ICCJ. Decizia nr. 6794/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6794/2013
Dosar nr. 5323/2/2011
Şedinţa publică de la 18 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul P.A.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin cererea nr. P 2769/09 din 09 februarie 2009, adresată C.N.S.A.S. de către doamna V.S., se solicită verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 1212, dosar în care pârâtul figurează în vol. 2, filele 117-118; că pârâtul, având gradul de locotenent major în cadrul Direcţiei a III-a, Serviciul 1, Biroul 1, a contribuit la instrumentarea unor dosare privind persoane urmărite de Securitate prin dirijarea surselor în anturajul acestora, în scopul de a obţine informaţii referitoare la opiniile politice şi relaţiile acestora.
Prin Sentinţa civilă nr. 2046 din 21 martie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii şi, în consecinţă, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul P.A.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, faptul că sunt asigurate condiţiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea pârâtului de „lucrător al Securităţii ” , deoarece acesta a avut gradul de locotenent major în anul 1966, căpitan în anii 1967-1968 şi locotenent colonel în anii 1983-1984, iar în această calitate a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Instanţa de fond a analizat însă cu prioritate excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârât cu motivarea că persoana care a formulat cererea de verificare a calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii nu avea împuternicire de la persoana la care se referă acest dosar, apreciind că, în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (7)-(9) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, una dintre condiţiile de exerciţiu ale acţiunii în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este ca reclamantul C.N.S.A.S. să fie sesizat cu o cerere de verificare formulată fie de persoana ce a fost urmărită de Securitate, fie de soţul supravieţuitor sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv, în situaţia în care persoana urmărită a decedat, cererea putându-se face personal de aceste persoane sau prin reprezentant cu procură specială şi autentică. Or, în cazul de faţă, instanţa a constatat că nu a fost îndeplinită această condiţie, astfel că în mod nelegal reclamantul a procedat la demararea procedurii de verificare a calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul P.A.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul-reclamant C.N.S.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs se arată că prima instanţă a respins acţiunea, aplicând eronat prevederile art. 1 alin. (1) şi (7) precum şi ale art. 2 lit. e) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, aprobată cu modificări şi completări din Legea nr. 293/2008.
Se susţine că persoana care şi-a exercitat dreptul de acces la propriul dosar era victima delaţiunii pârâtului în condiţiile în care era soţia numitului G.V.V. persoană urmărită de securitate, întrucât prin acţiunile întreprinse a fost vizată întreaga familie. În acest sens face trimitere la notele de la filele nr. 117, 118 vol. II al dosarului cu cota arhivistică 1212.
La şedinţa publică din 18 octombrie 2013 se prezintă doamna avocat P.S.V. fiica intimatului care depune la dosar, certificatul de deces al intimatului şi solicită respingerea recursului dar şi a acţiunii reclamantului ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate de folosinţă.
Reprezentantul recurentului prezent la dezbateri, în raport de excepţia invocată de moştenitoarea defunctului intimat, lasă la aprecierea instanţei modalitatea de soluţionare a cauzei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând cu prioritate excepţia invocată reţine următoarele:
Capacitatea procesuală de folosinţă este acea condiţie de exerciţiu a acţiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii procesuale civile. Această capacitate este o reflectare în plan procesual a capacităţii civile de exerciţiu. În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosinţă, aşa cum se statuează de art. 35 N.C.C., începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.
În speţă, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul C.N.S.A.S. a învestit instanţa cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora: „Acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia se introduce la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti”.
Acţiunea formulată de C.N.S.A.S. este o acţiune în constatare, declaratorie, prin care reclamantul tinde să se constate, pe cale judecătorească, faptul că pârâtul are calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii în sensul dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare. Aşa fiind, o asemenea acţiunea nu poate fi soluţionată decât în contradictoriu cu persoana pârâtului.
Conform dispoziţiilor art. 41 C. proc. civ. o persoană poate avea calitate procesuală - pasivă sau activă - numai dacă ea este în viaţă la data introducerii acţiunii.
Este adevărat că recurentul-pârât era în viaţă la data introducerii acţiunii la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, însă, aşa cum rezultă din certificatul de deces eliberat de Consiliul local al sectorului 1 Bucureşti (fila 23 la dosarul de recurs), P.A. a decedat la data de 22 februarie 2013 prin deces, pârâtului P.A. i-a încetat capacitatea de folosinţă, ceea ce înseamnă că i-a încetat şi capacitatea procesuală de folosinţă în sensul dispoziţiilor art. 41 C. proc. civ.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 316 recursul declarat de C.N.S.A.S. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul C.N.S.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 2046 din 21 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6792/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 6814/2013. Contencios → |
|---|
