ICCJ. Decizia nr. 6815/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6815/2013
Dosar nr. 511/42/2011
Şedinţa publică de la 22 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, reclamanta Camera Medicilor Prahova a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, M.S., M.A.I., M.F.P., Direcţia de Sănătate Publică Prahova, să se constate nelegalitatea art. 3, 4, 7 din H.G. nr. 212 din 11 martie 2011, art. 2 şi Anexa II pct. 49 din H.G. nr. 345 din 31 martie 2011, art. 1 şi Anexa II pct. 31 din Ordinul nr. 208 din 18 martie 2011, urmând a se proceda la anularea acestora şi a tuturor actelor subsecvente.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut, în esenţă, că măsurile luate de Guvernul României, în colaborare cu M.S., M.M., M.F.P., M.A.I. şi Direcţia de Sănătate Publică Prahova, prin dispoziţiile criticate, în sensul desfiinţării Centrului de Sănătate de la Bălţeşti pentru a fi transformat în cămin de bătrâni, urmând a fi preluat şi personalul şi patrimoniul, sunt ilegale şi neconstituţionale.
Prin încheierea din de şedinţă din data de 6 octombrie 2011, Curtea de Apel Ploieşti a respins excepţia netimbrării acţiunii şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant a reclamantei ca neîntemeiate, şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâţii M.A.I., M.M.F.P.S., M.F.P.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 236 din 21 iunie 2012, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Ministerul Sănătăţii; a respins acţiunea precizată şi cererea de intervenţie forţată a Primarului Comunei Bălţeşti şi a Consiliului Local Bălţeşti, formulate de reclamanta Camera Medicilor Prahova, ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, din examinarea tuturor actelor administrative contestate reiese că acest centru de sănătate - Centrul de sănătate Bălţeşti - a fost inclus în categoria unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate în urma analizei situaţiei sistemului românesc de asistenţă spitalicească, nu în mod arbitrar, ci în baza unei metodologii de selecţie şi a unor criterii obiective aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii, de către comisia de selecţie numită în baza dispoziţiilor art. 245 alin. (2) din Legea nr. 95/ 2006 , ordin care nu a fost anulat sau revocat.
În această situaţie nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 34 şi 47 din Constituţie, invocate de reclamantă.
A mai apreciat Curtea că hotărârile de guvern contestate au fost adoptate cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, proiectele acestora fiind însoţite de o expunere de motive, o notă de fundamentare sau un referat de aprobare, având avizul favorabil al Consiliului Legislativ, fără a depăşi cadrul normativ fixat de actele normative cu forţă juridică superioară.
Instanţa fondului a mai arătat că nu se poate reţine desfiinţarea, prin actele contestate, a Centrului de Sănătate Bălţeşti, întrucât acest centru a fost selectat în categoria unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate; or, finanţarea serviciilor furnizate în cadrul asistenţei medicale în unităţile sanitare cu paturi poate fi realizată nu numai din fonduri publice, ci şi din fonduri private, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 95/2006 şi după cum se menţionează şi în Ordinul nr. 208/2011, autorităţile administraţiei publice locale având iniţiativa atât în desfiinţarea unităţii sanitare, cât şi în transformarea acesteia în cămin pentru persoane vârstnice.
În ceea ce priveşte condiţia suspensivă invocată de reclamantă, de reabilitare a centrului de sănătate din fonduri nerambursabile europene sub condiţia funcţionării continue a unităţii sanitare, Curtea a reţinut că, într-adevăr, din probele administrate reiese că prin O.G. nr. 64/1997 privind ratificarea Acordului de împrumut dintre România şi Fondul de Dezvoltare Socială al Consiliului Europei, semnat la Paris la 27 iunie 1997, a fost ratificat acordul de împrumut dintre România şi Fondul de Dezvoltare Socială al Consiliului Europei privind împrumutul în sumă de 219.765 dolari SUA, acordat pentru finanţarea parţială a Proiectului 1223 (1996), referitor la reabilitarea Spitalului rural Bălţeşti din judeţul Prahova.
Conform dispoziţiilor art. 2 din acordul de împrumut, obligaţia împrumutatului era de a utiliza împrumutul pentru a finanţa numai proiectul descris în anexa nr. 1 şi de a realiza acest proiect conform condiţiilor detaliate în anexa menţionată anterior.
Or, cât timp prin actele contestate nu a fost desfiinţată unitatea sanitară, nu poate fi reţinută nici încălcarea unei astfel de condiţii, care ar produce consecinţe în planul obligaţiei asumate de Statul român.
Referitor la cererea reclamantei de a fi obligată pârâta Direcţia de Sănătate Publică să propună, să organizeze şi să avizeze existenţa centrului de sănătate multifuncţională Bălţeşti, instanţa fondului a apreciat că nu sunt îndeplinite cerinţele legale pentru a fi stabilită această obligaţie în sarcina pârâtei, reclamanta nedovedind iniţiativa în acest sens şi solicitarea formulată de instituţiile implicate în managementul spitalicesc şi acordul autorităţii administraţiei publice locale, adresate pârâtei; instanţa, pe calea contenciosului administrativ, poate doar analiza şi sancţiona un refuz nejustificat al autorităţii publice, în condiţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Excepţia inadmisibilităţii cererii a fost respinsă cu motivarea că reclamanta Camera Medicilor Prahova este o organizaţie sindicală a medicilor din judeţul Prahova, constituită în scopul apărării drepturilor şi promovării intereselor profesionale, economice, sociale ale membrilor săi, potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, fiind înscrisă în registrul special al organizaţiilor sindicale ţinut la Judecătoria Ploieşti, este afiliată Confederaţiei Naţionale Sindicale “C.A.” - Uniunea Sindicală Teritorială Filiala Prahova, din anul 2005, având obligaţia de a acţiona în interesul membrilor săi, inclusiv de a promova acţiuni în justiţie şi deţinând legitimare procesuală în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ raportat la art. 2 alin. (1) lit. a)) din aceeaşi lege.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei nr. 236 din 21 iunie 2012 a declarat recurs reclamanta Camera Medicilor Prahova , solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale şi anulării actelor administrative contestate.
În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a formulat în esenţă, următoarele critici:
3.1. Hotărârea judecătorească este nelegală şi vădit contradictorie, fiind rezultatul aplicării greşite a legii, în cauză subzistând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 7 C. proc. civ.
Recurenta arată că schimbarea destinaţiei unităţii şi a echipamentelor sanitare fără acordul Fondului de Dezvoltare Socială a Consiliului Europei, care în anul 1996 a acordat un împrumut pentru reabilitarea Centrului de Sănătate Bălţeşti, în condiţiile în care fondurile sunt europene şi au avut ca scop determinat „îmbunătăţirea condiţiilor de sănătate a aproximativ 20000 cetăţeni (Anexa I - Acord de împrumut din 27 august 1997) reprezintă o încălcare a legislaţiei, iar încetarea arbitrară a funcţionării atrage returnarea fondurilor europene.
Motivarea instanţei de fond este contradictorie, întrucât susţine că „prin actele atacate nu a fost desfiinţată unitatea sanitară şi nu poate fi reţinută nici încălcarea unei astfel de condiţii care ar produce consecinţe în planul obligaţiei asumate de Statul Român.
Sub acest aspect, instanţa de fond se contrazice deoarece împrumutul nerambursabil vizează funcţionarea continuă a unităţii spitaliceşti şi utilizarea spaţiului şi a aparaturii aferente, iar din actele dosarului rezultă cu certitudine că în prezent Centrul de Sănătate Bălţeşti este desfiinţat şi nu există nici un cămin de bătrâni.
3.2. Hotărârea judecătorească este netemeinică, subzistând motivul de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8, precum şi de art. 3041 C. proc. civ., instanţa interpretând greşit actul dedus judecăţii.
Trecerea Centrului de Sănătate Baloteşti pe lista unităţilor care trebuie desfiinţate este total nemotivată, fiind rezultatul unei politici discriminatorii.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-reclamantă şi a prevederilor art. 3041 Cod procedura civilă, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
H.G. nr. 21/2011, atacată în prezenta cauză, a aprobat Programul de interes naţional „Dezvoltarea reţelei naţionale de cămine pentru persoane vârstnice” cu finanţare de la bugetul de stat prin bugetul M.M.F.P.S.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din acest act normativ, autorităţile administraţiei publice locale pot decide prin hotărâre a consiliului judeţean/ local, înfiinţarea de cămine pentru persoane vârstnice prin reorganizarea unor unităţi sanitare cu paturi aflate în reţeaua proprie a acestora, care se desfiinţează în condiţiile legii.
Desfiinţarea unităţilor sanitare se realizează în conformitate cu prevederile art. 174 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de consiliul judeţean sau instituţia Prefectului, cu avizul M.S.
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 2 din H.G. nr. 345/2011 (act administrativ atacat în prezenta cauză) a fost aprobată lista unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate, propusă de comisia de selecţie, listă cuprinsă în Anexa 2 a hotărârii de Guvern.
Prin Ordinul M.S. nr. 208 din 18 martie 2011 a fost aprobată detalierea pe judeţe a numărului total de paturi din unităţile sanitare publice şi private pentru care casele de asigurări de sănătate pot încheia contracte de furnizare de servicii medicale spitaliceşti în regim de spitalizare continuă.
Astfel, din analiza actelor contestate rezultă că Centrul de sănătate Bălţeşti a fost inclus în categoria unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate, urmare a unei analize efectuate în baza unei metodologii de selecţie şi a unor criterii aprobate prin ordin al ministrului Sănătăţii de către comisia de selecţie numită în baza dispoziţiilor art. 245 alin. (2) din Legea nr. 95/2006.
Însă, respectivul centru de sănătate a făcut obiectul reabilitării din fonduri nerambursabile europene sub condiţia funcţionării continue, conform O.G. nr. 64/1997 privind ratificarea Acordului de împrumut dintre România şi Fondul de Dezvoltare Socială a Consiliului Europei semnat la Paris în 27 iunie 1997 privind împrumutul în sumă de 219.765 dolari SUA, acord pentru finanţarea parţială a Proiectului 1223(1996) referitor la reabilitarea Spitalului rural Bălţeşti, judeţul Prahova.
Judecătorul fondului reţine că atâta timp cât prin actele contestate nu a fost desfiinţată unitatea sanitară, nu poate fi reţinută încălcarea condiţiei privind „funcţionarea continuă a unităţii sanitare”, încălcare ce ar produce consecinţe în planul obligaţiilor asumate de statul român.
Or, în situaţia în care Centrul de Sănătate Bălţeşti a fost inclus în categoria unităţilor sanitare cu paturi, care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate, se impunea lămurirea de către instanţa de fond a împrejurării dacă în cauză mai este respectată condiţia privind funcţionarea continuă a unităţii sanitare.
Este adevărat că respectiva unitate sanitară nu a fost desfiinţată în mod fizic, însă în mod evident desfiinţarea vizează destinaţia acesteia.
În raport ce acest aspect, Înalta Curte apreciază că hotărârea fondului cuprinde o motivare contradictorie, pe de o parte recunoscând existenţa împrumutului acordat Statului român în vederea reabilitării Centrului de Sănătate Bălţeşti, sub condiţia funcţionării continue a unităţii sanitare, iar pe de altă parte, apreciind că prin actele contestate nu a fost desfiinţată respectiva unitate.
În aceste condiţii se impune analizarea dispoziţiilor art. 2 din Acordul de împrumut din 27 iunie 1997 între România şi Fondul de Dezvoltare Socială a Consiliului Europei (fila 399 dosar) ce vizează expres această unitate şi în raport de condiţia impusă prin acest articol, verificarea oportunităţii desfiinţării unităţii sanitare cu paturi - Centrul de Sănătate Bălţeşti.
Limitându-se la concluzia că prin actele contestate nu a fost desfiinţată unitatea sanitară (deşi în cauză desfiinţarea vizează destinaţia unităţii şi nu aspectul fizic) instanţa de fond nu a cercetat fondul cauzei, astfel că în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (2) şi (5) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Camera Medicilor Prahova împotriva sentinţei civile nr. 236 din data de 21 iunie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată.
Trimite cauza spre rejudecare către prima instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6814/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6817/2013. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
