ICCJ. Decizia nr. 6517/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6517/2013
Dosar nr. 1796/2/2012
Şedinţa publică de la 4 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta B.&A. SPCJ SRL (fosta SC B., M.&A. SPO SRL), în temeiul art. 112 C. proc. civ., precum şi ale Legii nr. 554/2004, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial «Dezvoltarea Resurselor Umane» - Regiunea Centru anularea Actului administrativ nr. 4645 din 15 noiembrie 2011 de respingere a Cererii de rambursare nr. 1 pentru proiectul POSDRU/105/5.1/G/76.796 "Susţinere pentru şomerii din regiunea Centru în vederea integrării pe piaţa muncii" emis de pârâta Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial «Dezvoltarea Resurselor Umane» - Regiunea Centru, ca fiind netemeinic şi nelegal, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 2991 din 7 mai 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta B.&A. SPCJ SRL, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane” - Regiunea Centru, a anulat Adresa nr. 4645 din 15 noiembrie 2011 emisă de acesta şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4,30 RON cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Organismul Regional pentru programul Operaţional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane” - Regiunea Centru a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată, din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (6) va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Alba, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
În cauza de faţă sunt întrunite ambele condiţii care duc la concluzia că instanţa competentă să soluţioneze pricina în primă instanţă este Tribunalul, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pe de o parte actul administrativ atacat este emis de Organismul Regional pentru programul Operaţional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane” - Regiunea Centru, care nu este o autoritate publică centrală, iar, pe de altă parte, valoarea totală a cererii de rambursate este de 35.487 RON.
Prin urmare, având în vedere rangul autorităţii pârâte cât şi cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă este Tribunalul Alba , secţia contencios administrativ şi fiscal.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi pe cale de consecinţă va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Alba, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Organismul Regional pentru programul Operaţional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane” - Regiunea Centru împotriva Sentinţei nr. 2991 din 7 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Alba, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6538/2013. Contencios. Alte cereri. Fond | ICCJ. Decizia nr. 6519/2013. Contencios → |
|---|
