ICCJ. Decizia nr. 6591/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6591/2013
Dosar nr. 1299/36/2011
Şedinţa publică de la 9 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea adresată Curţii de Apel Constanţa şi înregistrată sub nr. 1299/36/2011, reclamanta B.O.F., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea în tot a Raportului de evaluare nr. 117619/G/II din 2 noiembrie 2011, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii a arătat că în concluziile raportului de evaluare s-a reţinut că reclamanta nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese întrucât a semnat, la data de 5 ianuarie 2007, respectiv 27 decembrie 2007, în calitate de evaluator, Rapoarte de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale soţului B.M., încălcând astfel prevederile art. 79 din Legea nr. 161/2003.
Reclamanta a susţinut că raportul de evaluare este lovit de nulitate absolută prin prisma încălcării dreptului la apărare şi al efectuării actelor de procedură cu încălcarea normelor imperative stabilite de legiuitor.
S-a susţinut că nu au fost respectate dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. b), inspectorul de integritate solicitând informaţii care nu sunt publice, cu toate că persoana evaluată nu fusese informată, neavând astfel posibilitatea de a-şi prezenta punctul de vedere în scris.
A arătat reclamanta că în Raportul de evaluare nu este lămurită problema sesizării A.N.I. cu privire la nerespectarea de către reclamantă a regimului juridic al conflictelor de interese, fiind invocată şi excepţia prescripţiei răspunderii disciplinare, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010.
2. Hotărârea instanţei de fond
A. Prin Sentinţa nr. 112/CA din 5 martie 2012 a Curţii de Apel Constanţa a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta B.O.F., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.
B. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanţe.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în scopul evaluării, în temeiul dispoziţiilor art. 8, art. 10 lit. b), d) şi e) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, inspectorul de integritate a informat persoana evaluată cu privire la declanşarea procedurii de evaluare a respectării regimului juridic al conflictelor de interese.
Informarea persoanei evaluate s-a efectuat prin scrisoare recomandată înregistrată sub nr. 90035/G/lI din 13 decembrie 2010, scrisoare care nu a fost ridicată de la Oficiul Poştal, fiind returnată la sediul Agenţiei Naţionale de Integritate cu menţiunea „expirat termen păstrare”.
Ulterior, la data de 30 septembrie 2011, întrucât au fost identificate elemente privind nerespectarea regimului juridic al conflictelor de interese, a fost transmisă informarea cu nr. 107774/G/II din 30 septembrie 2011, prin care reclamanta a fost invitată la sediul Agenţiei pentru a prezenta un punct de vedere, probe, date sau informaţii pe care le consideră necesare în cauză.
Urmare a informării transmise la data de 30 septembrie 2011, reclamanta a formulat punctul de vedere înregistrat sub nr. 114807/G/lI din 21 octombrie 2011, în cuprinsul căruia precizează că nu se poate prezenta la sediul Agenţiei Naţionale de Integritate din motive personale, iar, în ceea ce priveşte întocmirea rapoartelor de evaluare pentru soţul său, nu există un "interes patrimonial", deoarece aprecierea a avut la bază activitatea efectiv desfăşurată de un funcţionar public într-un interval de timp, nefiind vorba de luarea unei decizii cu efecte depline, întrucât ultimul cuvânt aparţine în fond contrasemnatarului, care ar fi putut argumenta că nota acordată de evaluator este în neconcordanţă cu activitatea efectiv desfăşurată.
De asemenea, a fost arătat că între secretarul oraşului şi şeful Poliţiei Comunitare nu există raporturi de subordonare, acesta din urmă fiind direct subordonat primarului, iar activitatea de evaluare a fost exercitată în temeiul art. 4 alin. (2) lit. b) din anexa nr. 3 la H.G. nr. 1.209/2003 privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici.
Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că a fost întocmit prezentul raport de evaluare, în temeiul art. 21 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, având în vedere faptul că reclamanta a transmis punctul de vedere.
Prin urmare, a apreciat instanţa de fond că în cauză au fost respectate dispoziţiile legale privind informarea reclamantei în legătură cu declanşarea procedurii de evaluare a respectării regimului juridic al conflictelor de interese în ceea ce o priveşte, fiind invitată la sediul Agenţiei cu probele pe care le consideră necesare în cauză.
Susţinerea reclamantei potrivit căreia inspectorul de integritate avea obligaţia de a-i comunica înscrisurile din dosar la sediul instituţiei unde lucrează, prin fax, e-mail sau chiar e-mail-ul personal, întrucât nu poate da curs invitaţiei de a se prezenta la sediul A.N.I., în data de 14 octombrie 2011, a reţinut instanţa de primă jurisdicţie că este în afara dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, care prevede procedura informării persoanei evaluate şi dreptul său de a-şi prezenta apărările inspectorului de integritate care a invitat-o.
În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia au fost încălcate disp. art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, instanţa a reţinut că şi aceasta este neîntemeiată, întrucât actele întocmite de inspectorul de integritate (solicitări de informaţii care nu sunt publice şi întocmirea raportului de evaluare) s-au realizat după informarea persoanei evaluate.
De altfel, anterior întocmirii Raportului de evaluare 117619/G/II din 2 noiembrie 2011, reclamanta, prin cererea sa din 13 octombrie 2011, dovedeşte că avea cunoştinţă despre obiectul evaluării - conflictul de interese determinat de evaluarea soţului său B.M.
În legătură cu excepţia prescripţiei răspunderii disciplinare, instanţa reţine că şi aceasta este neîntemeiată, întrucât potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, “prin derogare de la dispoziţiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancţiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale. În cazul în care cauza de incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea Agenţiei, sancţiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate, dacă legea nu dispune altfel”.
A reţinut instanţa de fond că în cauza dedusă judecăţii nu este vorba de aplicarea sancţiunii disciplinare, ci despre contestarea raportului de evaluare, raport de evaluare pentru care legea nu a impus un termen limită.
Termenul de 6 luni pentru aplicarea sancţiunii disciplinare invocat de reclamantă, începe să curgă de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare.
Aceeaşi situaţie este şi în cazul tezei a II-a a textului legal sus-menţionat, respectiv sancţiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate, neavând nici o legătură cu termenul de întocmire a raportului de evaluare.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că raportul de evaluare este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 79 din Legea nr. 161/2009.
Astfel, prin Raportul de evaluare 117619/G/II din 2 noiembrie 2011, s-a reţinut că reclamanta nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese, întrucât a semnat în data de 5 ianuarie 2007 şi 27 decembrie 2007, în calitate de evaluator, rapoartele de evaluare a performanţelor profesionale ale soţului său B.M., încălcând prev. art. 79 din Legea nr. 161/2009, potrivit cu care:
„(1) funcţionarul public este în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situaţii:
a) este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice şi juridice cu care are relaţii cu caracter patrimonial;
b) participă în cadrul aceleiaşi comisii, constituite conform legii, cu funcţionari publici care au calitatea de soţ sau rudă de gradul I;
c) interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale de gradul I pot influenţa deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcţiei publice.
(2) În cazul existenţei unui conflict de interese, funcţionarul public este obligat să se abţină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii şi să-l informeze de îndată pe şeful ierarhic căruia îi este subordonat direct. Acesta este obligat să ia măsurile care se impun pentru exercitarea cu imparţialitate a funcţiei publice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoştinţă”.
Instanţa a reţinut că în cauză, aşa cum s-a reţinut în raportul de evaluare, contestatoarea, în calitate de evaluator, a întocmit rapoarte de evaluare a performanţelor profesionale individuale, aferente anilor 2006 şi 2007 ale soţului său B.M.
În baza rapoartelor de evaluare, întocmite de reclamantă şi semnate de aceasta şi contrasemnate de viceprimar, s-a acordat dlui B.M. calificativul „foarte bine”.
Însăşi reclamanta prin acţiune recunoaşte că singurul avantaj al acestei evaluări a fost promovarea în clasă pe aceeaşi funcţie cu consecinţa creşterii salariului cu 50 RON net lunar.
În această situaţie, a concluzionat instanţa de fond, că decizia reclamantei, de evaluare a performanţelor soţului său, a condus la creşterea veniturilor sale salariale, fiind în contradicţie cu dispoziţiile art. 79 din Legea nr. 161/2009.
Chiar dacă reclamanta, datorită funcţiei sale, era abilitată să evalueze performanţele profesionale ale dlui B.M., trebuia să se abţină în legătură cu această sarcină şi să-l informeze pe şeful său ierarhic, respectiv Primarul Oraşului Babadag, astfel cum impune art. 79 alin. (2) din Legea nr. 161/2009.
3. Recursul declarat de B.O.F.
Prin motivele de recurs formulate a fost criticată hotărârea instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a reiterat toate motivele avute în vedere la contestarea raportului de evaluare întocmit de ANI, susţinându-se că a fost încălcat dreptul său la apărare şi cadrul legal procedural privind evaluarea elementelor conflictului de interese. A susţinut că informarea, pe care inspectorul de integritate trebuia să o realizeze, nu a fost efectuată, motiv pentru care actele întocmite de inspectorul de integritate sunt nule de drept.
A arătat că astfel a fost nesocotit dreptul său la apărare, nefiind astfel respectat principiul egalităţii de tratament.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor precizate în acţiunea introductivă, fiind criticată şi soluţia dată cu privire la excepţia prescripţiei răspunderii disciplinare.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat de reclamantă, mai înainte de a analiza motivele de recurs formulate, a constatat că recursul nu a fost timbrat, deşi recurenta a fost citată cu menţiunea achitării taxei datorate.
Înalta Curte reţine că în conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, recursul trebuia timbrat cu suma de 2 RON şi cu 0,15 RON timbru judiciar conform prevederilor O.G. nr. 32/1995, modificată prin Legea nr. 123/1997.
Având în vedere faptul că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia ce-i revenea, conform prevederilor legale arătate, Curtea va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 şi, în conformitate cu prevederile art. 312 alin 1 C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul formulat de B.O.F. împotriva Sentinţei nr. 112/CA din 5 martie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6739/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 6593/2013. Contencios → |
|---|
