ICCJ. Decizia nr. 6645/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6645/2013
Dosar nr. 12735/1748/2012
Şedinţa de la 10 octombrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 Bucureşti la data de 30 aprilie 2012 sub nr. 10475/303/2012, petenta SC C.P. SA Brăila a solicitat în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. – C.E.S.T.R.I.N. anularea procesului-verbal.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 8015 din 02 octombrie 2012, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei Judecătoriei Cornetu, dosarul fiind înregistrat pe rolul instanţei indicate la data de 11 octombrie 2012 sub nr. 12735/1748/2012.
Prin încheierea din 14 martie 2013, Judecătoria Cornetu a dispus scoaterea cauzei de pe rol în temeiul art. III coroborat cu art. 23 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013, trimiţând dosarul pe cale administrativă Judecătoriei Brăila, apreciind că aceasta este competentă să judece cauza.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Cornetu a avut în vedere faptul că la data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă prin care s-a modificat competenţa în privinţa plângerilor contravenţionale având ca obiect plata rovinietei, competente fiind instanţele de la domiciliul/sediul contravenientului, iar nu cele de la locul săvârşirii faptei.
Prin sentința nr. 3949 din 17 mai 2013 Judecătoria Brăila a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Instanţa a constatat că obiectul cauzei este „anularea procesului-verbal de contravenţie”, nefiind o pricină privitoare la bunuri, iar părţile nu pot să înlăture competenţa teritorială prevăzută de O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora „plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia”.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante.
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
În fapt, se reţine că la data de 10 aprilie 2012 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul C.N.A.D.N.R. SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică C.E.S.T.R.I.N. procesul verbal de contravenţie din 10 aprilie 2012, prin care s-a reţinut săvârşirea de către contestator a contravenţiei constând în aceea că a circulat cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare x pe A2 Km 12+450 m Glina Jud. Ilfov, fără a deţine rovinietă valabilă.
Pentru acest motiv, s-a aplicat petentului amendă contravenţională în cuantum de 250,00 lei în baza art. 8, alin. (2) din O.G. nr. 15/2002.
Înalta Curte, constată că prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul instanțelor de judecată la data de 30 aprilie 2012, anterior intrării in vigoare a noului Cod de procedură civilă, ale cărui dispoziţii potrivit dispoziţiilor art. 24, se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia in vigoare.
Apreciază Înalta Curte că este eronată invocarea a dispoziţiilor art. 101 introdus prin art. III din Legea nr. 2/2013 potrivit cărora „Prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria in a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.”.
În acest sens, se reţine că dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora (1) Procesele in prima instanța, precum si căile de atac in materia contenciosului administrativ si fiscal, in curs de judecata la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competentei instanțelor legal investite se judeca de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi, trebuie interpretate restrictiv, in sensul că se aplică numai situaţiilor expres reglementate in acest articol.
Astfel, textul de lege expus anterior menţionează că modificarea de competenţă se aplică doar proceselor in primă instanţă, precum şi căilor de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, regula derogatorie prevăzută de acest articol aplicându-se doar în cazul litigiilor din materia contenciosului administrativ, din care nu fac parte şi litigiile din materie contravenţională, având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincţie clară între cele două tipuri de litigii, aspect ce reiese chiar din conţinutul acesteia legi, din denumirea Secţiunii a 2-a, intitulată „Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal”.
De asemenea, Înalta Curte reţine că prevederile alin. (1)-(4) ale art. 23 din Legea nr. 2/2013 sunt corelate, intre acestea existând o strânsă legătură, scopul legiuitorului fiind de a aplica procedura de degrevare administrativă doar in ceea ce priveşte litigiile aflate in fond la curţile de apel şi in recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, in materia contenciosului administrativ şi fiscal.
Pentru aceste considerente, se constată că schimbarea de competenţă realizată prin Legea nr. 2/2013 în ceea ce priveşte soluţionarea plângerilor formulate împotriva proceselor verbale de contravenţie întocmite în baza O.G. nr. 15/2002 nu se aplică litigiilor în curs de judecată la data intrării acesteia in vigoare, acestea urmând să fie judecate în continuare de instanţa competentă potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, şi anume de judecătoria de la locul săvârşirii contravenţiei.
Cum din procesul verbal de contravenţie aflat la fila 6 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti rezultă că locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentului este pe A2 Km 12+450m Glina Jud. Ilfov, instanţa competentă a soluţiona cauza este Judecătoria Cornetu.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC C.P. SA Brăila în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică – C.E.S.T.R.I.N. în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6644/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 6647/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
