, acţiune prin care reclamantul solicitase suspendarea Ordinelor nr. 481 din 30 septembrie 2003 şi nr. 39 din 31 ianuarie 2006, privind stabilirea salariilor din cadrul instituţiei pârâte şi creşterile salariale din 2006.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte sesizată cu soluţionarea cererii de revizuire de faţă, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Înalta Curte constată că cererea de faţă nu întruneşte cerinţele minime de admisibilitate prevăzute de lege, întrucât procedând la verificarea hotărârilor invocate ca fiind potrivnice a rezultat că cererea de revizuire nu se încadrează în limitele stabilite de dispoziţiile legale, nefiind vorba de hotărâri potrivnice.
Pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesar ca hotărârile să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat, să fie vorba de aceeaşi pricină, aceleaşi părţi, în aceeași calitate, însă în cauza de faţă hotărârile invocate ca fiind potrivnice nu conţin elementele caracteristice pentru existenţa lucrului judecat, obiectul litigiilor fiind diferit.
Înalta Curte reţine că raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Având în vedere că instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri de revizuire în temeiul art. 322 pct. 7 nu poate face nici o apreciere asupra temeiniciei şi legalităţii soluţiilor date prin cele două hotărâri arătate ca fiind potrivnice, ci procedează strict la verificarea faptului dacă ultima hotărâre ( în cazul de faţă Sentinţa nr. 6395 din 9 noiembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 7752/2/2012 de Curtea de Apel Bucureşti) a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, Înalta Curte a constatat faptul că cererile de revizuire, care au fost soluţionate prin hotărârile ce sunt invocate ca fiind contradictorii, nu sunt de natură a determina şi identitatea de obiect dintre cele două cauze invocate acum contradictorii în cererea de revizuire.
Văzând şi dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva Sentinţei nr. 6395 din 9 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6112/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 6333/2013. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
