ICCJ. Decizia nr. 6593/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6593/2013
Dosar nr. 20633/302/2011
Şedinţa publică de la 9 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin Sentinţa civilă nr. 8380 din 27 octombrie 2011 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul M.M. în contradictoriu cu pârâta Serviciul Român de Informaţii, în ceea ce priveşte solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei să-i acorde gradul de general de brigadă.
Prin întâmpinarea depusă la 9 martie 2012, Serviciul Român de Informaţii a invocat excepţia netimbrării acţiunii, excepţia lipsei procedurii prealabile, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Serviciului Român de Informaţii.
În şedinţa publică din 6 aprilie 2012 curtea a respins excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată pentru neplata taxei de timbru şi a timbrului judiciar, reţinând că prezenta cauză este asimilată unui litigiu de muncă, în privinţa cărora operează scutirea de la plata taxelor de timbru.
2. Hotărârea instanţei de fond
A. Prin Sentinţa nr. 2505 din 6 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Serviciul Român de Informaţii şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul M.M., în contradictoriu cu pârâţii Serviciul Român de Informaţii şi Casa de Pensii a S.R.I. (UM X), ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.
B. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanţe.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 45 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 80/1995, gradele de general şi amiral în activitate şi în rezervă, în timp de pace şi în timp de război, se acordă prin decret al Preşedintelui României, la propunerea ministrului apărării naţionale, după consultarea colegiului ministerului.
Instanţa a reţinut că rezultă din cuprinsul dispoziţiilor Legii nr. 80/1995 faptul că Preşedintele României este unica autoritate competentă să acorde gradul de general cadrelor militare active sau în rezervă, astfel încât a concluzionat că acţiunea prin care reclamantul a solicitat obligarea Serviciului Român de Informaţii la acordarea gradului de general este formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, având în vedere că instituţia pârâtă nu are competenţa de a rezolva pretenţia reclamantului.
Totodată, instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea nr. 14/1992, selecţionarea, încadrarea, acordarea gradelor şi înaintarea în grad şi în funcţii, transferarea, trecerea în rezervă, încetarea sau desfacerea contractului de muncă se fac potrivit legii, Regulamentului de funcţionare a Serviciului Român de Informaţii, statutelor corpurilor ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor şi altor dispoziţii legale.
Or, a reţinut instanţa că reclamantul nu a avut niciodată calitatea de cadru militar al Serviciului Român de Informaţii, fiind trecut în rezervă din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, astfel că şi pretenţia sa, în sensul obligării pârâtei la întocmirea operaţiunilor administrative în vederea înaintării către Preşedintele României a propunerii de avansare în gradul de general este formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
3. Recursul declarat de M.M.
Prin cererea de recurs formulată, recurentul a criticat soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, solicitând admiterea recursului în modalitatea în care este formulat şi motivat, desfiinţarea hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă, admiterea pretenţiei formulate de reclamant, în sensul obligării pârâtei la întocmirea documentaţiei în vederea înaintării către Preşedintele României a propunerii de avansare în grad de general în rezervă.
Recurentul a solicitat examinarea cauzei sub toate aspectele, arătând că a fost formulată acţiunea introductivă împotriva unei instituţii şi nu împotriva unei persoane, că hotărârea atacată se referă la faptul că nu există trecut în instituţiile actuale, precum şi faptul că instanţa de fond a negat cu rea-voinţă şi rea-credinţă existenţa unui raport juridic între reclamant şi pârât, deşi această instituţie a emis decizia de revizuire a pensiei sale, astfel încât este dovedită calitatea procesuală a acesteia.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Examinând criticile formulate de recurent, Înalta Curte a constatat că acestea nu pot fi primite de instanţa de control judiciar, întrucât instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, în raport de actele şi lucrările dosarului, iar excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului a fost corect soluţionată.
Determinarea calităţii procesuale a părţilor este o problemă cu multiple implicaţii pe plan procesual, întrucât numai acea persoană care are calitate procesuală va putea fi parte în proces. A determina calitatea procesuală a părţilor înseamnă a identifica atât persoana căreia legea îi acordă dreptul la acţiune în sens activ (legitimare activă), cât şi persoana împotriva căreia acţiunea se îndreaptă (legitimare pasivă).
Pentru definirea noţiunii de calitate procesuală se face întotdeauna legătura între persoana reclamantului şi titularul dreptului subiectiv dedus judecăţii, precum şi între persoana pârâtului şi cel obligat în raportul juridic de drept substanţial, întotdeauna fiind necesar a se identifica aceste categorii de persoane.
În cauza dedusă judecăţii, reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor Serviciul Român de Informaţii şi Casa de Pensii a S.R.I. (UM X) la acordarea gradului de general de brigadă.
Înalta Curte a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 45 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 80/1995, gradele de general şi amiral în activitate şi în rezervă, în timp de pace şi în timp de război, se acordă prin decret al Preşedintelui României, la propunerea ministrului apărării naţionale, după consultarea colegiului ministerului.
Or, solicitarea de acordare a gradului de general nu trebuie să vină de la partea interesată în obţinerea gradului, ci de la autoritatea în măsură să propună acordarea gradului de general.
Constatând că nu există motive de casare a hotărârii atacate, Înalta Curte va menţine hotărârea instanţei de primă jurisdicţie ca legală şi temeinică şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de M.M. împotriva Sentinţei nr. 2505 din 6 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6591/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 6601/2013. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
|---|
