ICCJ. Decizia nr. 6538/2013. Contencios. Alte cereri. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6538/2013
Dosar nr. 5250/1/2012
Şedinţa publică de la 4 octombrie 2013
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată, H.T.I. a contestat soluţia nr. 9701/IJ/868/SIJ/2012 din 20 iulie 2012 a Inspecţiei Juridice a Consiliului Superior al Magistraturii.
Înainte de a analiza cererea formulată, examinând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite şi, pe cale de consecinţă, va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal .
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Cerea formulată de H.T.I. are ca obiect contestaţie împotriva soluţiei pronunţate de Inspecţia Judiciară - Serviciul de inspecţie judiciară pentru judecători, înregistrată sub nr. 9701/IJ/868/SIJ/20 iulie 2012, care este considerată nelegală în raport cu conduita judecătoarei P.G.
Potrivit art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, competenţa de soluţionare a contestaţiei împotriva rezoluţiei de respingere a sesizării, prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4), este în favoarea Secţiei de contencios administrativ-fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, astfel încât aceasta este instanţa competentă să judece prezenta cerere de chemare în judecată.
Pe de altă parte, competenţa de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se referă, conform art. 4 pct. 1 C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanţa supremă neputând fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată.
Având în vedere normele cuprinse în Cartea I - Competenţa instanţelor judecătoreşti, Titlul I - Competenţa după materie, C. proc. civ., mai exact art. 4 şi din care rezultă clar că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu judecă în primă instanţă decât materiile date prin lege în competenţa sa, date fiind şi prevederile Legii contenciosului administrativ (art. 10 alin. (2)), excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi, invocată în cauză, din oficiu, va fi admisă, cu consecinţa trimiterii cauzei spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 137, cu referire la art. 158 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a cererii formulată de H.T.I. împotriva soluţiei nr. 9701/IJ/868/SIJ/2012 din 20 iulie 2012 a Inspecţiei Juridice a Consiliului Superior al Magistraturii, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6536/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6517/2013. Contencios → |
|---|
