ICCJ. Decizia nr. 6910/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6910/2013
Dosar nr. 7591/198/2011
Şedinţa publică de la 24 octombrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii judiciare
Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil la data de 23 noiembrie 2011, contestatoarea SC S. SRL, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R., a solicitat anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, încheiat la data de 16 august 2011, exonerarea de plata amenzii contravenţionale, iar în subsidiar, înlocuirea sancţiunii principale a amenzii cu sancţiunea avertismentului.
2. Hotărârea primei instanţe aflate în conflict
Prin sentinţa civilă nr. 1412 din 13 decembrie 2011, Judecătoria Mizil a admis excepţia necompetenţei teritoriale absolute a Judecătoriei Mizil invocată de către instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Mizil a reţinut în cauză dispoziţiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, potrivit cărora competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale revine judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârşită contravenţia.
Astfel, prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor întocmit în cauză s-a reţinut că fapta contravenţională constând în conducerea autoturismului, fără a deţine rovinieta valabilă a fost săvârşită în localitatea Seaca, judeţul Vâlcea, iar conform H.G nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, localitatea respectivă se află în circumscripţia Judecătoriei Brezoi, instanţă competentă din punct de vedere teritorial să judece pricina.
3. Hotărârea celei de-a doua instanţe aflate în conflict
Prin sentinţa civilă nr. 2025 din 15 aprilie 2013, Judecătoria Brezoi a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenta de soluţionare a plângerii contravenţionale în favoarea Judecătoriei Mizil.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, p otrivit art. 101din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2 din 01 februarie 2013," plângerea, însoţită de copia procesului verbal de constatare a contravenţiei, se introduce Ia judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul". Aceste dispoziţii procedurale de imediată aplicare au intrat în vigoare după data înregistrării plângerii la judecătoria Brezoi, după declinarea de competenţă şi, după cum rezultă din cuprinsul procesului verbal de contravenţie, contravenienta are sediul în oraşul Mizil, judeţul Prahova, localitate aflata în circumscripţia Judecătoriei Mizil, judeţul Prahova.
Prin încheierea din data de 13 august 2013, s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă ivit.
4. Regulatorul de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa, în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin procesul-verbal de contravenţie din 16 august 2011, întocmit de către un agent constatator din cadrul C.N.A.D.N.R. SA - Cestrin, petenta SC S. SRL a fost sancţionată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. 15/2002 cu amendă contravenţională în cuantum de 2.750 lei.
S-a constatat că la data de 19 februarie 2011, vehiculul cu număr de înmatriculare aparţinând petentei a circulat pe D.N. 7, în localitatea Seaca, judeţul Vâlcea, fără a deţine rovinietă valabilă.
Din procesul-verbal rezultă că locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentei a fost DN, localitatea Seaca, judeţul Vâlcea, situată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Brezoi, judeţul Vâlcea.
Aşa cum în mod corect a reţinut şi Judecătoria Mizil, la data introducerii plângerii contravenţionale competentă să judece plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii era judecătoria în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta contravenţională, în temeiul art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Chiar dacă prin sentinţa civilă nr. 2025 din 15 aprilie 2013 Judecătoria Brezoi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mizil, apreciind că urmare a introducerii art. 101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2 din 01 februarie 2013, competentă să judece prezenta cauză este judecătoria unde domiciliază contravenientul, normele de procedură fiind de imediată aplicare, Înalta Curte apreciază că, în situaţia specială a stabilirii competenţei, normele de procedură civilă nu pot retroactiva decât în cazul în care prin norma nouă se prevede în mod expres aceasta.
Or, aşa cum în mod corect a reţinut Judecătoria Mizil, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privinţa plângerilor contravenţionale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanţelor de judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a modificării competenţei teritoriale prin introducerea art. 101 în acest act normativ.
Cu toate că prin art. 23 din Legea nr. 2/2013 se prevede că „procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţelor instanţei legal investite, se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi", Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu este aplicabil şi plângerilor contravenţionale întemeiate pe dispoziţiile O.G. nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste cereri fac parte din materia contenciosului administrativ şi fiscal, ci au o identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincţie între cele două materii în secţiunea a II - a din acelaşi act normativ, secţiune intitulată „modificarea şi completarea unor acte normative în materia contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal".
Raportat la circumstanţele cauzei, faţă de prevederile legale susmenţionate, Înalta Curte constată că locul săvârşirii contravenţiei, reţinute în sarcina petentei este localitatea Seaca, judeţul Vâlcea, localitate aflată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Brezoi şi, prin urmare, instanţa competentă să soluţioneze pricina este această judecătorie.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Brezoi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta SC S. SRL în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6890/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6911/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
