ICCJ. Decizia nr. 626/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 626/2013
Dosar nr. 48257/3/2009
Şedinţa publică de la 7 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a sub nr. 48257/3/2009, reclamantul S.N.P.V. P.L. în calitate de reprezentant al reclamanţilor M.A., N.R., T.V., B.F., U.I., S.L., G.D.E., S.M., M.A., P.D., N.F., L.A., T.M., L.N., N.T., G.M., R.P.M., C.I., O.M., P.I., P.A., S.R., I.F., A.I.C., T.C. şi Z.A.M. a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâţilor la plata sumelor cuvenite şi neachitate ce reprezintă valoarea financiară neimpozabilă a salariilor de merit cuvenite ca urmare a nealocării acestora, începând cu luna martie 2009 şi până la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflaţie de la data scadenţei şi până la data efectuării plăţii, precum şi plata lunară a acestora începând cu acea dată şi plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 188/1999, Legea nr. 360/2002, O.G. nr. 38/2003, O.U.G. nr. 192/2002, Legea nr. 554/2004.
În cauză a formulat întâmpinare pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând în acest sens că pârâtul Institutul de Studii pentru Ordine Publică, aflat în subordinea Academiei de Poliţie A.I.C., are calitate de ordonator terţiar de credite şi, având în vedere că reclamanţii sunt angajaţi ai acestuia, reiese că doar acestui pârât îi revine obligaţia de a plăti sumele solicitate prin acţiune, iar, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 563 din 17 februarie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, reţinând că angajatorul reclamanţilor, respectiv Institutul de Studii pentru Ordine Publică, are calitate de instituţie publică centrală, astfel că în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 competenţa de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a la data de 01 aprilie 2010.
Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 5963 din 18 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Administraţiei şi Internelor (Ministerul Afacerilor Interne) şi a fost respinsă acţiunea formulată in contradictoriu cu acest pârât; s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii M.A., N.R., T.V., B.F., U.I., S.L., G.D.E., S.M., M.A., P.D., N.F., L.A., T.M., L.N., N.T., G.M., R.P.M., C.I., O.M., P.I., P.A., S.R., I.F., A.I.C., T.C. şi Z.A.M. toţi prin reprezentant S.N.P.V. P.L. şi reclamanţii O.I., Z.C.M., A.M., C.D., D.V., S.D., B.G.R., R.M., I.A. şi P.M., în contradictoriu cu pârâtul Institutul de Studii pentru Ordine Publică Bucureşti, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că pentru a exista calitate procesuală pasivă trebuie să existe identitate între persoana pârâtului M.A.I. şi cel despre care se pretinde că este obligat prin raportul juridic dedus judecăţii, reţinându-se că autoritatea cu care s-a încheiat raportul de serviciu (potrivit dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 republicată) este Institutului de Studii pentru Ordine Publică, astfel că este întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.I.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate cu privire la fondul cauzei, că reclamanţii sunt funcţionari publici angajaţi ai Institutului Naţional pentru Ordine Publică şi, conform Dispoziţiei nr. S/347 din 30 decembrie 2008, beneficiari ai salariului de merit pentru anul 2009.
S-a mai reţinut de către instanţa fondului că prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar - fiscale şi în vederea încadrării în fondurile bugetare aprobate pentru anul 2009, s-au acordat salarii de merit numai personalului de la capitolul bugetar 61.01 „Ordine publică şi siguranţă naţională”.
De asemenea, judecătorul fondului a constatat că fondurile necesare plăţii salariilor de merit au fost asigurate doar pentru primele două luni ale anului astfel că potrivit dispoziţiilor art. 57 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, potrivit cărora acordarea drepturilor băneşti reglementate de ordonanţă se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual unităţilor M.A.I., pârâtul Institutul de Studii pentru Ordine Publică a procedat în mod corect la încadrarea cheltuielilor în bugetul alocat aşa cum a fost rectificat prin O.U.G. nr. 34/2009.
Recursul.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs S.N.P.V. P.L. şi O.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, reclamantul S.N.P.V. P.L. a arătat, în esență, că reclamanţilor li s-a acordat salariul de merit potrivit Dispoziţiei nr. S/347 din 30 decembrie 2008 a directorului instituţiei, salariu care poate fi retras numai in baza art. 4 alin. (4) din O.G. 38/2003 – în caz de sancţiune disciplinară. S-a mai arătat in motivele de recurs că nu poate fi reţinută motivarea pârâtului in sensul că sumele nu au fot prevăzute in bugetul de venituri şi cheltuieli, astfel că soluţia instanţei de fond este netemeinică şi nelegală.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 3041 C. proc. civ.
Prin recursul declarat de reclamantul Oancea Ion şi prin concluziile scrise s-a arătat, de asemenea, că salariul de merit poate fi retras numai in situaţia aplicării unei sancţiuni disciplinare, fiind un drept câştigat care nu poate fi restrâns datorită necuprinderii sumelor in bugetul angajatorului.
Procedura în fața instanței de recurs
Intimatul – pârât Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Analizând cererile de recurs, motivele invocate, formele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Judecătorul fondului a interpretat şi aplicat dispoziţiile legale conform regulilor ce decurg din analizarea art. 4 alin. (2), art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 şi a Legii nr. 18/2009 a bugetului de stat pe anul 2009, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 34/2009, referitor la măsura dispusă de sistarea salariului de merit reclamanţilor:
- art. 22 alin. (1) „Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale”;
- art. 4 alin. (2) „Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2), în cadrul cărora se angajează, se ordonanţează şi se efectuează plăţi, reprezintă limite maxime care nu pot fi depăşite”.
Dat fiind faptul că prin Legea bugetului de stat pe anul 2009 au fost reduse cheltuielile de personal, la nivelul conducerii M.A.I., ca ordonator principal de credite, şi pentru încadrarea în limitele bugetare, s-au stabilit o serie de măsuri, între care şi neacordarea salariului de merit celor care nu erau finanţaţi de la capitalul bugetar „Ordine publică şi siguranţă naţională”.
Autoritatea intimată a fost astfel obligat să se încadreze în bugetul aprobat, salariul de merit, gradaţia de merit şi solda de merit, fiind suspendate la plată pentru anul 2009 în privinţa unor categorii de salariaţi, motivat de lipsa fondurilor bugetare.
Nu se poate afirma că astfel s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O. deoarece sporul nu face parte din salariul de bază, nu este „bun” sau „interes” în sensul Convenţiei şi nu este garantat.
Este adevărat că în O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor se prevede dreptul acestora de a beneficia de salariul de merit, însă potrivit art. 4 alin. (2) acesta se stabileşte odată pe an, de regulă după aprobarea bugetului, pe baza criteriilor elaborate prin ordin al ministrului de interne.
Având în vedere că art. 57 din O.U.G. nr. 38/2003 prevede că acordarea drepturilor băneşti reglementate de acest act normativ (deci şi a salariului de merit) se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual unităţilor M.A.I. şi cum pentru anul 2009 nu era prevăzută în legea bugetului acordarea salariului de merit pentru poliţiştii care nu erau salarizaţi de la capitalul bugetar „ordine publică şi siguranţă naţională”, măsura dispusă este legală şi temeinică.
De altfel, Înalta Curte s-a pronunţat anterior în cazul unor persoane aflate în situaţie identică cu cea a reclamantului tot prin respingerea acţiunii (Deciziile nr. 4283/2011, 1381/2012).
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de S.N.P.V. P.L.şi O.I. împotriva sentinţei nr. 5963 din 18 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2027/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2955/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
