ICCJ. Decizia nr. 6814/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6814/2013
Dosar nr. 5763/102/2012/a1
Şedinţa publică de la 22 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin Încheierea din 6 noiembrie 2012, Tribunalul Mureş a sesizat Curtea de Apel Târgu-Mureş cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a prevederilor art. 3 din anexa la H.G. nr. 453/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind Stimularea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii activităţii didactice în învăţământul universitar, excepţie invocată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Mureş în cadrul dosarului aflat pe rolul Tribunalului Mureş, secţia civilă, având ca obiect cererea formulată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Mureş în contradictoriu cu Şcoala Generală Gorneşti, M.E.C.T.S. şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş de obligare la calcularea şi plata ajutorului financiar reglementat de Legea nr. 315/2006.
Guvernul României, în calitate de emitent al actului administrativ atacat, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii invocării excepţiei de nelegalitate, arătând că aceasta din urmă poate avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual, iar nu şi pe cele cu caracter normativ, cum este cazul actului atacat în cauză.
La rândul său, M.E.C.T.S. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii invocării excepţiei de nelegalitate, în acelaşi sens în care această excepţie a fost invocată şi de către Guvernul României.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 40 din 25 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Târgu-Mureş a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâţi şi a fost respinsă excepţia de nelegalitate invocată de către reclamantul Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Mureş în contradictoriu cu pârâţii M.E.C.T.S., Guvernul României, Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş şi Şcoala Generală Gorneşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că H.G. nr. 453/2007 a fost a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 108 din Constituţia României şi ale prevederilor art. 5 din Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice, în învăţământul preuniversitar.
Evocând dispoziţiile legale criticate, raportat la legea în baza şi executarea căreia au fost acestea emise, curtea de apel a constatat că, potrivit Normelor metodologice cuprinse în HG nr. 453/2007, facilitatea de a primi un ajutor financiar în sumă de 100 de euro, în vederea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, este condiţionată de manifestarea de voinţă în acest sens, concretizată sub forma unei cereri ce se depune până la data de 1 noiembrie, aspect criticat în mod neîntemeiat de către reclamant.
A arătat prima instanţă că acordarea ajutorului financiar presupune parcurgerea mai multor etape, astfel că era necesară disciplinarea procedurii, inclusiv prin instituirea unor termene, prin delimitarea clară a obligaţiilor ce le revin persoanelor implicate, data limită de 1 noiembrie pentru depunerea de către cadrul didactic a solicitării de acordare a ajutorului fiind fixată în considerarea caracterului de credit bugetar al ajutorului analizat şi a principiilor de execuţie bugetară, în acord cu natura juridică a ajutorului acordat şi scopul Legii nr. 315/2006.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 40 din 25 ianuarie 2013 a declarat recurs reclamantul Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Mureş, solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs s-a susţinut că, prin dispoziţiile art. 3 din anexa la H.G. nr. 453/2007, care stabilesc termenul de 1 noiembrie pentru formularea cererilor pentru acordarea ajutorului financiar aferent anului următor, se adaugă la lege, în condiţiile în care prin art. 1 şi 2 din Legea nr. 315/2006 se prevede cadrul legal pentru acordarea ajutorului financiar de 100 de euro, fără a se stabili un termen pentru depunerea cererilor de către personalul didactic.
Recurentul susţine că în acest caz trebuie aplicate regulile generale de drept, în sensul că cererea să poată fi formulată oricând în interiorul termenului general de prescripţie şi că instanţa de fond nu a cercetat nelegalitatea dispoziţiilor criticate raportat la actele normative cu forţă juridică superioară.
S-a arătat că scopul regulilor instituite de o hotărâre de guvern este tocmai de a facilita aplicarea legii, iar instituirea regulilor prevăzute de art. 3 criticat, cu privire la stabilirea termenului nerezonabil pentru depunerea cererilor de acest tip, este de natură să împiedice cadrele didactice să obţină drepturile băneşti prevăzute de art. 1 şi 2 din Legea nr. 315/2006.
Recurenta a susţinut că prin introducerea termenului limită se înlătură aplicabilitatea prevederilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, pe care îl consideră aplicabil cauzei de faţă.
4. Soluţia Înaltei Curţi
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat.
Astfel, obiectul excepţiei de nelegalitate dedusă judecăţii în prezenta cauză îl reprezintă prevederile art. 3 din H.G. nr. 453/2007 privind stimularea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice în învăţământul preuniversitar, care arată că:
„(1) Ajutorul financiar se acordă anual pe bază de cerere formulată de beneficiar şi înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de învăţământ la care beneficiarul exercită funcţia de bază, iar plăţile se efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor.
(2) Pentru anul 2007, cererile se înregistrează la unitatea de învăţământ la care beneficiarii exercită funcţia de bază, până la data de 30 iunie 2007, iar ajutorul se acordă după 45 de zile de la data înregistrării cererii”.
Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, legalitatea unui act administrativ nelegal cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.
Odată cu instituţionalizarea excepţiei de nelegalitate, prin Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ stabileşte, în baza principiilor legalităţii, ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, legalitatea unui act administrativ pe calea acestei excepţii.
Prin urmare, excepţia de nelegalitate presupune cenzurarea actelor administrative prin raportare la legea în a cărei executare au fost emise.
Cu alte cuvinte, avem de-a face cu consonanţa unui act juridic care produce efecte cu o forţă juridică inferioară faţă de actul juridic care produce efecte cu forţă juridică superioară, fundamentul constituţional fiind reprezentat de art. 1 alin. (5), coroborat cu art. 16 alin. (2) şi, respectiv, cu art. 108 alin. (2) din Constituţie.
În speţă, prin H.G. nr. 453/2007 au fost aprobate Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind stimularea achiziţionării de cărţi sau programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii didactice a învăţământului preuniversitar.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 315/2006 „se acordă un ajutor financiar cadrelor didactice titulare şi/sau suplinitoare calificate din învăţământul preuniversitar, în vederea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice”.
Conform art. 2 din aceeaşi lege „ajutorul financiar prevăzut la art. 1 se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice şi reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României la data plăţii”.
Dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 315/2006 arată că legiuitorul a delegat M.E.C. şi M.F.P. să elaboreze normele metodologice de aplicare a acestei legi, care să fie aprobate, apoi, prin hotărâre a Guvernului, ceea ce s-a şi întâmplat.
Aşa cum a apreciat şi instanţa de fond, în speţă, examinând conţinutul dispoziţiilor contestate, prin raportare la actele normative cu forţa juridică superioară, relevante pentru domeniul reglementat, în temeiul şi executarea cărora au fost emise, conform principiului ierarhiei şi forţei juridice actelor normative, consacrat de art. 1 alin (5) din Constituţia României si art. 4 alin (3) din Legea nr. 24/2000, Înalta Curte nu poate reţine elemente de nelegalitate a acestora.
Ceea ce critică recurentul-reclamant este stabilirea unui termen concret pentru înregistrarea cererii de ajutor financiar în baza Legii nr. 315/2006.
Înalta Curte apreciază însă că nu se poate susţine, cu temei, că prin stabilirea unui termen pentru solicitarea ajutorului de către beneficiar, în vederea punerii în executare, în concret a legii, s-ar adăuga la lege, fiind de esenţa oricărei activităţi socio-umane de a se desfăşura în cadrul şi cu respectarea unor limite de timp/ termene.
Motivele invocate drept situaţii particulare ce ar împiedica depunerea cererilor de ajutor financiar (concediu fără plată, concediu pentru creşterea copilului, încheierea contractului de muncă după data de 1 noiembrie a anului în curs) nu constituie argumente rezonabile în sensul nelegalităţii normei criticate.
Mai mult, stabilirea unui termen până la care se puteau depune cererile pentru acordarea ajutorului este necesară pentru a se şti în timp util care este necesarul de fonduri în vederea unei fundamentări a bugetului de stat, având în vedere că sumele necesare plăţii ajutorului financiar se asigură în limita creditelor bugetare aprobate.
Pentru toate aceste considerente, constatând că nu sunt motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Mureş împotriva Sentinţei civile nr. 40 din 25 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6794/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6815/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
