ICCJ. Decizia nr. 6644/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6644/2013
Dosar nr. 448/198/2012
Şedinţa de la 10 octombrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Râmnicu Vâlcea, petenta SC S. SRL a solicitat ca în contradictoriu cu Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică - C.E.S.T.R.I.N., să dispună anularea procesului-verbal de contravenţie încheiat la data de 10 octombrie 2011.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin Sentinţa Civilă nr. 13.402 din 19 decembrie 2011 Judecătoria Rm. Vâlcea a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Prin Sentinţa civilă nr. 1298 din data de 18 martie 2013 Judecătoria Brezoi a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Petroşani, instanţa de la domiciliul petentului.
În esenţă instanţa a avut în vedere prevederile art. 101 din O.G. nr. 15/2012 astfel cum a fost modificată pin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă.
Prin sentinţa nr. 2262 din 15 mai 2013. Judecătoria Petroșani a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Petroșani a reținut că prevederile art. 101 sunt aplicabile doar contravenţiilor săvârşite după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 nu şi contravenţiilor deja săvârşite şi aflate în curs de soluţionare, cărora le sunt aplicabile dispoziţiile art. 32 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001.
Instanţa a constatat că la data introducerii plângerii contravenționale, competentă să judece cauza, era Judecătoria Brezoi, întrucât fapta contravențională s-a săvârșit pe raza de competență teritorială a Judecătoriei Brezoi.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
- de verificat cu dosarul în față ;
- Argumente de fapt şi de drept relevante.
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
In fapt, se reţine că la data de 10 octombrie 2011 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică - C.E.S.T.R.I.N. procesul verbal de contravenţie din 10 octombrie 2011, prin care s-a reţinut săvârşirea de către contestator a contravenţiei constând în aceea că a circulat cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare pe DN7 Km 188+900m Seaca Jud. Vâlcea, fără a deţine rovinietă valabilă.
Pentru acest motiv, s-a aplicat petentului amendă contravenţională în cuantum de 250,00 lei în baza art. 8, alin. (2) din O.G. nr. 15/2002.
Înalta Curte, constată că prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul instanțelor de judecată la data de 31 decembrie 2011, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., ale cărui dispoziţii potrivit dispoziţiilor art. 24, se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare.
Apreciază Înalta Curte că este eronată invocarea a dispoziţiilor art. 101 introdus prin art. III din Legea nr. 2/2013 potrivit cărora „Prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria in a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.".
În acest sens, se reţine că dispoziţiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora (1) Procesele in prima instanța, precum si căile de atac in materia contenciosului administrativ si fiscal, in curs de judecata la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competentei instanțelor legal investite se judeca de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi, trebuie interpretate restrictiv, in sensul că se aplică numai situaţiilor expres reglementate in acest articol.
Astfel, textul de lege expus anterior menţionează că modificarea de competenţă se aplică doar proceselor in primă instanţă, precum şi căilor de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, regula derogatorie prevăzută de acest articol aplicându-se doar în cazul litigiilor din materia contenciosului administrativ, din care nu fac parte şi litigiile din materie contravenţională, având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincţie clară între cele două tipuri de litigii, aspect ce reiese chiar din conţinutul acesteia legi, din denumirea Secţiunii a 2-a, intitulată „Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal”.
De asemenea, Înalta Curte reţine că prevederile alin. (1)-(4) ale art. XXIII din Legea nr. 2/2013 sunt corelate, între acestea existând o strânsă legătură, scopul legiuitorului fiind de a aplica procedura de degrevare administrativă doar in ceea ce priveşte litigiile aflate in fond la curţile de apel şi in recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, in materia contenciosului administrativ şi fiscal.
Pentru aceste considerente, se constată că schimbarea de competenţă realizată prin Legea nr. 2/2013 în ceea ce priveşte soluţionarea plângerilor formulate împotriva proceselor verbale de contravenţie întocmite în baza O.G. nr. 15/2002 nu se aplică litigiilor în curs de judecată la data intrării acesteia in vigoare, acestea urmând să fie judecate în continuare de instanţa competentă potrivit art. 32 alin. (2) din OG nr. 2/2001, şi anume de judecătoria de la locul săvârşirii contravenţiei.
Cum din procesul verbal de contravenţie aflat la fila 4 a Judecătoriei Rm. Vâlcea rezultă că locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentului este pe DN7 Km 188+900m Seaca Jud. Vâlcea, instanţa competentă a soluţiona cauza este Judecătoria Brezoi, Secţia Civilă, judeţul Vâlcea.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi 5 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Brezoi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC S. SRL Petrila în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică - C.E.S.T.R.I.N. în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6632/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 6645/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
