ICCJ. Decizia nr. 6520/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6520/2013
Dosar nr. 87/33/2012
Şedinţa publică de la 4 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta Asociaţia Proprietarilor de Păduri Grănicereşti Bistriţa în contradictoriu cu Asociaţia Proprietarilor de Păduri Bistriţa Bârgăului, Consiliul local al comunei Bistriţa Bârgăului, D.M., P.V., T.D., P.I. a solicitat constatarea nulităţii Autorizaţiei de funcţionare 100/2009 şi a Convenţiei de custodie 159/2010 pe motivul că s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii Consiliului local al comunei Bistriţa Bârgăului nr. 13 din 3 aprilie 2009 privind aprobarea asocierii Consiliului local Bistriţa Bârgăului cu proprietarii de pădure persoane fizice în vederea constituirii asociaţiei pârâte. Ca urmare a principiilor resolvitur ius accipientis şi quod nullum est, nullum producit effectum, acest act nu poate produce nicio consecinţă juridică, iar actele subsecvente încheiate în baza acesteia se impun a fi anulate.
Primarul comunei Bistriţa Bârgăului în calitate de reprezentant al Consiliului local al comunei Bistriţa Bârgăului a depus întâmpinare invocând lipsa calităţii şi capacităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliului Local, excepţia inadmisibilităţii acţiunii în contencios administrativ pentru lipsa procedurii prealabile precum şi decăderea reclamantei din termenul de promovare a acţiunii în contencios administrativ, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În susţinerea excepţiei inadmisibilităţii s-a arătat că reclamanta nu a parcurs procedura administrativă prealabilă, iar formularea unei aşa zise proceduri la data de 16 ianuarie 2012, a fost formulată după sesizarea instanţei de judecată şi cu depăşirea termenelor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Pe de altă parte, conform art. 11 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 554/2004 acţiunea nu putea fi introdusă mai târziu de un an de la data la care reclamantul a luat cunoştinţă de existenţa actului.
Prin Sentinţa civilă nr. 335 din 3 mai 2012 Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţiile lipsei capacităţii şi calităţii procesuale a Consiliul Local al Comunei Bistriţa Bârgăului şi în consecinţă a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu acesta, a respins excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii acţiunii, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia Proprietarilor de Păduri Grănicereşti Bistriţa Bârgăului, în contradictoriu cu pârâţii Asociaţia Proprietarilor de Păduri Bistriţa Bârgăului, Ministerul Mediului şi Pădurilor, Ocolul Silvic Bistriţa Bârgăului şi Asociaţia Proprietarilor Fondurilor Cinegetice Valea Bârgăului, a constatat nulitatea absolută a Autorizaţiei de funcţionare nr. 100 din 12 mai 2009 a Ocolul Silvic Bistriţa Bârgăului, corelativă cu Certificatul nr. 100 şi a convenţiei de custodie dintre Ministerul Mediului şi Pădurilor şi Asociaţia Proprietarilor de Pădure din Comuna Bistriţa Bârgăului - Ocolul Silvic Bistriţa Bârgăului şi a dispus diminuarea onorariului solicitat de Consiliul Local Bistriţa Bârgăului la suma de 1.000 RON.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că actele atacate sunt acte emise de Ministerul Mediului şi Pădurilor în privinţa Autorizaţiei de funcţionare 100/2009 şi de custodele Asociaţia Proprietarilor de Pădure din comuna Bistriţa Bârgăului, Ocolul Silvic Bistriţa Bârgăului.
Deoarece pârâtul Consiliul Local Bistriţa Bârgăului nu este emitent sau parte în aceste acte atacate, instanţa de fond a apreciat că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
De asemenea, s-a mai reţinut că acest pârât nu are nici capacitate procesuală pentru că nefiind atacat un act al său, nu are capacitatea de drept administrativ pentru a sta în judecată în calitate de autoritate publică emitentă, iar personalitatea şi patrimoniul este circumscris persoanei juridice de drept public, comuna Bistriţa Bârgăului a cărei autoritate publică deliberativă este acest consiliu.
Cât priveşte excepţia lipsei procedurii prealabile ce ar atrage incidenţa inadmisibilităţii acţiunii în contencios administrativ, instanţa de fond a reţinut că a fost formulată o procedură prealabilă, iar neregularitatea acestei proceduri nu a fost invocată de către autoritatea la care aceasta a fost adresată, motiv pentru care a respins excepţia inadmisibilităţii şi cum reclamanta este un terţ faţă de actele atacate care nu i-au fost comunicate, nu s-a reţinut nici împlinirea termenului de decădere prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Referitor la fondul cauzei, Curtea de Apel a constatat că prin H.C.L. nr. 13/2009 adoptată de către Consiliul local al comunei Bistriţa Bârgăului s-a aprobat asocierea Consiliului local Bistriţa Bârgăului cu proprietarii de pădure persoane fizice în vederea constituirii Asociaţiei Proprietarilor de Păduri Bistriţa Bârgăului pentru gospodărirea şi administrarea fondului forestier. Ulterior, în baza Avizului 32/2009 emis de ITRSV a actului constitutiv al Asociaţiei Proprietarilor de Pădure a statutului acestei asociaţii, a Hotărârii nr. 1/2009 privind înfiinţarea Ocolului Silvic Bistriţa Bârgăului a actului constitutiv şi a statutului acestui Ocol, a regulamentului de organizare şi funcţionare,a organigramei, a contractelor de comodat şi a documentelor ce fac dovada suprafeţei a fost autorizat acest Ocol conform procedurii aprobate prin Ordinul Ministrului Mediului şi Pădurilor nr. 198/2009.
Prin anularea H.C.L. nr. 13/2009 a Consiliului local al comunei Bistriţa Bârgăului şi actul care a dat naştere Ocolului Silvic Bistriţa Bârgăului a fost constatat nul prin hotărâri judecătoreşti, astfel că deşi la data cererii de autorizare şi la data cererii de custodie în aparenţă procedura de autorizare reglementată de Ordinul Ministrului Mediului şi Pădurilor nr. 198/2009 a fost respectată, actul care a stat la baza actelor ce au fost avute în vedere la emiterea autorizaţiei fiind anulat se impune în conformitate cu principiile resolvitur ius accipientis şi quod nullum est, nullum producit effectum, şi anularea actelor subsecvente.
Emiterea unei noi hotărâri de consiliu cu aceeaşi formulare ca şi H.C.L. nr. 13/2009 nu poate produce nicio consecinţă juridică întrucât nu această hotărâre a fost avută în vedere la data constituirii Ocolului Silvic Bistriţa Bârgăului. Astfel, aceste acte nu pot avea o existenţă juridică de sine stătătoare fără ca entitatea în favoarea căreia au fost emise să mai existe din punct de vedere juridic.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, a declarat recurs pârâtul Ocolului Silvic Bistriţa Bârgăului, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că instanţa de fond învestită cu soluţionarea cauzei a golit de conţinut prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, transformând caracterul imperativ al acestor dispoziţii într-unul de natură supletivă, lucru care nu poate fi acceptat.
Susţinerile intimatei în sensul că aceasta a parcurs procedura administrativă prealabilă nu pot fi primite, deoarece această presupusă procedură prealabilă a fost înaintată ulterior învestirii instanţei de fond cu prezentul litigiu, sens în care această «plângere» prin care s-a solicitat anularea actelor a căror revocare se pretinde, nu echivalează cu o procedură prealabilă, ale cărei condiţii sunt stipulate în dispoziţiile legale.
Recurentul susţine că pretinsa procedură prealabilă a fost introdusă în afara termenelor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, neavând cunoştinţa de momentul în care intimata a luat cunoştinţă de aceste acte, dar indubitabil, data este anterioară momentului 13 octombrie 2010 (data la care s-a formulat acţiunea în anulare la Judecătoria Bistriţa). Făcând un calcul aritmetic simplu, raportat la data de 13 octombrie 2010 vis-a-vis de termenul de 16 ianuarie 2012, atât termenul de decădere, cât şi cel de prescripţie erau demult depăşite.
Se mai arată că nu are absolut niciun fel de relevanţă faptul că autoritatea la care aceasta a fost adresată nu a invocat vreo neregularitate. Nu se poate afirma că neinvocarea acestei neregularităţi ar produce vreun efect de natură a complini lipsurile demersurilor efectuate de intimată.
Pe fondul cauzei se precizează că, având în vedere emiterea unei noi hotărâri de consiliu care a complinit lipsurile H.C.L. nr. 13/2009, actele subsecvente acestei hotărâri sunt legale şi pot să-şi păstreze individualitatea, fiind susceptibile de a avea o existenţă de sine stătătoare.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Conform art. 7 alin. (1): „Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”, iar potrivit art. 7 alin. (11): „În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând”.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că, în cauză, intimata-reclamantă nu şi-a îndeplinit această obligaţie.
Prin urmare, neîndeplinirea de către intimata-reclamantă a acestei obligaţii trebuia să fie constatată de către instanţa de fond în soluţionarea excepţiei invocate de pârâţi.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei, nu constituie dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Petiţia adresată de intimata-reclamantă la data de 16 ianuarie 2011, ulterior datei la care a fost sesizată instanţa de contencios administrativ cu acţiunea în anulare, respectiv 13 octombrie 2010, nu poate fi considerată ca plângere prealabilă, astfel cum dispun prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Din interpretarea logico-juridică a textului legal sus citat rezultă că plângerea prealabilă trebuie formulată anterior sesizării instanţei de contencios administrativ.
Chiar denumirea acesteia indică faptul că trebuie adresată emitentului actului „în prealabil”, deci, înainte de introducerea acţiunii în contencios administrativ.
De altfel, n-ar avea nicio raţiune să se formuleze o astfel de plângere în timpul procesului, poate numai în încercarea de a se soluţiona amiabil litigiul.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului-pârât sunt întemeiate, iar instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia inadmisibilităţii.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea reclamantei, ca inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Ocolul Silvic Bistriţa Bârgăului împotriva Sentinţei civile nr. 335 din 3 mai 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantei Asociaţia Proprietarilor de Păduri Grănicereşti Bistriţa Bârgăului, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6519/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6525/2013. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
