ICCJ. Decizia nr. 6739/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6739/2013
Dosar nr. 988/36/2012
Şedinţa publică de la 17 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
La data de 2 decembrie 2012 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, sub nr. 8471/327/2011, plângerea contravenţională împotriva Procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria A/2009 nr. 0209286 din 17 noiembrie 2011, formulată de petenta SC O. SRL în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală a Finanţelor Publice Tulcea.
În motivarea plângerii contravenţionale, petenta a arătat că prin Procesul-verbal seria A/2009 nr. 0209286 din 17 noiembrie 2011 a fost sancţionată cu amendă în sumă de 6.000 RON şi cu aplicarea măsurii complementare de confiscare a sumei de 30.851 RON, pentru fapta prevăzută la art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990, însă descrierea faptei nu se circumscrie dispoziţiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, fiind neclară şi incompletă.
A mai precizat petenta că în perioada 7 octombrie 2010 - 18 decembrie 2010, societatea s-a aflat pe lista contribuabililor inactivi în baza Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2499 din 21 septembrie 2010, fapt pe care nu l-a cunoscut până la sfârşitul lunii octombrie 2010, când a fost înştiinţată de către intimată că nu mai este plătitoare de TVA.
Intimata a mai invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2499 din 21 septembrie 2010 şi excepţia prescripţiei dreptului intimatei de a aplica amenda.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale ca nelegală şi constatarea că Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria A/2009 nr. 0209286 din 17 noiembrie 2011 este temeinic şi legal.
În şedinţa din data de 24 februarie 2011, petenta, a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2499 din 21 septembrie 2010, cu privire la includerea societăţii în lista societăţilor inactive.
Prin Încheierea din 13 aprilie 2012 Judecătoria Tulcea a sesizat instanţa competentă în soluţionarea excepţiei de nelegalitate respectiv Curtea de Apel Constanţa.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. 988/36/2012.
Pârâta A.N.A.F. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale a Preşedintelui Agenţiei Naţionale de administrare Fiscală şi excepţia autorităţii de lucru judecat.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 575/CA din 11 decembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-au respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.A.F., excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta A.N.A.F. şi excepţia de nelegalitate formulată de către reclamanta SC O. SRL în contradictoriu cu pârâţii - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Tulcea şi Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală ca nefondată.
În ce priveşte lipsa calităţii procesuale pasive a A.N.A.F., Curtea a reţinut că este neîntemeiată, motivat de faptul că deşi actul invocat pe calea excepţiei de nelegalitate este emis de Preşedintele A.N.A.F., în cauza de fond a părţilor unde a fost invocată excepţia de nelegalitate figurează ca pârâtă şi A.N.A.F. - D.G.F.P. Tulcea.
În consecinţă, în cauza având ca obiect excepţia de nelegalitate, calitate procesuală pasivă o au celelalte părţi din procedura de fond, dedusă judecăţii de către reclamantă care a înţeles să uzeze şi de această apărare permisă de dispoziţiile art. 4 Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte autoritatea de lucru judecat, Curtea a reţinut că nici această apărare nu poate fi primită întrucât deşi într-o altă cauză a fost analizată legalitatea aceluiaşi ordin ca şi cel criticat în cauză, chiar între aceleaşi părţi totuşi hotărârea pronunţată nu este irevocabilă.
În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate invocată, s-au reţinut următoarele.
Ordinul nr. 2499 din 21 septembrie 2010 pentru aprobarea listei contribuabililor declaraţi inactivi, astfel cum se precizează în preambulul actului, a fost emis în temeiul prevederilor art. 11 alin. (11) şi (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul de procedură fiscală, în temeiul prevederilor art. 78 alin. (5) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi având în vedere prevederile Ordinului ANAF nr. 819/2008 pentru aprobarea Procedurii privind declararea contribuabililor inactivi, cu modificările şi completările ulterioare.
A apreciat judecătorul fondului că nu se poate susţine că Ordinul nr. 2499/2010 fiind emis în aplicarea Ordinului nr. 819/2008 şi prin care se aprobă lista contribuabililor declaraţi inactivi, este nelegal, deoarece acesta nu numai că nu cuprinde nicio dispoziţie legală proprie în referire la „Procedura privind declararea contribuabililor inactivi” şi care să fie contrară vreunei dispoziţii din Ordinul în baza căruia a fost emis, ci dimpotrivă, acest Ordin (nr. 2.499/2010) de aprobare a unei liste, a fost emis în aplicarea Ordinului nr. 819/2008 pentru aprobarea procedurii privind declararea contribuabililor inactivi.
Astfel, s-a apreciat că nemulţumirile reclamantei privind modalitatea în care s-a procedat la înscrierea sa în lista societăţilor inactive, constituie o apărare de fond.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurenta-reclamantă SC O. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat în esenţă că menţionarea societăţii reclamante ca fiind declarată inactivă prin ordinul contestat s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute la pct. B art. 9 din Anexa nr. 1 la Ordinul ANAF nr. 819/2008, care prevăd obligativitatea notificării acestei împrejurări, notificare care nu a avut loc.
S-a invocat astfel nelegalitatea Ordinului nr. 2.499 din 21 septembrie 2010 în raport de neefectuarea comunicării condiţiilor pe care le putea îndeplini reclamanta pentru a evita menţionarea acesteia pe lista societăţilor inactive.
De asemenea, s-a susţinut că instanţa de fond nu a remarcat lipsa notificării pe care DGFP Tulcea trebuia să o comunice.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Intimata-pârâtă a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea soluţiei instanţei de fond apreciind-o ca fiind legală şi temeinică.
S-a reiterat în cuprinsul Notelor Scrise excepţia puterii de lucru judecat.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs.
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte urmează o respinge pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În fapt, recurenta-reclamantă a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului ANAF nr. 2.499 din 21 septembrie 2010, apreciat a fi emis cu încălcarea procedurii stabilite prin Ordinul MF nr. 819/2008, modificat prin Ordinele MF nr. 67/2009 şi nr. 2.258/2010, prin care s-a aprobat Lista contribuabililor declaraţi inactivi, reclamanta fiind indicată la poziţia 23331 din listă.
Învestită cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate, instanţa de contencios administrativ are de verificat concordanţa actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora au fost emis, ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţia, republicată şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.
Din Preambulul Ordinului nr. 2.499 din 21 septembrie 2010 rezultă că acesta a fost emis în temeiul prevederilor art. 11 alin. (11) şi (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul de procedură fiscală, în temeiul prevederilor art. 78 alin. (5) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi având în vedere prevederile Ordinului ANAF nr. 819/2008 pentru aprobarea Procedurii privind declararea contribuabililor inactivi, cu modificările şi completările ulterioare.
Reţine Înalta Curte, că prin Ordinul nr. 2.499 din 21 septembrie 2010 a fost aprobată Lista contribuabililor declaraţi inactivi, în alin. (1); şi s-a dispus comunicarea listei cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură Fiscală, prin afişare la sediul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi prin publicare pe pagina de internet, în alin. (2).
Nu poate fi reţinută susţinerea recurentei-reclamante potrivit căreia actul atacat, prin menţionarea acesteia la poziţia nr. 23331 din listă, încalcă dispoziţiile cu forţă juridică superioară cuprinse în pct. B art. 9 din Anexa nr. 1 a Ordinului ANAF nr. 819/2008 potrivit cărora se comunică câe o notificare fiecărui contribuabil în termen de 5 zile de la data publicării proiectului de ordin, întrucât ceea ce se invocă de fapt în motivarea excepţiei de nelegalitate ca fiind abuziv, este modul în care s-a derulat procedura de declarare a recurentei ca inactivă.
În acord cu soluţia pronunţată de instanţa de fond, Înalta Curte constată că acest motiv, ca şi împrejurarea că instanţa de fond nu remarcat lipsa notificării pe care DGFP Tulcea trebuia să o comunice, poate fi analizat pe calea acţiunii în anulare a actului, prin excepţia de nelegalitate instanţa de contencios administrativ fiind învestită să examineze concordanţa actului administrativ deduse judecăţii cu actul normativ cu forţă juridică superioară, în temeiul şi în executarea căruia a fost emis, în raport de prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de intimata-pârâtă A.NA.F., se reţine că excepţia de nelegalitate, fiind un mijloc de apărare, trebuie cercetată în mod concret în fiecare caz în parte, în raport cu obiectul acţiunii, astfel că în situaţia existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate anterior în soluţionarea excepţiei referitoare la acelaşi act administrativ, nu se poate reţine că există autoritate de lucru judecat, întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 163 alin. (1) C. proc. civ., în sensul triplei identităţi de cauză, obiect şi părţi.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.C. O. S.R.L. Tulcea împotriva Sentinţei nr. 575/CA din 11 decembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6738/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6591/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
