ICCJ. Decizia nr. 6720/2013. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6720/2013
Dosar nr. 934/1/2013
Şedinţa publică de la 15 octombrie 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin sentinţa nr. 171/2011/ CA din 13 septembrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul P.V., în contradictoriu cu pârâţii U.N.B.R. şi Baroul Satu Mare, a anulat Decizia nr. 86/2010 emisă de pârâtul Baroul Satu Mare şi Deciziile nr. 96 şi nr. 128/2010 emise de pârâta U.B.R. şi a obligat pe pârâţi să emită decizia de primire a reclamantului în profesia de avocat cu titlu de avocat definitiv în cadrul Baroului Satu Mare. Instanţa de fond a respins restul cererilor, respectiv cea privind obligarea înscrierii în barou în forma solicitată de reclamant.
Prin Decizia nr. 4707 din 9 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-au admis recursurile declarate de pârâţii U.N.B.R. şi Baroul Satu Mare împotriva sentinţei nr. 171/2011/ CA din 13 septembrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal; s-a modificat sentinţa atacată, în sensul că s-a respins acţiunea formulată de reclamantul P.V., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a reţinut că atât art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat cât şi Hotărârea U.N.B.R. din 11 septembrie 2010 nu au fost anulate, astfel că acestea îşi produc efectele iar persoanele care solicită primirea în profesia de avocat cu scutire de examen în condiţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, dacă Baroul a hotărât verificarea cunoştinţelor, trebuie să se prezinte la aceste interviuri de verificare.
S-a constatat că practica instanţei supreme este constantă în a aprecia că există un exces de putere al autorităţii în cazul în care solicitanţii care au formulat cerere de primire în profesie în condiţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 au fost supuşi unui test scris, dar nu au fost admise cererile celor care nu s-au prezentat la interviul privind verificarea cunoştinţelor referitoare la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
Împotriva acestei decizii revizuientul P.V. a formulat cerere de revizuire.
În motivarea cererii s-a arătat că in mod greşit s-a reţinut prin Decizia nr. 86 din data de 22 decembrie 2010 că a refuzat să se prezinte la interviul pentru verificarea cunoştinţelor, privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, in condiţiile in care nu s-a făcut dovada comunicării datei acestui interviu.
S-a invocat Hotărârea C.E.D.O. din data de 10 iulie 2012 în cauză Ilie Şerban împotriva României, precum şi cauza Ştefan şi Ştef contra României.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 322 pct 9 C. proc. civ.
Apărările in Uniaţilor.
Prin întâmpinarea depusă in cauză la data de 8 octombrie 2013, intimata U.N.B.R. a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct 9 C. proc. civ.
Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire
Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocate de revizuent, revizuirea hotărârii unei instanţe de recurs se poate cere „dacă C.E.D.O. a constatat o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate".
Din reglementarea citată rezultă în mod logic că admisibilitatea revizuirii unei decizii pronunţate de instanţa de recurs în această ipoteză este condiţionată, între altele, de existenţa unei hotărâri a C.E.D.O. care să constate existenţa unei încălcări a drepturilor sau libertăţilor fundamentale care s-a produs prin chiar hotărârea a cărei revizuire se cere.
Or, necontestat, în cauza de faţă nu există o hotărâre a instanţei europene, revizuentul prevalându-se de o hotărâre pronunţată de C.E.D.O. în altă cauză, ceea ce nu este admisibil.
Pe lângă acest aspect dirimant în materia exercitării unei căi extraordinare de atac, de retractare, generat de imposibilitatea extrapolării unor raţionamente şi constatări făcute în altă speţă, Înalta Curte mai remarcă şi diferenţa specifică, reliefată prin faptul că în speţa analizată de C.E.D.O. aspirantul la statutul de avocat fusese supus unui examen scris privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, pe care nu l-a promovat. Or, în privinţa revizuentului, situaţia de fapt este alta: acesta nu s-a prezentat la interviul organizat.
Instanţa de recurs a reţinut însă că verificarea cunoştinţelor nu trebuie să se transforme într-un veritabil examen, contravenind jurisprudenţei Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, în materia invocată de revizuent şi Hotărârilor C.E.D.O. din cauzele Ştefan şi Ştef contra României ori Ilie Şerban contra României.
Ca urmare, pentru toate aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., se va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de către intimata U.N.B.R. şi dovedite cu chitanţa aflată la fila 25, Înalta Curte reţine faţă de dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cu care: „Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.", caracterul întemeiat al cererii, urmând a o încuviinţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de P.V. împotriva Deciziei nr. 4707 din 9 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Obligă revizuentul la plata sumei de 500 de lei, cheltuieli de judecată către intimata U.N.B.R.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6708/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6890/2013. Contencios → |
|---|
